Neuroarhitectura: cum ne afectează sănătatea locul în care trăim și ce se întâmplă în creierul tău când schimbi designul casei

Două cazuri reale, prezentate de arhitecta Rita Gasalla, arată cum o casă poate deveni mai mult decât un loc de locuit și se poate transforma într-un instrument de echilibru pentru cei care au nevoie de un mediu adaptat sensibilităților lor, notează EFE.

Fetița care auzea zgomote pe care ceilalți nu le percep

Primul caz este al unei familii care avea o fetiță diagnosticată cu sindrom Asperger și alte afecțiuni asociate. Mediul în care trăia îi amplifica disconfortul, de la culori până la sunete aproape imperceptibile pentru alții.

Acum doi sau trei ani a realizat o locuință pentru o familie care avea o fiică cu Asperger și alte afecțiuni. Un tablou destul de complex. Locuința inițială era dominată de plastic, culori reci și un decor deconectat de natură. Toate aceste elemente au fost eliminate. În locul lor au fost introduse materiale naturale, finisaje pe bază de ulei și o estetică inspirată din mediul natural.

Unul dintre cele mai importante aspecte a fost însă zgomotul. Fetița era atât de sensibilă încât percepea inclusiv bâzâitul instalațiilor electrice.

„Avea o sensibilitate extremă pe care ceilalți nu o avem”.

Pentru a reduce acest disconfort, arhitecții au pus accent pe sisteme de izolare performante. În paralel, au lucrat și la lumină, un alt factor esențial. Pentru că îi era dificil să iasă afară, în interior a fost recreată lumina naturală, inclusiv variațiile ei pe parcursul zilei.

„Îi era greu să iasă afară, astfel că am reprodus lumina solară în interior, precum și ritmurile circadiene”.

Rezultatul nu a fost o vindecare, dar a contribuit la o stare generală mai bună, demonstrând că mediul poate influența direct confortul psihic.

Schimbarea casei care a redus crizele de epilepsie

Al doilea caz este cel al unei femei care suferea de epilepsie și care a decis să își schimbe locuința, apelând la specialiști încă din faza de alegere a zonei.

Înainte de mutare, avea între una și două crize pe lună și traversa o perioadă dificilă. Noua locuință a fost aleasă și proiectată în funcție de lumină, liniște și integrarea în natură.

„Înainte de mutare avea între una și două convulsii pe lună; trecea printr-o perioadă dificilă”.

Designul a fost gândit atent, de la orientarea către soare până la decor, ventilație și nivelul de zgomot.

„Am proiectat locuința acordând foarte multă atenție modelelor decorative, luminii, ventilației…”

După trei ani în noua casă, diferența a fost evidentă.

„Locuiește acolo de trei ani; a avut trei convulsii”.

Cum îți influențează casa creierul fără să îți dai seama

Neuroarhitectura este definită ca aplicarea neuroștiinței în arhitectură și studiază modul în care spațiile ne influențează creierul, comportamentul și emoțiile.

Conceptul nu este nou. Încă din anii ’50, arhitectul Richard Neutra vorbea despre impactul spațiilor asupra sistemului nervos. Ulterior, cercetările au confirmat că anumite zone ale creierului se activează în funcție de mediul în care ne aflăm.

„Se studiază cum mediile și spațiile influențează creierul nostru, comportamentul, obiceiurile, capacitățile cognitive și starea de spirit”.

Aplicarea acestor principii în locuințe înseamnă atenție la materiale, lumină și modul în care toate elementele interacționează.

Detaliile din casă care îți pot schimba starea de spirit

Materialele folosite pot avea efecte pe termen lung, iar combinațiile dintre ele pot genera reacții neașteptate. De aceea, specialiștii recomandă folosirea unor opțiuni cât mai naturale.

Lumina este însă unul dintre cei mai importanți factori. Iluminarea ideală imită lumina naturală, care își schimbă culoarea pe parcursul zilei și influențează direct starea de spirit.

„Iluminarea trebuie gândită astfel încât să semene cu lumina soarelui, care este lumina optimă”.

În esență, neuroarhitectura încearcă să readucă natura în interiorul locuinței. Iar concluzia este simplă: spațiul în care trăiești nu este neutru, ci îți modelează, zi de zi, felul în care te simți.

„Nu există viață în natură fără lumină”.