Translator voluntar într-un hotel plin de refugiaţi: Sunt oameni care au venit şi fără haine. Ei nu ştiu ce să facă în viitor

Diana Petriuk: ”Oamenii sunt foarte speriaţi, au ieşit din casă cu ce erau îmbrăcaţi şi cu câţiva bănuţi în buzunar. Şi-au luat copiii şi câteva hăinuţe. Sunt oameni care au venit şi fără haine. Ei nu ştiu ce să facă în viitor. Sunt oameni care nu au rude sau prieteni peste hotare. Vor să se înregistreze ca refugiaţi, aici, în România, sau în altă ţară”.

Diana Petriuk este originară din Cernăuţi şi este studentă în anul II la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii ”Ştefan cel Mare” Suceava. De la începutul crizei refugiaţilor, Diana face voluntariat în Hotelul ”Bucovina” din centrul municipiului Suceava, un hotel cu şapte etaje şi cu 52 de camere, toate ocupate de refugiaţi.

Diana spune că ”majoritatea persoanelor sunt în tranzit, vin pentru maxim 24 de ore şi pleacă mai departe. Sunt persoane care ar dori să rămână aici, să-şi înregistreze statul de refugiat şi să-şi găsească un loc de muncă în Suceava sau în alt oraş al României”. Dintre autorităţi i-a vizitat cineva pe refugiaţi? Diana spune că nu. Doar prorectorul universităţii, profesorul universitar doctor inginer Mihai Dimian, coordonatorul translatorilor, a trecut pe acolo. Prefectura Suceava a tipărit nişte pliante cu sfaturi pentru refugiaţi, dar nimeni nu i-a vizitat pentru a le explica acestora, de pildă, cum pot să-şi găsească un loc de muncă.

Hotelul este ocupat, în general, de mame cu copii: ”Majoritatea sunt mame cu copii. Ieri a fost o familie cu nouă copii. Mama singură, pentru că soţul nu a putut trece vama. A rămas în Cernăuţi, în oraş. Cel mai mic copil avea un an şi cel mai mare 16 ani. Au plecat azi dimineaţă la ora 6 spre Varşovia”. Totuşi, Diana nu este sigură că toţi cei 10 făceau parte din aceeaşi familie. Cert este că grupul era format dintr-un adult şi nouă copii.

De la debutul războiului din Ucraina, pe la Hotelul ”Bucovina” au trecut 4.000 de persoane. Diana este în hotel din 24 februarie şi lucrează în ture, dar uneori nu apucă să doarmă: ”Facem ture de 4 ore. Sunt colegi care fac ture şi de 8 ore. Cine nu poate veni dă mesaj coordonatorilor şi găsim soluţii. Sunt voluntari chiar din Suceava care nu cunosc limba engleză, ucraineană sau rusă, dar ne ajută cu transportul alimentelor, bagajelor. Avem treabă pentru toată lumea şi oricând. Doar să fii implicat şi doritor.

Pe tură sunt 3 translatori, iar dacă situaţia e mai grea avem şi de rezervă. Câteodată nici nu apuc să dorm”.

Voluntarii le acordă o atenţie deosebită copiilor: ”Copiii au fost şi la mall, şi în magazine, avem aici jucării pentru ei în hol. Încercăm să le distragem atenţia de la tot ce se întâmplă. Ne străduim să fie într-o atmosferă comodă pentru dânşii”.

Sunt mulţumiţi refugiaţii de modul cum au fost primiţi şi cum sunt trataţi? ”Nu am auzit nici o persoană care să nu fie mulţumită de primire”.

De ce face Diana voluntariat pentru refugiaţi? ”Sunt din Cernăuţi şi aşa ajut poporul meu aflat într-o situaţie aşa grea”.