Cazanul de țuică din curte îți poate aduce o amendă de până la 100.000 de lei | Ce spune legea despre cei 50 de litri

Nici cazanul de țuică din gospodărie nu e scutit de ochiul vigilent al organului fiscal.

Tradiția e veche, dar legile sunt noi.

Prunele, merele, perele căzute pe jos și aruncate în cazan, transformate în țuică și rachiu și destinate consumului propriu trebuie să se încadreze într-un regim legal special.

Din 2026, subiectul producției de alcool în propria gospodărie a redevenit de maxim interes după ce Parlamentul a discutat majorarea limitei pentru producția casnică de alcool de la 50 de litri la 200 de litri.

Cu toate astea, pragul de 200 de litri nu e încă în vigoare.

Câtă țuică poate produce o gospodărie?

Codul fiscal prevede pentru țuica și rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriei individuale o cantitate echivalentă de cel mult 0,50 hectolitri, adică 50 de litri, de alcool pur pe an.

N.B.: regula se referă la alcool pur, nu la volumul băuturii pe care o vezi în damigene.

Asta înseamnă că nu trebuie confundate 50 de litri de alcool pur cu 50 de litri de țuică sau cu 50 de litri de țuică la o anumită concentrație alcoolică.

De exemplu, dacă produsul finit are 40% alcool, echivalentul a 50 de litri de alcool pur ar corespunde, teoretic, unei cantități de 125 de litri de produs.

Calculul este simplu: 50 ÷ 0,40 = 125.

La o concentrație de 50%, aceeași cantitate de alcool pur ar corespunde la 100 de litri de produs.

Atenție: cei 50 de litri nu înseamnă că nu există acciză

Pentru cantitatea de până la 50 de litri de alcool pur destinată consumului propriu, Codul fiscal prevede o cotă de acciză de 50% din cota standard aplicată alcoolului etilic, cu condiția ca țuica sau rachiul să nu fie vândute.

Pentru cantitatea care depășește plafonul, regimul fiscal devine mai puțin favorabil.

Normele fiscale prevăd că, în cazul producției realizate printr-un antrepozit fiscal autorizat, pentru cantitatea care depășește limita de 50 de litri de alcool pur se aplică nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic.

Gospodarul, autoritatea și alambicul

Regulile fiscale nu se rezumă la cantitate.

Normele prevăd că gospodăriile individuale care dețin în proprietate instalații de producție de țuică și rachiu de tip alambic trebuie să fie înregistrate la autoritatea teritorială de care aparțin.

Când gospodăria intenționează să producă țuică sau rachiu din propria recoltă, trebuie să anunțe autoritatea și să indice, între altele, cantitatea și tipul materiei prime, perioada estimată de funcționare a instalației și cantitatea de produs care estimează că va rezulta.

Normele prevăd și obligația de a dispune de mijloacele legale necesare pentru măsurarea cantității și a concentrației alcoolice.

După producție, gospodăria trebuie să declare cantitățile obținute și să solicite calcularea accizei datorate; normele indică un termen de trei zile lucrătoare de la finalizarea procesului de producție.

Regulile privind evidența și controlul instalației sunt motivul pentru care cazanul nu trebuie privit pur și simplu ca un obiect casnic oarecare.

Normele prevăd inclusiv reguli privind sigilarea instalației în perioada în care aceasta nu funcționează.

Dar dacă gospodăria nu are cazan?

Există și această situație.

Normele fiscale prevăd posibilitatea ca o gospodărie care are propria recoltă, dar nu deține instalație de producție, să obțină țuica pentru consum propriu printr-un sistem de prestări de servicii într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producția de țuică și rachiu.

În acest caz, antrepozitul trebuie să țină evidența materiilor prime și a produsului finit, iar acciza devine exigibilă la preluarea produselor de către gospodărie.

Pentru limita de 50 de litri de alcool pur se aplică regimul redus de 50% din cota standard.

Poți să vinzi țuica făcută în curte?

Regimul pentru consum propriu nu îți permite să tratezi producția casnică drept marfă pentru vânzare.

Condiția pentru aplicarea regimului special este tocmai ca țuica și rachiurile să nu fie vândute.

Dacă o gospodărie produce țuică în vederea comercializării, intră într-un alt regim fiscal și de autorizare.

Normele prevăd că gospodăria care produce ea însăși țuică și rachiu pentru vânzare trebuie să se autorizeze ca antrepozitar, potrivit regulilor aplicabile micilor distilerii sau producătorilor autorizați.

Așadar, faptul că alcoolul a fost produs din prunele din propria livadă nu înseamnă că el poate fi pus ulterior la vânzare fără alte formalități.

Ce s-a întâmplat cu limita de 200 de litri

În 2026 a existat o tentativă de modificare a regulilor.

Parlamentul adoptase în luna mai o prevedere prin care gospodăriile înscrise în Registrul agricol ar fi putut beneficia de o scutire de accize pentru până la 200 de litri anual de băuturi alcoolice tradiționale, dacă acestea erau produse pentru consum propriu și nu erau destinate vânzării.

Prevederea nu a rămas însă în forma respectivă

Președintele Nicușor Dan a cerut reexaminarea legii, invocând, între altele, o problemă legată de principiul bicameralismului: amendamentul referitor la limita de 200 de litri fusese introdus și adoptat la Camera Deputaților fără să fi fost dezbătut anterior în Senat.

Președintele a mai susținut că această scutire nu rezulta din directivele europene pe care le transpunea proiectul respectiv.

Pe 2 septembrie 2026, Senatul a admis cererea de reexaminare și a eliminat prevederea privind cei 200 de litri. Votul a fost de 94 de voturi „pentru”, unul „împotrivă” și opt abțineri.

Proiectul merge însă mai departe la Camera Deputaților, care este for decizional.

Prin urmare, situația legislativă se poate modifica din nou.