STUDIU Acidificarea oceanelor ar putea eroda arma vitală a prădătorilor acvatici

Fălcile rechinilor au mai multe rânduri de dinți, iar cei noi cresc rapid pentru a-i înlocui pe cei pierduți. Cu toate acestea, acidificarea rapidă a oceanelor afectează dinții rechinilor și ar putea accelera pierderea acestora peste rata de înlocuire. Rechinii cu dinți stricați ar putea avea dificultăți în a se hrăni eficient, „afectând potențial populațiile de rechini și stabilitatea ecosistemului marin”, se arată în studiu.

Acidificarea oceanelor este cauzată de absorbția rapidă a dioxidului de carbon, care creează o reacție în lanț care scade nivelul pH-ului. Proiecțiile sugerează că oceanele ar putea fi mult mai acide până în anul 2300, scăzând de la un pH mediu actual de aproximativ 8.1 la 7.3, o schimbare care va avea „implicații profunde pentru organismele marine”, se arată în studiu.

Pentru a testa efectele acidificării, cercetătorii au păstrat 60 de dinți de rechin proaspăt căzuți în rezervoare cu apă de mare artificială, unul corespunzând pH-ului mediu actual al oceanului de 8.1, iar altul cu pH-ul prognozat de 7.3.

Dinții, colectați în condiții de siguranță dintr-un acvariu german, fuseseră deja eliminați în mod natural de șase rechini de recif cu vârf negru masculi și patru femele, potrivit The Guardian.

După opt săptămâni, dinții din rezervorul mai acid au suferit daune de aproximativ două ori mai mari, a spus Maximilian Baum, autorul principal al studiului și cercetător la Institutul de Zoologie și Interacțiuni Organismice al Universității Heinrich Heine din Germania. Efectele au inclus „creșterea coroziunii rădăcinii… și modificarea zimțurilor”, a spus el.

Un ”stres” în plus pentru rechini

Stresul dentar s-ar adăuga la celelalte probleme ale rechinilor, care includ lipsa prăzii cauzată de pescuitul excesiv.

Reducerea emisiilor de CO2 cauzate de om este vitală pentru atenuarea acidificării oceanelor. Cercetări anterioare au descoperit că acidificarea afectează denticule, o solzură dințată de pe pielea rechinilor.

Chiar și scăderi moderate ar putea afecta speciile de rechini mai sensibile, cum ar fi cele care au mai puține rânduri de dinți sau au rate de înlocuire mai lente, a spus Baum.

„Cred că vor exista efecte asupra dinților prădătorilor oceanici în general, atunci când aceștia au structuri puternic mineralizate, cum este cazul rechinilor”, a spus el.

Studii anterioare au arătat că acidificarea dăunează cochiliilor, coraliilor și midiilor, „și acesta a fost și motivul pentru care am realizat acest studiu, pentru a ne arăta efectele asupra prădătorilor mai mari”.

Mai optimist, Baum crede că rechinii se pot adapta prin creșterea frecvenței înlocuirii dinților și îmbunătățirea întăririi și reparării acestora.

Lisa Whitenack, profesoară la Allegheny College din Pennsylvania, expertă în dinți de rechin și care nu face parte din echipa de studiu, a spus că noua cercetare completează concluziile inițiale privind dinții de rechin și acidificarea. Ea a sugerat, de asemenea, că înlocuirea dinților poate ține pasul cu pierderile cauzate de acidificare și a adăugat că dinții corodați pot fi încă eficienți.

„Va fi interesant să vedem în studiile viitoare dacă deteriorarea dinților observată în studii precum acesta are un efect funcțional asupra capacității unui dinte de a-și îndeplini rolul… [și dacă] dinții deteriorați pot încă tăia sau perfora prada”.