COMENTARIU: I-a tăiat o ureche, a scalpat-o şi a ucis-o, acum să găsim un hashtag

Pensiile şi pensionările speciale, vaccinarea obligatorie, Popoviciu plecat după Ghiţă, monumentul ţepos al Unirii au fost zilele astea teme de neratat în social media.

2403 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU: I-a tăiat o ureche, a scalpat-o şi a ucis-o, acum să găsim un hashtag

COMENTARIU: I-a tăiat o ureche, a scalpat-o şi a ucis-o, acum să găsim un hashtag

Ele au pornit de la declaraţii ale autorităţilor centrale şi de la teme care de mult produc ştiri de prima pagină.

Spre sfârşitul săptămânii însă, între subiectele obişnuite de indignare de pe net şi-a făcut loc o ştire foarte umilă, pe o temă care nu prea face rating nici măcar în presa de scandal, dacă n-are legătură cu vedete sau politicieni. Un bărbat din Motruşi-a ucis în bătaie partenera, după ce a mutilat-o şi a torturat-o preţ de două ore, iar apoi a sunat la 112 să anunţe că aceasta s-a sinucis.

Faptul că ştirea n-avea legătură cu o vedetă sau cu un politician s-a remediat repede. Alin Dincă, liderul trupei Trooper, a scris o postare furioasă pe Facebook unde acuză de complicitate poliţia, politicienii şi judecătorii, vinovaţi că fie nu adoptă, fie nu aplică legi care să-i poată apăra de infractorii violenţi pe cetăţenii obişnuiţi. Postarea s-a viralizat şi a fost preluată inclusiv în presă, iar ideea de a blama pe cineva pentru această crimă a dat aripi comentatorilor de pe net dornici să găsească un nou motiv de indignare, un nou debuşeu pentru resentimentul faţă de diverse categorii de semeni şi un nou prilej de a-şi da dreptate că în România sau măcar în anumite zone ale ei e mai rău decât oriunde altundeva.

"Doar la Motru se poate intampla asa cv!!!"
"Olteni fricoşi şi needucaţi"
"targu jiu voteaza psd din 45 ce pretentie sa ai de la aia..."
"Nici in jungla in Africa nu e ca in Romania"
"Eu i-as acuza pe toti vecinii, poliţiştii si procurorii care nu l-au bagat in puşcărie, de complicitate la crima"
"Sa nu le dai foc parlamentarilor care nu se gandesc decat la gratieri in loc sa inaspreasca pedepsele?"
"Si da, lasandu-l la o parte pe nemernicul ala si ea a fost de vina si statul asta de cacat in care traim"
"Dacă era o japita ca bianca de la insula iubirii nu e de plâns!"
"Mai da-le dracu de curve,ca au inebunit barbatii ! Isi merita soarta..."
"Sustin faptul ca victima isi iubeste agresorul mai mult decat orice! Si asta auzita din gura lor!"
"CpF? Asta-i familia traditionala!"
"Pai cum...familia e de vina nu? Si BOR. Nu cumva voi, ongurile feministe care doar tocati bani pe Facebook?"
"Agresorul ar trebui să fie castrat"
"Pedeapsa cu moartea nu trebuie scoasă. Asta trebuie electrocutat"
"M-aş duce personal să-l omor, sincer.Zău acum, ce-ar fi dacă s-ar strânge un grup de persoane care să-l facă mardaf pe răpănosu' ăla?"

Ultimele trei comentarii, ca şi altele asemănătoare care propun reintroducerea pedepsei cu moartea sau torturarea şi linşarea ucigaşului, au apărut chiar sub postarea lui Alin Dincă, din motivul simplu că tonul furios al postării nu prea avea cum să atragă reacţii mai raţionale. Dar sunt posibile reacţiile raţionale într-un asemenea context?

Sunt posibile şi deja există. Cine e interesat de aşa ceva ştie, de exemplu, cădin septembrie 2016 a intrat în vigoare în România Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul), bazată pe numeroasele studii despre prevalenţa fenomenului la nivelul UE (concret: una din trei femei din UE cu vârsta peste 15 ani a suferit acte de violenţă fizică şi/sau sexuală ori comportamente abuzive din partea partenerului de viaţă) şi despre impactul economic al violenţei domestice (estimat la 226 mld. euro anual pe ansamblul UE, reprezentând costuri legate de absenţa de la serviciu a femeilor abuzate, îngrijiri medicale, asistenţă socială şi procese în justiţie).

Aceasta înseamnă că statul român este obligat să-şi armonizeze legislaţia cu prevederile Convenţiei.

Aşa a ajuns să fie adoptat în iarnă un proiect de lege privind violenţa în familie, iniţiat de fostul deputat Remus Cernea,care introduce obligaţia agresorului de a se prezenta periodic la secţia de poliţie şi de a oferi informaţii despre noua locuinţă, dacă s-a dispus evacuarea sa.

