Sibiu: Sală de sport făcută din betonul unui baraj şi cu banii strânşi din vânzarea de sticle

Potrivit CJ Sibiu, în anii ‘70, peste 500 de copii învăţau la şcoala din Gura Râului, iar orele de educaţie fizică se ţineau sub cerul liber sau, când ploua, într-o sală de clasă. Ioan Mateş, director al şcolii la acea vreme, le-a propus profesorilor şi părinţilor un plan îndrăzneţ: construirea, prin forţe proprii, a unei săli de sport pentru elevi.

Banii urmau să fie strânşi din vânzarea de măceşe, păducel, porumbele, sticle şi borcane goale, în cadrul săptămânilor de practică obligatorie ale detaşamentelor de pionieri din şcoală. În plus, fiecare familie cu copii la şcoala din sat, trebuia să contribuie cu câte 80 lei.

„S-au strâns peste 25 mii lei din banii pionierilor şi din cotizaţiile părinţilor. S-a apelat şi la Primărie, care nu prea avea fonduri întrucât pe atunci se introducea în sat reţeaua de apă potabilă”, spune casierul de atunci al şcolii, profesorul de matematică Petru Jurca, în prezent pensionar.

Acesta adaugă că munca fizică a fost făcută de elevii din clasele a 7-a şi a 8-a, de profesorii lor, dar şi de părinţi: „La orele de educaţie fizică elevii au săpat la fundaţie, alături de dascăli. În atelierul şcolii am legat fierul beton pentru stâlpi şi grinzi. Tata a fost fierar şi nu mă temeam de munca grea. De zidărie s-a ocupat o echipă de saşi din Cristian, care a fost plătită cu banii de la pionieri”.

Un ajutor nesperat a sosit din partea constructorilor barajului: „Am avut noroc, întrucât s-au oferit să ne ajute cu camioane pentru transportul nisipului şi ne-au dat tot cimentul necesar fundaţiei, centurii şi grinzilor. Au fost oameni cu suflet bun, iar sătenii opreau camioanele şi le mai dădeau şoferilor câte o sticlă de rachiu”, îşi aminteşte profesorul.

Astfel, rânduri din zid ale sălii de sport sunt confecţionate din bolţari speciali. „Cei de la baraj ne-au întrebat dacă vrem nişte bolţari din beton, că au câteva sute. În fapt, erau nişte mostre din betonul pe care-l turnau la coronament, care aveau forma unor cuburi cu latura de 25 de centimetri. Aşadar, este exact acelaşi beton care a fost folosit la construirea barajului”, adaugă cadrul didactic.

În doar un an de zile, sala de sport a fost ridicată. Cărămida, ţiglele şi lemnul de acoperiş au fost plătite, în cele din urmă, de primărie, iar munca făcută de elevi, profesori şi părinţi.

„Când am tras linie, am văzut că au mai rămas 10 mii de lei. Toţi au intrat în fondul şcolii”, mai spune profesorul de matematică, cel care avea să devină pentru mulţi ani director al şcolii.

„În 2013 s-a pensionat şi, în prezent, la cârma şcolii se află fiica sa, Anca. Elevii din comună învaţă în două clădiri, una aflându-se în reabilitare, cealaltă fiind deja modernizată din fondurile alocate de Primaria Gura Raului. Este o şcoală smart, cu săli de clase luminoase, în care elevii au renunţat la caiete în favoarea laptopurilor, iar creta a dispărut deoarece nu este utilă pe tablele interactive instalate în fiecare sală de clasă. În sala de sport, copiii joacă fotbal, baschet şi volei, sau fac exerciţii la cele nouă spaliere aliniate pe unul dintre pereţi. Podeaua este nouă, la fel şi sistemul de iluminat, de lucrări ocupându-se Anca Botoroaga, fiica celui care a gestionat banii destinaţi construcţiei”, transmite CJ Sibiu.

De la darea în folosinţă, în 1978, peste 4.000 de copii au făcut sport în sala de sport care are dimensiunile unui teren de volei.

CJ Sibiu arată că acumularea de la Gura Râului a fost pusă în funcţiune în 1979, înmagazinează 15,5 milioane de metri cubi de apă şi asigură alimentarea municipiului Sibiu, oraşului Ocna Sibiului şi a numeroase localităţi din vecinătatea acestora.