Cinci sau șase nave cu semințe de floarea-soarelui din Argentina schimbă tot ce știam (sau credeam) despre Mercosur

Piața mondială a uleiului de floarea-soarelui, adică uleiul obținut prin procesarea semințelor de floarea-soarelui, putea fi considerată până de curând o afacere în mare parte balcanică, dacă includem în această zonă și Ucraina. Înainte de război, Ucraina era cel mai mare exportator mondial de ulei de floarea-soarelui.

Țările vecine, România și Bulgaria, se aflau la o anumită distanță, însă dispuneau de o producție semnificativă de floarea-soarelui și de o industrie de procesare bine dezvoltată încă din perioada Uniunii Sovietice, verigă esențială în lanțul economic de la câmp până la raft, precum și de conexiuni comerciale solide cu Europa și restul lumii, arată o analiză publicata de presa elenă.

Războiul și schimbările climatice au răsturnat însă situația în producția ucraineană. Seceta din sudul țării, pentru al doilea an consecutiv, a redus drastic randamentele agricole, iar întreruperile repetate de electricitate și bombardamentele asupra unor fabrici au lovit puternic producția de ulei de floarea-soarelui. Producția din România și Bulgaria nu a fost suficient de bună pentru a compensa pierderile din Ucraina.

În astfel de situații se întâmplă de obicei două lucruri: prețurile producătorilor cresc, iar cantitățile livrate pentru procesare scad, deoarece agricultorii preferă să aștepte prețuri mai bune.

Totul s-a schimbat însă când în portul Varna a ajuns prima navă cu floarea-soarelui argentinian. Informațiile indică faptul că ar putea urma încă 5 sau 6 nave, ceea ce ar ridica volumul total al importurilor la aproximativ 200.000 de tone, într-o piață care produce în mod normal circa 1,5 milioane de tone. Cu alte cuvinte, într-o singură lună ar putea intra pe piața bulgară și apoi pe cea europeană cu aproximativ 15% mai multă materie primă.

Prima reacție a pieței a fost o scădere de aproximativ 10% a prețului produsului local, potrivit lui Ilia Prodanov, președintele Asociației Naționale a Producătorilor de Cereale și al Camerei Agricole din Bulgaria. În ceea ce privește cele aproximativ 600.000 de tone depozitate în silozurile fermierilor, nimeni nu știe încă ce se va întâmpla cu ele.

Un nord deficitar și un sud cu excedent

Din perspectiva Argentinei, exportul de floarea-soarelui pe o distanță atât de mare, tocmai lângă centrul mondial de producție al acestui produs, se explică prin recolta excepțională din acest an. Presa agricolă locală estimează că este cea mai mare producție din ultimii 27 de ani, aproximativ 5,1 milioane de tone.

Importatorii bulgari ar fi plătit aproximativ 650 de euro pe tonă, în timp ce producția locală depozitată nu era vândută nici la 550 de euro pe tonă. Există însă o nuanță importantă: în prezent, deoarece acordul comercial MERCOSUR nu a fost încă implementat, la importul de semințe de floarea-soarelui în porturile bulgare se aplică un tarif vamal de aproximativ 10%. Nu este clar dacă prețul de 650 de euro pe tonă include sau nu această taxă.

Chiar și cu această diferență, situația nu confirmă complet temerile exprimate în dezbaterea publică despre acordul UE–MERCOSUR, unde se vorbește frecvent despre cantități uriașe și foarte ieftine de produse latino-americane care ar putea inunda piața europeană. Deocamdată, primul exemplu arată că floarea-soarelui din Argentina a ajuns în Europa într-un an cu producție record, dar nu la prețuri extrem de mici, potrivit analizei realizate de presa elenă.

În fiecare an, în Uniunea Europeană se procesează aproximativ 7,7 milioane de tone de floarea-soarelui: circa 1,7 milioane în Ungaria, 1,3 milioane în Bulgaria, 1,1 milioane în Franța și 1 milion în Spania. În acest context, cele 200.000 de tone importate reprezintă aproximativ 2,5% din totalul european sau 15% din cantitatea procesată într-o anumită piață regională.

Speculație sau funcționare normală a pieței?

Fermierii bulgari au făcut ceea ce fac agricultorii peste tot în lume: au păstrat marfa, așteptând prețuri mai bune. Când intermediarii procedează astfel, se vorbește despre speculație; când o fac producătorii, situația este mai greu de definit.

Analiza presei elene arată că agricultorii nu speculează neapărat piața, ci participă la un sistem cu reguli imperfecte, unde veniturile pot varia foarte mult de la un an la altul. Uleiul de floarea-soarelui este un produs relativ ieftin și neutru ca gust, devenind adesea o soluție pentru gospodării și restaurante în perioade de scumpiri.

Dacă importurile nu ar fi fost posibile, există temerea că prețul uleiului ar fi crescut semnificativ pe rafturile europene, afectând direct consumatorii.

De ce tot mai puțini tineri vor să devină fermieri

Presa elenă atrage atenția și asupra problemelor structurale ale agriculturii europene. Lipsa informațiilor corecte, măsurile fragmentare și absența unui sprijin tehnic și economic eficient îi expun adesea pe fermieri unor pierderi importante.

De exemplu, în Grecia floarea-soarelui s-a vândut anul acesta cu aproximativ 40–44 de cenți pe kilogram, în timp ce în Bulgaria, de regulă o piață mai ieftină, prețul a ajuns chiar la 50 de cenți. Diferența este explicată prin faptul că piața bulgară este mai organizată și informația circulă mai ușor.

În multe regiuni europene, sate întregi se depopulează, terenurile rămân nelucrate, iar tinerii evită agricultura din cauza incertitudinii veniturilor. Într-un sector unde câștigurile anuale pot varia dramatic și unde fluctuațiile pieței joacă un rol important, puțini sunt dispuși să își construiască viitorul profesional.