În urmă cu câteva zile s-a terminat perioada de dezbatere publică la Ministerul Muncii pentru un alt proiect de lege, care defineşte şi incriminează separat actele de violenţă domestică psihologică şi stipulează ca victimele violenţelor domestice să poată obţine direct de la poliţist un ordin de protecţie provizoriu, până să aştepte confirmarea instanţei.

Luna trecută a fost lansată o altă propunere de modificare a Codului Penal, iniţiată de trei deputaţi PNL şi semnată de parlamentari de la toate partidele, cu excepţia UDMR, care prevede ca în cazurile de violenţă în familie, împăcarea între victimă şi agresor să nu mai înlăture răspunderea penală a acestuia.

Zilele acestea a ajuns la Constanţa o campanie de discuţii cu presa şi autorităţile locale, care merge din judeţ în judeţ, făcută de o ONG (Asociaţia Necuvinte) împreună cu Poliţia, cu câteva scopuri concrete: o linie telefonică pentru victimele violenţei domestice, centre de primirede urgenţă a victimelor, puncte de consiliere psihologică şi juridică şi o bursă a locurilor de muncă pentru persoanele victime ale violenţei în familie.

În acelaşi timp însă, cine e interesat de aşa ceva mai ştie şi că această temă n-a avut cum să capete niciodată la noi mai multă vizibilitate, fiindcă politicienii şi-au dat seama că ea nu atrage voturi, fiind percepută drept marginală, dacă nu chiar drept un fel de exemplu despre felul cum monstrul UE bagă pe gât cu forţa României diverse tichii de mărgăritar.

De pildă, rezultatele muncii celor mai multe ONG-uri care încearcă să promoveze măsuri de luptă contra violenţei domestice sunt vizibile pe site-ul violentaimpotrivafemeilor.ro, ceea ce face ca demersurile lor să fie taxate cu uşurinţă drept un moft feminist de import şi deci ignorate; ONG-urile respective chiar au cerut recent demisia deputatului Iulian Bulai de la USR din funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru Egalitatea de Şanse din Camera Deputaţilor, după ce acesta declarase într-un interviu că implicarea societăţii civile în schimbarea legilor privind violenţa domestică s-a rezumat la un flashmob organizat prin iarnă de nişte feministe care voiau să se solidarizeze cu manifestările anti-Trump din SUA

De frica de a nu fi asociate cu acelaşi neaducător de voturi moft feminist, chiar şi organizaţiile de femei ale partidelor preferă escapismul de cuconiţe: la apropiata şcoală de vară a femeilor social-democrate din Hunedoara, din 24-27 august, “tema din acest an este întoarcerea la tradiţii, portul popular, promovarea produselor tradiţionale. În cadrul şcolii de vară vor fi prezentate obiceiuri din fiecare judeţ, tradiţii, cântece populare, dar şi produse tradiţionale din fiecare zonă a ţării”.

Probabil tot aşa se explică şi aerul dezorientat pe care îl afişează acum unii politicieni care declară că vor să ajute, dar nu ştiu nimic şi nu înţeleg nimic: "Avem victime care tac (sindrom Stockholm?, lipsă deinformare/educaţie?, mecanisme de consiliere şi de protecţie ineficiente? - e important să identificăm care e cauza reală)" – Allen Coliban, senator USR.

"Cauza reală" şi mecanismele prin care o victimă ajunge să nu mai poată scăpa psihic de sub dominaţia agresorului sunt însă identificate de mult, nu e nevoie să reinventeze nimeni roata ori să înceapă ceva de la zero. Societatea spiritelor gingaşe de ambele sexe din online, care descoperă la rândul lor abia în aceste zile că există violenţă domestică în România, s-a mobilizat şi ea cu acelaşi elan de reinventare a roţii: am văzut deja o primă propunere de hashtag: #HaiSăFacemCeva, cu argumentul că "ne-ar ajuta să ştim câţi şi cine suntem şi le-ar ajuta pe femeile astea să ştie că nu sunt singure".

Un alt spirit gingaş a replicat cu alte două hashtaguri, reuşind să adune la un loc două clişee de gândire servite aiurea drept soluţii în toate discuţiile de pe net din aceste zile - perpetuarea violenţei asupra agresorului şi blamarea victimei: "#Văcastrăm cel puţin să le tremure chiloţii tuturor durilor. Mai trebuie unu şi pentru cele care se întorc la crai pentru a 2367-a oară. #SadoMasochismulucide. Mă scuzatz".

Sunt bune hashtagurile, e bună şi indignarea, orice e mai bun decât ignorarea violenţei domestice. Dar nu ajută la nimic dacă impulsul de a agresa mai departe şi de a blama înainte de a pricepe ce se întâmplă ajunge pe net pe post de hashtag civilizator.

De pildă, înainte de a pricepe că un agresor adult a fost cu mulţi ani înainte un copil bătut crunt sau că o victimă adultă a fost înainte de asta un copil crescut în frică. Dar de fapt parcă şi despre asta a fost la un moment dat o campanie cu hashtaguri, nu? Exact, anul trecut, când cu copiii români din Norvegia luaţi de Barnevernet pe motiv că erau bătuţi de părinţi.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici