Jurnalul de carantină al Anei în Londra, EPISODUL 8: "Lucrurile par mai simple, iar toleranţa faţă de mine şi de alţii creşte"

Ana a acceptat să scrie pentru MEDIAFAX de la Londra, metropola în care trăieşte. Ea relatează cum s-a schimbat viaţa în capitala Marii Britanii după răspândirea pandemiei de coronavirus.

7731 afișări
Imaginea articolului Jurnalul de carantină al Anei în Londra, EPISODUL 8: "Lucrurile par mai simple, iar toleranţa faţă de mine şi de alţii creşte"

Jurnalul de carantină al Anei în Londra, EPISODUL 8: "Lucrurile par mai simple, iar toleranţa faţă de mine şi de alţii creşte"

Ana
Marti 24 – Duminica 29 martie 2020.
Londra, Notting Hill.
 
Carantina devine obisnuinta. Mi-am creat o noua rutina care face ca zilele sa treaca rapid. Ma trezesc, fac sport. Iau micul dejun. Ma pun la masa din sufragerie, la calculator, unde imi petrec majoritatea zilei la munca. Uneori ma mut pe canapea sa mai schimb pozitia. 
 
La ora pranzului, mananc (am redescoperit tot felul de mancaruri care imi amintesc de copilarie si ma transporta in nostalgia trecutului) apoi ies la o plimbare (la distanta permisa) in gradina-parc alaturi de vecina mea. Facem cateva ture, observand natura (am avut parte de niste zile minunate cu soare, flori si fluturi) si discutand diverse. Am aflat ca ii plac pasarile si i-am dat o carte ce o aveam despre acest subiect. Am mai aflat ca ii e foarte greu in aceasta perioada, din diferite motive. Ne impartasim diversele ganduri si sentimente. Prin conversatie totul devine mai usor de suportat. 
 
Dupa-amiaza, iarasi munca, urmata de timp pentru mine spre seara: sun familie si prieteni, urmaresc seriale (in ultimul timp am descoperit unul rusesc si altul austriac pe Netflix; ambele utile pentru exercitiul limbilor straine), cant la pian sau scriu (weekendul acesta am si pictat, cu acuarele, ceea ce n-am mai facut din clasa a patra). Apoi ma culc.
 
Imi amintesc ca acum cativa ani discutam formarea noilor obiceiurilor intr-un curs de meditatie. Durata de timp pentru ca o actiune sa devina automata variaza, insa in medie e de doua luni. Daca stam doua luni in carantina, oare ce obceiuri noi ne vom forma de care nu ne vom putea desprinde?
 
Automatismele pe care le-am pastrat in carantina: ma dau cu parfum de fiecare data dupa ce ma spal. Si ma surprind o secunda dupa... zambind. Nu prea e nevoie sa irosesc parfumul daca nu ies din casa (in plus, e un parfum care nu se mai fabrica, deci ar trebui sa tin de el).
 
Joi seara a venit momentul sa iesim si noi, londonezii, la ferestrele caselor. Nu pentru a canta, ca italienii. Ci pentru a ii aplauda in unison pe toti cei din sistemul de sanatate, doctori, asistente, voluntari, care se pun in fata pericolului pentru a avea grija de oameni. A fost un moment emotionant – au rasunat tot cartierul, toata Londra, toata tara. M-am simtit conectata cu o lume pe care poate nu o vad, dar o simt. 
 
Tineam tot felul de statistici la inceputul perioadei de izolare: de cate ori am facut nu stiu ce tip de sport, de cate ori am sunat familia etc. Acum am renuntat (au devenit rutina). Cu o singura diferenta: trecerile pe hol. Intr-o saptamana, am parcurs aceasta cale in medie de 200 de ori (e deja batatorita). M-am hotarat ce nume va primi: Via della Liberta [data], unde data va fi ziua in care voi iesi din carantina. 
 
M-am intrebat daca vor creste facturile la apa cu toti oamenii care se spala obsesiv pe maini. Un detaliu arhitectural pe care il observasem in Anglia, dar nu ma deranjase pana acum: exista doua robinete de apa care nu comunica, unul pentru apa calda si altul pentru apa rece. In era pre-COVID19, spalatul pe maini era rapid, deci nu conta pe care il foloseai. Acum insa sunt intr-o adevarata dilema: dupa 20 secunde, apa calda fierbe, iar cea rece e sloi. Ce alegere sa fac?
 
Am iesit foarte rar din casa saptamana aceasta pentru lucruri esentiale. Oxford Street, cea mai aglomerata strada din Londra, era gol-goluta. Singurii oameni sunt muncitorii de pe schele – constructiile nu se opresc. 
 
In Notting Hill, stand-ul de fructe si legume e in permanenta deschis. Deja cunosc personajele: doi frati gemeni cu sora si mama lor. Nimeni nu stie cum sa stea la coada, iar pastrarea distantei sociale ii incurca pe multi. Ignora aceasta distanta doar cei doi gemeni care realizeaza ca unul dintre clienti este un actor dintr-un serial urmarit de londonezi (si necunoscut de mine) si se apropie periculos de mult pentru o face o poza. O raza de bucurie intr-o realitate haotica.
 
Unul din magazinele de vinuri e si el in dilema: pe o perioada de 24h, nu e sigur daca statutul lui este de local esential sau nu. Asa ca e deschis, dar nu ma poate lasa sa intru. Pot doar sa sun sa comand, apoi sa vin sa ridic produsul. Sau sa imi livreze. A doua zi, e fericit sa afle ca si englezii au la fel de multa nevoie de vin ca francezii, asa ca imi permite sa trec pragul, pe ritm de muzica clasica care ma transporta intr-o lume paralela. Cu o limita permisibila de trei clienti concomitenti, ma simt ca la o vanzare privata. 
 
Realizez ca am o guma lipita de talpa adidasilor. Asta e o tragedie in orice situatie, criza sau nu. 
 
NHS a facut o aplicatie prin care iti poti reporta simptomele in cazul in care nu te simti bine. E simpla, cu doua intrebari: ai fost testat(a) pentru coronavirus (da/nu)? Daca raspunsul e nu, intrebarea urmatoare: Cum te simti azi? (la fel de sanatos ca de obicei / nu ma simt foarte bine). Presupun ca urmeaza si alte intrebari daca alegi varianta a doua.
 
O prietena care sta pe strada cu mine se pare ca ar avea virusul. M-am oferit sa o ajut cu ce e nevoie, dar pana acum mi-a cerut doar un termometru. A avut noroc: aveam unul extra. I l-am pus in cutia postala. Cat am trecut strada, s-a pornit o ploaie torentiala care a durat fix 30 secunde. O fi fost un semn divin sa trec inapoi in casa? 
 
Urmaresc mai rar stirile. Informatiile despre coronavirus sunt deja rutina (mai iesim din peisaj cand aflam de ironia situatiei, cum ca Boris Johnson si Ministrul Sanatatii au testat pozitiv). Ma intreb oare ce stiri ratam cat atentia noastra este indreptata la criza? Am inceput sa urmaresc acest sir al gandurilor. Un lucru pozitiv: a scazut poluarea in multe din orasele lumii.
 
Acum isi arata mana adevaratii conducatori si tarile care sunt pregatite pentru a face fata situatiilor de urgenta. Realitatea e crunta in multe din locuri: nu exista lideri. In alte situatii, liderii sunt la nivel local, nu national. In SUA, e mai bine sa ai incredere in guvernatorul statului tau decat in presedinte. In Italia, presdintele de regiune poate face o diferenta mai mare decat primul-ministru. 
 
Am inceput sa fac o lista cu lucruri pe care le astept cu nerabdare dupa carantina. Revederi, calatorii, experiente. Imi permit sa visez. Nu ma gandesc la ce s-ar putea intampla (nu putem prezice cum va fi lumea), insa ma gandesc la un viitor simbolic in care bucuria revederii oamenilor si a impartasirii experientelor va fi mai mare decat tristetea revenirii dupa o asemenea criza. 
 
Muzica ma ajuta mai mult ca niciodata. Datorita ei am strabatut teritorii largi, geografice si istorice. De la muzica dance/house de sfarsit al anilor ’90, la jazz din anii ’20 si pana la valsurile lui Strauss (cele din urma care imi amintesc cu drag de bunica mea care le tinea ritmul, batand in masa de bucatarie). Nu sunt singura care se trateaza cu muzica: exista un vecin necunoscut, de la casa de langa, care a pus muzica la maxim de cateva ori saptamana aceasta. Am fost cu totii ascultatori la mana a doua. 
 
Lucrurile mi se par mult mai simple. Intotdeauna am avut impresia ca atunci cand traiesti intr-un oras mare, cand calatoresti si duci o viata haotica tinzi sa complici lucrurile. Parca am ochi noi si viziune noua: ma bucur de momentele cu cei dragi, chiar si virtual. Nu sunt in graba nicaieri. Iar toleranta fata de mine si fata de altii creste pe zi ce trece.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici