Al doilea cel mai înalt om din lume doarme pe podea la Jocurile Paralimpice

Cu o înălţime de 2 metri şi 47 centimetri, Morteza Mehrzadselakjani este al şaptelea cel mai înalt om din istoria înregistrată şi a doua cea mai înaltă persoană în viaţă, după fermierul turc Sultan Kosen, de 2 metri şi 51 centimetri.

Atunci când şi-a făcut debutul paralimpic la Rio în 2016, iranianul în vârstă de 36 de ani, cunoscut mai bine sub numele de Mehrzad, a devenit cel mai înalt atlet care a concurat vreodată la Jocurile Olimpice sau Paralimpice.

La Paris, Mehrzad ţinteşte un hattrick de medalii de aur la Jocurile Paralimpice, după ce a făcut parte din echipele iraniene de volei pe scaun care au câştigat la debutul lui Mehrzad în 2016 şi apoi au obţinut din nou aurul la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020.

Acum este pe prima pagină a ziarelor pentru că este atât de înalt încât trebuie să doarmă pe podea la Jocurile Paralimpice de la Paris, deoarece nu există paturi care să i se potrivească.

Dar acest lucru nu îl deranjează pe antrenorul său Hadi Rezaei, care crede că nimic nu poate interfera cu drumul lui Mehrzad spre succes. „Nu contează dacă stă întins pe jos sau dacă nu are suficient de mâncare. El are mintea necesară pentru a deveni campion”, susţine Rezaei.

Potrivit Daily Telegraph, Mehrzad este atât de înalt încât „poate lovi o minge care se află la 1,80 metri de sol în timp ce stă într-un scaun cu rotile”. În vârstă de 36 de ani, dublul campion paralimpic îi eclipsează chiar şi pe cei mai înalţi baschetbalişti, dar în copilărie nu i-a plăcut niciodată atenţia pe care a primit-o pentru înălţimea sa remarcabilă.

S-a născut cu gigantism

Timidul jucător de volei pe scaun din oraşul Chalus de la Marea Caspică s-a născut cu gigantism. La vârsta de 15 ani, a suferit un accident de bicicletă, fracturându-şi pelvisul. Consecinţa a fost limitarea creşterii piciorului drept, care a devenit cu 15 centimetri mai scurt decât cel stâng.

Având nevoie de un baston şi uneori de un scaun cu rotile, Mehrzad s-a luptat cu depresia cauzată de handicap, iar înălţimea sa l-a făcut uneori „să îi fie prea ruşine să iasă în oraş”.

„Voleiul pe scaun mi-a permis să îmi afirm personalitatea. Astăzi, citesc mândrie în ochii oamenilor. Unii nu ştiu că sunt handicapat”, spune Mehrzad. „Înainte de a descoperi acest sport, eram o persoană cunoscută doar pentru înălţimea mea. Totul s-a schimbat pentru mine de atunci, din punct de vedere financiar şi social. Mi-a schimbat viaţa atât de mult încât nu-mi pot imagina viaţa fără el. Niciodată nu-i voi putea mulţumi îndeajuns domnului Hadi. Dacă nu ar fi crezut în mine, nu aş fi fost astăzi aici.”