PAMFLET: Nelu şi Costel. Dansul pinguinului

A venit toamna. Orban a anunţat carantină plus altceva. Ceva ce e mai puţin decât o carantină, dar mai mult. Dar totuşi mai puţin.

Orban a anunţat cu o voce senină/ Că nu e chiar aşa de rău în carantină. Dar adevărul, adevărul nu e la mine şi la tine. Adevărul e în pieţe/ la precupeţe. Adevărul e la taraba cu cartofi şi ceapă, nu la Palatul Victoriei, la Guvern sau la Parlament. Adevărul e în satele fără curent electric, adevărul e la copiii desculţi de la ţară, adevărul e ciorba care fierbe (sau nu fierbe) în oală.

Destul cu momentele poetice.

Cine a fost la piaţă azi-dimineaţă a putut să vadă jandarmerie căcălău desfăşurată pe tot trotuarul. Mai lipsea dirijorul ăla îmbrăcat în alb, ştiţi voi, domnu’ ăla. În rest, 10 august scria pe noi. Se ştie că ţăranii sunt nişte oameni foarte periculoşi. Toate relele din ţara asta de la ţăranii din piaţă au pornit, aşa că toţi mamelucii desfăşuraţi prin pieţe n-au fost desfăşuraţi degeaba, ci spre protecţia noastră, a tuturor.

Ca să închei într-o notă optimistă, mă bucur că Tătaru a reuşit să scape puţin în uichend, să se odihneşte la cort cu prietenul lui, Costel. Pentru că a venit toamna. Iar Nelu şi Costel dansează un dans împreună, în cort. Dansul pinguinului sau altceva. Orice dans, dar dansul pinguinului neapărat.

Pentru că ei sunt nişte pinguini în sine. Mai pinguini ca tine şi ca mine.