Stanford identifică 6 tipuri de depresie, iar un RMN cerebral ar putea determina cel mai bun tratament

Un studiu realizat de Stanford Medicine a identificat şase subtipuri distincte de depresie folosind imagistica cerebrală şi învăţarea automată, ceea ce ar putea îmbunătăţi semnificativ strategiile de tratament personalizat informează SciTechDaily. Aceste subtipuri, cunoscute sub numele de „biotipuri,” prezintă modele unice de activitate cerebrală, ajutând la prezicerea antidepresivelor sau terapiilor comportamentale care vor fi cele mai eficiente pentru pacienţi.

Publicat în Nature Medicine, studiul sugerează că o scanare rapidă a creierului ar putea ghida alegerea tratamentului pentru depresie, având ca scop obţinerea rezultatului corect de la început, în loc să se bazeze pe metoda actuală de încercare şi eroare.

Avansarea psihiatriei de precizie

Cercetarea, condusă de Dr. Leanne Williams de la Centrul pentru Sănătate Mintală şi Bunăstare de la Stanford, îşi propune să abordeze deficienţele metodei universale în tratarea depresiei. În prezent, aproximativ 30% dintre pacienţi suferă de depresie rezistentă la tratament, în care medicamentele sau terapiile tradiţionale nu reuşesc să amelioreze simptomele. Obiectivul studiului este de a potrivi pacienţii cu cel mai eficient tratament pe baza biotipului specific al creierului lor.

Studiul a implicat 801 participanţi diagnosticaţi cu depresie sau anxietate, ale căror activităţi cerebrale au fost măsurate folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (RMN). Scanările RMN au evaluat activitatea cerebrală atât în starea de repaus, cât şi în timpul unor sarcini cognitive şi emoţionale. Prin analiza datelor colectate utilizând învăţarea automată, au fost identificate şase modele distincte de activitate cerebrală, corelate cu diferite subtipuri de depresie.

Cele şase subtipuri şi răspunsul lor la tratament

Biotip Cognitiv

Caracteristici: Supraactivitate în regiunile creierului legate de procesele cognitive.
Răspuns la tratament: Prezintă cel mai bun răspuns la antidepresivul venlafaxină (Effexor).

Biotip Afectiv

Caracteristici: Niveluri ridicate de activitate în regiunile creierului asociate cu reglarea emoţională şi rezolvarea problemelor.
Răspuns la tratament: Răspunde bine la terapia comportamentală de tip dialog.

Biotip Anhedonic

Caracteristici: Activitate redusă în circuitul cerebral responsabil pentru atenţie şi implicare.
Răspuns la tratament: Mai puţin probabil să beneficieze de terapie tip dialog comparativ cu alte biotipuri. Poate necesita tratament farmacologic specific pentru a îmbunătăţi implicarea şi atenţia înainte de a beneficia de terapie.

Biotip Atenţional

Caracteristici: Dereglare în regiunile creierului implicate în atenţie şi funcţia executivă.
Răspuns la tratament: Similar cu biotipul anhedonic, pacienţii pot avea dificultăţi cu terapiile care se bazează pe atenţie susţinută şi angajare cognitivă fără stabilizarea prealabilă a problemelor de atenţie.

Biotip Psihomotor

Caracteristici: Activitate anormală în regiunile motorii şi premotorii ale creierului, afectând mişcarea şi funcţia psihomotorie.
Răspuns la tratament: Tratamentul poate necesita abordarea încetinirii psihomotorii sau agitaţiei înainte ca antidepresivele tipice sau terapiile cognitive să fie eficiente.

Biotip Rezidual

Caracteristici: Fără diferenţe notabile în activitatea cerebrală în regiunile tradiţional asociate cu depresia.
Răspuns la tratament: Reprezintă o categorie în care metodele tradiţionale de identificare a depresiei ar putea să nu capteze întreaga gamă a biologiei creierului implicate. Pacienţii ar putea necesita tratamente noi sau mai puţin tradiţionale.

Implicaţii pentru tratament

Studiul subliniază potenţialul utilizării imagisticii cerebrale pentru a îmbunătăţi acurateţea tratamentului pentru depresie. Identificând biotipurile pacienţilor, clinicienii pot prezice mai fiabil eficacitatea tratamentului, îndreptându-se către o abordare mai precisă şi personalizată în psihiatrie.

Cercetătorii îşi propun să extindă studiul pentru a include mai mulţi participanţi şi a explora tratamente suplimentare, inclusiv medicamente noi. Scopul final este de a stabili protocoale standardizate pentru imagistica cerebrală în practica clinică, facilitând adoptarea sa pe scară largă şi îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului pentru depresie.

În ansamblu, această cercetare revoluţionară reprezintă un pas semnificativ către psihiatria de precizie, oferind speranţă pentru tratamente mai eficiente şi personalizate pentru depresie, bazate pe funcţionarea individuală a creierului.