Occidentalii își părăsesc țările în număr record. Urmările economice vor fi resimțite atât acasă, cât și în țările de destinație

După ce a demisionat din funcția de prim-ministru al Noii Zeelande în 2023, Jacinda Ardern a acceptat un rol la Harvard University. În prezent, locuiește la Sydney. Decizia sa de a trăi în străinătate a stârnit nemulțumiri în rândul neozeelandezilor, care erau deja îngrijorați de nivelurile ridicate ale emigrației.

Potrivit unei analize publicate de The Economist, această anxietate sugerează o tendință mai amplă în întreg Occidentul. Politicienii se concentrează în principal pe numărul celor care imigrează în țările lor. Mult mai puțin observat este faptul că oamenii pleacă în număr record. Creșterea a ceea ce publicația numește „economia expaților” va avea consecințe profunde.

Guvernele gestionează slab monitorizarea emigrației. Timp de ani de zile, Marea Britanie nu a avut controale de ieșire, ceea ce înseamnă că cineva putea pleca fără ca autoritățile să știe. Statele Unite nu au nici ele un sistem complet de înregistrare a plecărilor. Statisticienii se bazează pe o combinație de date fiscale, sondaje și metode indirecte pentru a estima câți oameni au plecat.

Anunț de la ANM: Cum va fi vremea de Paștele ortodox și catolic

OPTIblu, dublă recunoaștere ICERTIAS pentru raport calitate-preț și calitatea serviciilor la categoria „ochelari de vedere”

Cum arată emigrația brută din țările occidentale

În timp, însă, calitatea datelor s-a îmbunătățit. The Economist arată că a realizat prima măsurătoare cuprinzătoare a emigrației brute din țările occidentale, definită ca momentul în care o persoană încetează să mai fie rezidentă. Analiza acoperă 31 de state, inclusiv Australia, Marea Britanie, Canada, Franța și Germania, dar nu și SUA, unde estimările rămân prea nesigure.

Publicația a urmărit plecările pe termen permanent sau semi-permanent, excluzând turiștii și deplasările de afaceri. Conform celei mai bune estimări, aproximativ 4 milioane de persoane au emigrat din aceste țări în 2024, cu circa 20% mai mult decât înainte de pandemie.

Emigrația din Grecia a scăzut semnificativ față de nivelurile din anii 2010, pe fondul redresării economice, țara trecând de la statutul de „codaș” al Europei la unul dintre performerii săi. În schimb, majoritatea statelor au înregistrat creșteri importante. În trimestrul al treilea din 2025, plecările din Canada erau cu 34% mai mari decât cu șase ani înainte. În Noua Zeelandă, emigrația din 2025 a fost cu 29% peste nivelul din 2019, iar în Suedia cu peste 60%.

Institutul de statistică din Italia a vorbit despre un „boom al emigrației către străinătate”, iar Islanda a raportat cel mai ridicat nivel din istorie. Un raport recent al Brookings Institution estimează că până la 3 milioane de persoane au părăsit SUA în 2025, față de 2 milioane în 2021. Date din sectorul privat sugerează că, pentru prima dată după mulți ani, mai mulți specialiști americani din tehnologie se mută în Europa decât invers.

Creșterea emigrației reflectă, în parte, și inversarea unui val masiv de imigrație din 2022 și 2023. În acei ani, țările occidentale au primit un număr excepțional de mare de nou-veniți, mulți dintre ei fără intenția de a rămâne definitiv. Studenții își termină studiile, lucrătorii temporari se întorc acasă, iar unii dintre cei care intenționau să rămână permanent se răzgândesc.

Efectele deportărilor din SUA

Eforturile administrației Donald Trump de a deporta persoane ar putea determina până la 1 milion de oameni să plece în 2026, potrivit datelor Brookings, pe lângă cele aproximativ 2 milioane care ar pleca în mod normal. Toate aceste persoane sunt contabilizate drept emigranți.

Totuși, fluctuația în rândul străinilor nu explică totul. O veritabilă economie a expaților începe să prindă contur. În Irlanda, plecările cetățenilor sunt cu 29% mai mari decât în 2019. În Noua Zeelandă, creșterea este de 74%. Date oficiale recente arată că și emigrația cetățenilor britanici este în creștere, deși estimările sunt considerate nesigure.

