Statul român nu știe exact câți oameni plătește. Nu poate spune exact câți angajați are

România nu are, în prezent, o bază de date unică și completă care să arate exact câte persoane sunt plătite în instituțiile publice. Concluzia reiese dintr-un raport amplu privind administrația publică centrală și locală, realizat pe baza datelor oficiale transmise de Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Inspecția Muncii și Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Potrivit raportului, la sfârșitul lunii aprilie 2025, Ministerul Finanțelor a raportat 1.511.900 de posturi aprobate în instituțiile publice, dintre care 1.287.381 erau ocupate, iar 1.255.381 erau posturi remunerate. În același timp, datele privind persoanele asigurate indicau 1.182.190 de raporturi contractuale în instituțiile publice, dar doar 1.102.010 persoane unice, după eliminarea dublurilor.

Diferențele apar pentru că instituțiile statului măsoară lucruri diferite. Ministerul Finanțelor raportează posturi aprobate, ocupate sau remunerate. Inspecția Muncii, prin REVISAL, urmărește doar contractele individuale de muncă, fără funcționari publici, demnitari sau personal din sectoare speciale. Agenția Națională a Funcționarilor Publici monitorizează doar funcționarii publici.

Conform ITM, în instituțiile publice existau 1.182.670 de contracte individuale de muncă și 948.848 de salariați cu contract individual de muncă. Separat, ANFP a transmis că existau 130.455 de posturi ocupate de funcționari publici, la care se adăugau posturi temporar ocupate, vacante sau temporar vacante.

Raportul atrage atenția că aceste cifre nu pot fi puse cap la cap pentru a obține o imagine perfectă a aparatului public. Unele date se referă la persoane, altele la posturi, altele la contracte. În plus, contractele de mandat și demnitarii nu sunt centralizați clar într-o bază dedicată.

Autorii raportului concluzionează că lipsa unei evidențe unitare afectează capacitatea statului de a lua decizii privind dimensionarea aparatului administrativ. Cu alte cuvinte, înainte să decidă câte posturi trebuie reduse, comasate sau reorganizate, statul are încă o problemă de bază: nu poate spune cu precizie câți oameni plătește și prin ce forme contractuale.