Experiment eşuat: Cum a distrus Danemarca vieţile a 22 de copii de eschimoşi

Helene Thiesen avea 7 ani şi ochii i se umflau de lacrimi când s-a întrebat de ce mama ei hotărâse să o îndepărteze, într-o zi tristă din anul 1951. „Am fost atât de sfâşiată de durere”, îşi aminteşte Thiesen, acum în vârstă de 77 de ani, vorbind la CNN.

Thiesen s-a numărat printre cei 22 de copii inuiţi (eschimoşi) care au fost luaţi din casele lor din Arctica, în gheaţa Groenlandei, fără să ştie că vor ajunge în mâinile colonizatorilor danezi, pentru a face parte dintr-un experiment social care ulterior a eşuat. Copii între 5 şi 9 ani care în multe cazuri nu şi-ar mai vedea niciodată familiile.

La acea vreme, Groenlanda era o colonie daneză, iar deja inuiţii erau afectaţi de sărăcie mare şi rate mari de mortalitate. Scopul a fost să-i aducă pe copii la Copenhaga pentru a-i face „mici danezi care mai târziu aveau să devină clasa conducătoare din Groenlanda”, a explicat Einar Lund Jensen, cercetător al proiectului la Muzeul Naţional al Danemarcei şi coautor al unui experiment recent.

Guvernul danez a încercat astfel să modernizeze colonia arctică, sperând să-şi poată menţine interesele, în timp ce mişcările de decolonizare se răspândeau în întreaga lume.

Multe familii au fost de acord să-şi trimită copiii: au făcut-o doar cu promisiunea că vor avea condiţii de viaţă mai bune. Lucrurile nu au mers însă aşa: cei mici ajungeau adesea în familii neprimitoare, izolate atât unii de alţii, cât şi de familiile lor de origine.

La sosirea lor în Danemarca, timp de patru luni, înainte de a fi încadraţi în familiile lor, copiii au fost găzduiţi în Fedgaarden, tabăra de vacanţă Salvaţi Copiii din peninsula de sud Feddet.

Au suferi boli mintale

După un an şi jumătate, cei mai mulţi dintre copii au fost trimişi înapoi în Groenlanda, la un orfelinat condus de Crucea Roşie Daneză din Nuuk, separaţi de groenlandezi şi familiile lor şi cărora li sa interzis să vorbească propria limbă. Văzuţi ca străini de groenlandezi, mulţi dintre aceşti copii s-au întors în Danemarca ca adulţi. Jumătate dintre ei au crescut suferind de boli mintale sau au avut probleme cu abuzul de substanţe.

„Ne-au luat identitatea şi familia”, denunţă Kristine Heinesen, în vârstă de 76 de ani, care, alături de Thiesen, este una dintre cele şase persoane încă în viaţă dintre cei implicaţi în experimentul social.

După mai multe presiuni, abia în 2000, guvernul danez şi-a cerut scuze, dar fără nicio referire la o eventuală despăgubire. În urmă cu trei săptămâni, la sfârşitul lunii decembrie, avocatul victimelor, Mads Kroger Pramming, a depus o cerere de despăgubire în echivalentul a 33.000 de euro fiecare la judecătoria din Copenhaga. Cei 6 acuză statul danez că a acţionat „cu încălcarea legislaţiei daneze actuale şi a drepturilor omului”.

Ministrul danez al Afacerilor Sociale intervievat de CNN a făcut cunoscut faptul că guvernul examinează cererea de despăgubire: „Cel mai important aspect pentru guvernul danez a fost scuzele oficiale adresate copiilor adulţi şi familiilor acestora pentru trădarea pe care au făcut-o imediat. O responsabilitate pe care nici un guvern anterior nu şi-a asumat-o”, spune Astrid Krag.

Thiesen a fost supărată pe mama ei aproape toată viaţa. „Am crezut că nu mă vrea”, a explicat ea. Abia în 1996, când Thiesen avea 46 de ani, a descoperit adevărul. Tine Bryld, un asistent social danez, scriitor şi om de radio, i-a dezvăluit-o. Adevărul nu a anulat pagubele enorme suferite, dar a atenuat durerea care a început în 1951. Cel puţin acum ştie de ce mama ei a trimis-o departe.