Studiul, publicat joi și realizat de o echipă internațională de cercetători, indică faptul că porumbeii ar fi fost domesticiți în estul Mediteranei, în special în zona Ciprului, încă din jurul anului 1400 î.Hr., cu aproape un mileniu mai devreme decât estimările anterioare, notează AFP.
Pentru cercetare, oamenii de știință au analizat 159 de oase de porumbei descoperite în situl arheologic Hala Sultan Tekke, situat pe malul lacului sărat Larnaca din sud-estul Ciprului.
Prin metode biometrice și analize izotopice ale colagenului, cercetătorii au reușit să reconstruiască dieta și condițiile de viață ale păsărilor. Rezultatele au arătat că porumbeii aveau o alimentație foarte similară cu aceea a oamenilor din acea perioadă, un indiciu puternic că ar fi trăit în proximitatea comunităților umane sau chiar ar fi fost deja domesticiți.
Concluzia principală a studiului este că procesul de domesticire a porumbeilor ar fi început mult mai devreme decât se credea anterior, posibil în jurul anului 1400 î.Hr.. Până acum, cele mai vechi dovezi clare proveneau din structuri de tip adăpost pentru porumbei din Grecia, datate în jurul anului 300 î.Hr.
Această diferență de aproape o mie de ani schimbă semnificativ modul în care este înțeleasă relația dintre oameni și această specie.
De-a lungul istoriei, porumbeii au avut un rol important în societățile umane: au fost folosiți ca sursă de hrană, ca fertilizatori naturali și mai ales ca mesageri, inclusiv în contexte militare.
„Până în secolele XIX și XX, porumbeii încă erau utilizați pentru transmiterea mesajelor”, a explicat bioarheologul Anderson Carter de la Universitatea din Groningen.
Odată cu apariția telegrafului și apoi a telefonului, rolul lor a devenit redundant. Cu toate acestea, pentru că fuseseră deja obișnuiți să trăiască în apropierea oamenilor, au rămas în mediul urban.
Odată cu industrializarea și extinderea marilor orașe, percepția asupra porumbeilor s-a schimbat radical. Dacă în trecut erau considerați utili, astăzi sunt adesea văzuți ca „păsări murdare” sau dăunători urbani.
În multe orașe moderne au apărut structuri menite să îi îndepărteze de clădiri.
Cercetătorii subliniază că această descoperire nu este doar una arheologică, ci și una care schimbă modul în care privim fauna urbană de astăzi.
„Unul dintre scopurile cercetării este să schimbăm felul în care interacționăm și gândim despre aceste păsări. Trebuie să realizăm că povestea lor este și povestea noastră”, a transmis echipa de cercetare.