Misterul „oamenilor hobbit”: Povestea unei specii umane dispărute

Un nou studiu sugerează că stresul climatic prelungit a jucat un rol decisiv în dispariția speciei Homo floresiensis, oamenii de talie mică cunoscuți sub numele de „hobbiți”, potrivit SciTechDaily.

Cercetarea leagă perioadele îndelungate de secetă de colapsul ecologic de pe insula indoneziană Flores, unde această specie a trăit timp de zeci de mii de ani.

O echipă internațională de cercetători a analizat formațiuni din peșteri și resturi fosile pentru a reconstrui condițiile de mediu dinaintea dispariției hobbiților.

Rezultatele indică o accentuare a condițiilor de secetă, care a afectat grav sursele de apă și hrană, forțând populația să-și părăsească habitatul de lungă durată înainte de a dispărea complet.

Seceta a remodelat mediul de viață al hobbiților

Studiul indică faptul că tiparele de precipitații de pe Flores s-au modificat dramatic în urmă cu aproximativ 76.000 de ani, marcând începutul unor condiții tot mai uscate.

Cu aproximativ 61.000 de ani în urmă, seceta sezonieră s-a intensificat, uscând albiile râurilor și reducând accesul la apă dulce.

Aceste schimbări coincid strâns cu momentul în care Homo floresiensis a încetat să mai ocupe peștera Liang Bua, principalul său sit arheologic.

Cercetătorii spun că o astfel de presiune asupra mediului ar fi limitat sever supraviețuirea zilnică, mai ales pentru o populație umană mică și izolată, dependentă de ecosistemele locale.

Clima tot mai uscată a modificat vegetația, accesul la apă și disponibilitatea prăzii, remodelând peisajul de care hobbiții depindeau.

Dispariția surselor-cheie de hrană a accelerat declinul

Analiza chimică a dinților fosilizați ai elefanților pitici, o sursă majoră de hrană pentru hobbiți, a arătat un acces tot mai redus la apă dulce.

Pe măsură ce râurile au secat, populațiile de elefanți au scăzut drastic, eliminând o componentă esențială a dietei Homo floresiensis.

Oamenii de știință au observat că declinul apei de suprafață, al speciilor de pradă și al hobbiților s-a produs în paralel.

Această presiune ecologică în lanț i-ar fi forțat pe hobbiți să migreze în căutarea resurselor, sporindu-le vulnerabilitatea la dispariție.

Cercetătorii arată că presiunea constantă asupra resurselor de hrană și apă, aflate în declin, ar fi depășit capacitatea de adaptare a populației.

Schimbările climatice au pregătit terenul pentru dispariția finală

Deși oamenii moderni au ajuns în regiune aproximativ în aceeași perioadă, studiul evidențiază faptul că schimbările climatice ar fi declanșat declinul hobbiților.

Instabilitatea mediului i-ar fi putut alunga din refugii stabile, crescând riscul de conflict sau deplasare forțată.

Concluziile evidențiază modul în care chiar și schimbări climatice relativ mici pot avea consecințe de durată asupra supraviețuirii umane. Ele oferă, totodată, un avertisment despre felul în care stresul de mediu poate modela evoluția speciilor de-a lungul mileniilor.