Analiza datelor OECD nu indică o creștere a numărului de britanici născuți în Regatul Unit care trăiesc în străinătate, dar arată o creștere puternică în cazul americanilor. Între 2019 și 2024, numărul acestora a crescut cu 11%. Există și puține date despre profilul expaților, însă un studiu din Noua Zeelandă sugerează că persoanele cu studii universitare sunt de cel puțin două ori mai predispuse să emigreze în jurul vârstei de 20 de ani.

Unii expați occidentali aleg țări din afara Occidentului, precum Emiratele Arabe Unite, deși conflictele din Orientul Mijlociu ar putea schimba această tendință. Chiar și înainte de aceste tensiuni, majoritatea se mutau în alte state occidentale. Estimările arată că, din 2019, numărul persoanelor născute în Occident și stabilite în alte țări occidentale a crescut cu aproximativ 2 milioane.

SUA au atras peste 40% din această creștere, inclusiv europeni ambițioși care urmăresc oportunități în domeniul inteligenței artificiale. Olanda a atras, de asemenea, un număr mare raportat la populație. Datele britanice sunt prea slabe pentru o analiză riguroasă, dar, potrivit observațiilor informale, Londra este plină de celebrități nord-americane.

Trei factori explică ascensiunea economiei expaților

Primul este pandemia, care a normalizat ideea de „arbitraj geografic”, adică alegerea locului de trai în funcție de costuri și beneficii, nu de locul de muncă. Odată ce companiile au acceptat munca la distanță, a devenit mai ușor pentru angajați să se mute în alte țări. Multinaționalele americane din domenii precum consultanța sau serviciile tehnice au cu 36% mai mulți angajați în străinătate decât în 2019.

Al doilea factor îl reprezintă taxele. În ultimii ani, multe guverne occidentale au introdus politici fiscale mai agresive, crescând povara asupra celor bogați. În Marea Britanie, cei mai bogați 1% plătesc un impozit efectiv de aproximativ 40%, față de sub 35% în anii 2000. În SUA, nivelul total al taxării este aproape de maxime istorice. Pentru cei care nu se așteaptă să rămână mult timp în categoria veniturilor mari, poate fi logic să locuiască temporar în țări cu taxe mai mici.

Al treilea factor este politica. Mulți americani stabiliți în Londra se opun lui Donald Trump, iar unii britanici mutați în Dubai critică „Marea Britanie socialistă a lui Keir Starmer”. Conservatorii canadieni, după ani de guvernare liberală de centru-stânga, caută alternative.

În ultimii 10 ani, numărul americanilor din Germania a crescut cu 60%

Toate aceste exemple reflectă însă un fenomen mai ampl: sentimentul tot mai răspândit că politica nu mai funcționează. Sondajele arată o scădere a încrederii în democrație. Un studiu realizat de Assaf Razin, folosind date OECD, arată că declinul democratic tinde să crească emigrația.

Țările de origine pot avea de suferit. Atunci când statul investește în educația tinerilor și îi pierde, pierde și viitoare venituri fiscale. Impactul este mai puternic în economiile mici, cu populații îmbătrânite. În unele regiuni din Europa de Est, emigrația a pus presiune pe finanțele publice.

Există și efecte politice. Un studiu realizat de Daniel Auer și Max Schaub arată că emigranții sunt, în general, mai liberali decât cei care rămân, iar plecarea lor a fost asociată cu o deteriorare a democrației în țările de origine.

Pe de altă parte, pentru fiecare țară care pierde oameni, alta câștigă. În ultimul deceniu, numărul americanilor din Germania a crescut cu peste 60%. Germanii au înlocuit parțial neozeelandezii plecați, numărul lor fiind cu 50% mai mare decât la mijlocul anilor 2000.

În plus, plecarea nu este neapărat definitivă. În Noua Zeelandă, aproximativ 40% dintre cei care emigrează se întorc. Cei care revin aduc economii, idei de afaceri, rețele profesionale și competențe dobândite în străinătate. Chiar și cei care nu se întorc pot contribui la o diasporă globală.

Într-o perioadă marcată de retorică naționalistă, mobilitatea propriilor cetățeni face Occidentul mai interconectat ca niciodată, concluzionează The Economist.