Aparențe înșelătoare în Sistemul Solar: Noi cercetări sugerează că Uranus și Neptun nu sunt ceea ce par

Uranus și Neptun s-ar putea să nu fie „giganții de gheață” clasici pe care oamenii de știință i-au considerat mult timp, potrivit unui nou studiu al Universității din Zurich, scrie SciTechDaily.

Rezultatele sugerează că ambele planete îndepărtate ar putea conține mult mai mult material stâncos decât se presupunea anterior, schimbând perspectivele asupra structurii lor interne.

Reevaluarea etichetei de „gigant de gheață”

În mod tradițional, planetele din Sistemul Solar sunt împărțite în lumi stâncoase, giganți gazoși și giganți de gheață.

Uranus și Neptun au fost incluși în categoria giganților de gheață pe baza unor modele care indicau un interior dominat de apă și alte tipuri de gheață.

Noul studiu, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, susține însă că această clasificare este prea simplistă și propune că structurile interne bogate în rocă rămân o posibilitate plauzibilă.

Cercetătorii indică planeta pitică Pluto, despre care se știe acum că este în mare parte stâncoasă, drept dovadă că obiectele din exteriorul Sistemului Solar nu urmează întotdeauna tiparele așteptate.

O nouă metodă de modelare a interiorului planetar

Pentru a testa compoziții alternative, echipa de cercetare a dezvoltat o abordare hibridă de modelare, care combină metode bazate pe fizică și date empirice.

În loc să pornească de la materiale prestabilite, modelele generează profile de densitate aleatorii, constrânse de măsurători gravitaționale reale.

Prin rularea a mii de simulări, oamenii de știință au identificat structuri interne care corespund cel mai bine datelor observate.

Autorul principal, Luca Morf, afirmă că această abordare evită prejudecățile, rămânând în același timp realistă din punct de vedere fizic și oferind o gamă mai largă de scenarii posibile.

Câmpurile magnetice și necesitatea unor misiuni viitoare

De asemenea, modelele oferă perspective noi asupra câmpurilor magnetice neobișnuite ale celor două planete, foarte diferite de structura magnetică a Pământului.

Ambele planete par să aibă straturi de „apă ionică”, capabile să genereze câmpuri magnetice complexe la adâncimi diferite.

Cu toate acestea, persistă incertitudini din cauza înțelegerii limitate a comportamentului materialelor în condiții extreme de presiune și temperatură.

Cercetătorii concluzionează că sunt esențiale misiuni dedicate către Uranus și Neptun pentru a stabili dacă aceste lumi sunt bogate în gheață, în rocă sau se situează undeva între aceste extreme.