Gafencu: Sunt dezamăgită de locul trei ocupat de echipajul de 8+1

"Normal că m-am uitat la cursă. Sunt rece toată de ce emoţii am avut. Aseară vorbeam cu soţul meu şi el mă întreba unde mă gândesc. I-am zis că mă gândesc cum aş fi eu acolo, înainte de cursă şi vine noaptea şi nu prea pot să dorm şi mă gândesc să dau totul din mine, să mor pe ramă să iau aurul. Chiar mă gândeam la ele şi m-am rugat aseară să câştige, că meritau, au muncit săracele. Sincer sunt dezamăgită de locul trei ocupat de ele. Nu mă aşteptam la locul trei. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo cu ele, să împărţim bucuria. Ştiu ce e în sufletul lor acum", a declarat, pentru MEDIAFAX, Liliana Gafencu.

Întrebată ce crede că s-a întâmplat cu echipajul românesc de 8+1 în finala de la Beijing, Gafencu a răspuns: "Am văzut o cursă extraordinar de agitată, o cadenţă foarte mare şi nu văd lovitura aia a noastră. Americancele au tras foarte bine. În echipajul nostru sunt nişte fete noi acolo, iar asta contează. Din barca asta lipsesc trei, eu, Lipă şi cu Chiriţă (n.r. - Aurica Bărăscu). Nu ştiu ce să zic. Văd agitaţie mare în barca noastră şi lovitură scurtă şi cadenţă mare. Cu timpul acesta, americancele nu aveau voie să ne bată. Le-am înjurat pe americance. Îţi dai seama că se bucură ale naibii ce sunt că ne-au luat titlul. Olandezele au mai încercat ele la Sydney să ne bată, dar nu au avut nicio şansă, am controlat toată cursa şi chiar ne-am bătut un pic joc de ele, că le-am lăsat să se apropie, dar am controlat foarte bine cursa. Acum uite că au reuşit să ne bată".

Gafencu îşi explică eşecul de la Beijing prin faptul că noile componente ale echipajului nu au reuşit să se integreze şi să formeze o adevărată echipă. "Îmi e greu să vorbesc să spun unde s-a greşit, pentru că nu sunt acolo cu ele. Eu din exterior văd că nu e putere, nu e sincronizare, nu e echipă. Una e mai scurtă, una e mai lungă, una cu spatele trage mai tare, deci nu e sincronizare. Nu ştiu. Şi valoarea lor din ţară. Timpul de 6.05, cu care au câştigat americancele, este un timp pe care noi îl făceam la un antrenament care nu e de maximă putere. Nu e un timp tocmai bun. Depinde şi de vânt, dar nu a fost vânt contră. Eu zic că se putea. Probabil că şi fetele astea...Şi nouă ne-a fost greu la Atena, că am avut două fete noi. Se simte când e cineva nou în echipaj", a afirmat fosta canotoare în vârstă de 33 de ani.

Fosta componentă a echipajului de 8+1 consideră că şi Constanţa Burcică a fost unul dintre punctele slabe ale echipei României. "Despre Tanţa Burcică, ce să spun, eu n-am nimic cu ea, dar fata asta nu ştiu dacă avea loc în barcă. Ea a câştigat selecţia probabil, dar 8+1 nu e de ea, nu e specialistă în această probă. Dar având în vedere că Aurica Bărăscu a păţit ce a păţit (n.r. s-a accidentat cu câteva zile înainte de plecarea la Beijing), probabil a intrat ea. Ea e o fată tehnică, n-am ce să zic, dar nu e de 8+1, că nu are forţă. La 8+1 trebuie să muşti din câine mort. Ea e drăcoasă, dar mă refer la forţă şi la lovitură", a menţionat fosta sportivă.

Liliana Gafencu, care a născut primul ei băieţel, Albert Ianis, în luna ianuarie, a concluzionat că vechea generaţie de canotoare era mult mai ambiţioasă. "În 2000 la Sydney mie în ultimii 250 m mi s-a făcut negru în faţa ochilor, dar am zis că ori mor, ori câştig. Noi ştim lovitura din 1996, eram o echipă şi nu trebuia să vină să ne spună nimeni fă aia, fă aia. Mâncam din ramă, ca să zic aşa pe româneşte. Acum ele sunt mai tinere, ele văd altfel lucrurile, trebuie să le tot împingi de la spate, ce să spun? Canotajul e greu, să stai 11 luni în cantonament şi să tragi de tine nu e uşor. Până la urmă şi fetele astea s-au reîntors pentru medalie, pentru Olimpiadă. Şi noi ne-am reîntors pentru Atena nu pentru friptura de la Snagov. Avem şi în sânge canotajul", a spus Gafencu.

Tripla campioană olimpică la 8+1 s-a retras după Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004 şi în prezent este ofiţer în Poliţia de Frontieră.

Echipajul feminin de 8+1 al României a câştigat, duminică, medalia de bronz la canotaj, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Beijing. România, în componenţa Constanţa Burcică, Viorica Susanu, Rodica Şerban, Eniko Barabas, Simona Muşat, Ioana Papuc, Georgeta Andrunache, Doina Ignat şi Elena Georgescu, a fost cronometrată cu timpul de 6 minute, 7 secunde, 25 de sutimi, fiind devansată cu numai trei sutimi de echipajul Canadei, medaliat cu argint. Campioane olimpice au devenit canotoarele americane, cronometrate cu timpul de 6:05.34.