Enigmele Revoluţiei din Cluj: Tragedie similară masacrului de la Otopeni, evitată

Valentin Guia era în decembrie 1989 student în primul an la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca şi, împreună cu mai mulţi tineri, a preluat, aproape în totalitate, conducerea Securităţii şi Miliţiei Cluj.

„În 22 decembrie 1989, exact acum 30 de ani, am intrat primul în sediul Comitetului Judeţean al PCR Cluj-Napoca, judeţeana de partid cum i se spunea atunci, iar cei de la etaj s-au speriat de mine. Nu am găsit un tablou cu Ceauşescu, ci nişte cărţi cu PCR şi am rupt fotografia acestuia dintr-un volum şi am aruncat-o de pe balcon. Ne-am coalizat mai mulţi tineri şi am aflat că pe str. Traian cei de la Securitate nu vor să se predea, astfel că am pornit cu mai multe TAB-uri ale Armatei, care erau plasate în faţa Comitetului Judeţean al PCR, spre sediul Securităţii. Când am ajuns în zonă, am observat sute de pesoane în faţa sediului Securităţii scandând împotriva acestei instituţii. Eu am luat o portavoce m-am urcat pe gard şi am făcut apel să nu fie linşaţi cei care erau în birouri. Împreună cu tinerii cu care eram, pot spune că am preluat, aproape în totalitate, conducerea Securităţii şi Miliţiei Cluj, ambele instituţii având sediul în aceeaşi clădire”, a declarat Guia pentru MEDIAFAX.

Acesta susţine că grupul de tineri a coordonat, timp de trei zile, activitatea Miliţiei şi a asigurat predarea armamentului de către miliţieni.

„La un moment dat, în seara de 22 decembrie 1989, cineva, exact ca în acelaşi scenariu ca la Bucureşti-Otopeni, când au murit împuşcaţi zeci de militari de la Câmpina, a sunat de la Judeţeana de Partid Cluj, din partea FSN constituit acolo, şi a spus că, obligatoriu, şeful de la Circulaţie al Miliţiei, Marc, cu o Dacie antemergător, să însoţească un autobuz la Aeroportul Cluj, deoarece vine un avion de la Bucureşti cu o delegaţie de la FSN care va conduce Clujul. Era seara târziu şi eu m-am urcat în maşina de Miliţie cu şeful de la Circulaţie şi cu şoferul acestuia, Crişan Ambrozie, şi ne-am îndreptat spre Aeroport, având în spate un autobuz. Era ceaţă de nu se vedea decât la câţiva metri în faţă”, a povestit fostul student.

Valentin Guia a precizat că tinerii din comitetul de coordonare al Miliţiei Cluj au fost dotaţi cu staţii de emisie-recepţie pentru a putea comunica, iar după ce a plecat spre Aeroport, a ţinut legătura cu un coleg aflat în sediul Miliţiei pe care l-am rugat să afle cine anume a sunat de la judeţeana de partid pentru a afla numele celor din delegaţia de la Bucureşti care urmau să aterizeze la Cluj.

„Pe drum, colegul care a rămas la Miliţie mi-a transmis prin staţie că nimeni de la FSN, dintre cei care erau la Judeţeana de Partid din Cluj, nu îşi asumă că ar fi sunat să trimită oameni la Aeroport. Atunci i-am spus să sune şi la Aeroport, să îi confirme că este în aer un avion care vine de la Bucureşti. Ne-am continuat drumul iar aproape de Aeroport ne-am oprit pe marginea drumului şi eu le-am spus să ne întoarcem, pentru că ceva nu mi se părea în regulă. Pe drumul de întoarcere, undeva în zona Mărăşti, colegul care era la Miliţie ne-a apelat din nou prin staţie să ne spună să ne întoarcem şi să nu mai mergem la Aeroport deoarece aflase că cineva a sunat acolo să îi avertizeze că vine o maşină şi un autobuz plin cu securişti să atace şi să ocupe Aeroportul şi să tragă asupra noastră. Era acelaşi scenariu de diversiune care a funcţionat la Bucureşti-Otopeni, unde au murit împuşcaţi zeci de militari de la Câmpina, doar că noi am scăpat cu viaţă”, a explicat Guia.

Acesta consideră că incidentul, pe care nu l-a povestit niciodată în ultimii 30 de ani, rămâne, încă, una din enigmele Revoluţiei de la Cluj din 1989.

Cu toate că a fost implicat încă din primele momente ale Revoluţiei, Valentin Guia nu a cerut niciodată certificat de revoluţionar, spunând că a făcut tot ceea ce făcut din spirit civic şi din patriotism.