Ilie Năstase a demisionat din funcţia de preşedinte al FRT

Năstase spune că principalul motiv al deciziei sale îl constituie o decizie judecătorească dată în cazul Bazei Sportive Voinţa, pe care fostul tenisman dorea să o transforme în academie de tenis. Un al motiv al demisiei sale este cel legat de faptul că presa centrală a scris că FRT ar fi umflat cheltuielile de organizare ale meciului de Cupa Davis dintre România şi Franţa, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute la Sibiu.

"Demisie - Datorită ultimelor evenimente petrecute în tenisul românesc, datorită faptului că nu există nicio perspectivă reală de a realiza Academia de Tenis Ilie Năstase, pentru care mă zbat de opt ani de unul singur, la care se adaugă hotărârea abuzivă a Judecătoriei Timiş, dată de judecătorul Cioabă Emilia, mă declar învins de corupţia din justiţia română", se arată în textul demisiei îniantate de Năstase preşedintelui ANS, Octavian Bellu.

Ilie Năstase s-a născut la 19 iulie 1946, la Bucureşti, fiind unul dintre cei mai buni jucători de tenis de câmp din lume în anii '70. A fost numărul unu mondial de două ori, în 1972 şi 1973.

În cariera sa, Ilie Năstase a câştigat 57 de titluri la simplu, printre care US Open, în anul 1972, şi Roland Garros, în anul 1973. La dublu a câştigat turneele de la Roland Garros, în 1970, unde l-a avut partener pe Ion Ţiriac, de la Wimbledon, în 1973, şi US Open, în anul 1975, ambele alături de Jimmy Connors. În anii 1966 şi 1973 a mai jucat două finale la Roland Garros, alături de Ion Ţiriac şi Jimmy Connors. De asemenea, Năstase a fost finalist la simplu la Roland Garros, în anul 1971, când a fost învins de sportivul ceh Jan Kodes, şi la Wimbledon de două ori, în 1972 şi 1976, ambele pierdute în faţa lui Stan Smith, respectiv Bjorn Borg. Năstase a obţinut patru ediţii ale Masters-ului, în anii 1971, 1972 (în ambele finale l-a învins pe Stan Smith), 1973 (Tom Okker) şi 1975 (Bjon Borg). În anul 1974, a fost învins în finala Mastersului de jucătorul argentinian Guillermo Vilas.

Ilie Năstase a jucat pentru România în Cupa Davis timp de 18 ani în 146 de meciuri de simplu şi dublu, dintre care a câştigat 109. A jucat, alături de Ion Ţiriac, în trei finale de Cupei Davis, în anii 1969, 1971 şi 1972, nereuşind să câştige nicio finală. În anul 1994 a fost căpitan nejucător al echipei României de Cupă Davis.

Năstase a fost ales de trei ori consecutiv preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, prima dată în mai 1997 şi ultima oară în luna martie a anului 2005.

În anii '80 a scris câteva romane în limba franceză, iar după Revoluţia din decembrie a intrat în politică, unde a candidat, în 1996, din partea PDSR, la funcţia de primar general al Capitalei, însă nu a fost ales. După acest eşec, Năstase s-a retras din politică.

Într-un sondaj realizat în anul 2005, cititorii revistei "Tennis Magazine" l-a plasat pe Ilie Năstase pe locul 28 în lista celor "40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani". A fost desemnat de patru ori "Cel mai bun sportiv român al anului" (în 1969, 1972, 1973 şi 1974).