3 februarie 2010
Interesele reporterului frenetic Bula
Publicat în General, Media de Irina Dârlea
Ma macina de cateva zile ce as putea scrie eu in declaratia de interese? Nu m-a mai sacait o chestiune in asa hal de pe vremea cand dadeam teza la matematica.
Si acum cinci minute, in timp ce spalam vasele, mi-am dat seama! Interesului celor care au propus treaba asta este ca eu sa plec din presa.
Cand stai in gerul Bobotezei sa pazesti o usa, ca dupa trei ore sa suni in redactie si sa zici “N-a vrut sa declare nimic in ….”, ce interes ai?
Sau mai fain, cand stai pe langa carciumile unde se fac cartile pentru conducerea PSD-ului si toti iti spun, numai ca fiecare altceva si pe surse?
Sau cand cauti pe licitatii punct com cand n-ai nici o stire in lucru, cum cauta corporatistii prin retele de socializare colegii de liceu?
Cand te “certi” cu vreun director platit din bani publici care iti promite ca te racoreste in Dambovita daca mai scrii ceva de el?
Sau cand mori de plictiseala ascultand despre noile haine si povesti ale vreunei dive, iubita si apreciata de public?
Cei de pe la televiziuni dau live-uri si iarna si vara despre cat de nasoala e vremea, dar astia sigur au ei vreun interes pe undeva, probabil ca vor sa ajunga sa prezinte, la un moment dat, chiar vremea.
Vecina mea (fosta ca m-am mutat) de fiecare data cand ma prindea pe scari zicea sa nu-i mai mananc degeaba pensia ca nu am scris niciodata ca administratorul o incarca la factura de intretinere.
Din cauza oamenilor ca ea, ma cam dau student in locuri publice, secretara sau ponei, depinde de situatie.
Nici macar nu poti sa te mai lauzi la rude ca l-ai vazut de aproape pe presedinte, jurnalist fiind, ca l-au vazut toate matusile si chiar au si dansat cu el, la Neptun.
Eu cred ca propunerea acesta nu va ajunge niciodata lege, pentru ca nu poti sa amesteci intr-o lege integritatea demnitarilor cu jurnalisti si penopolezi.
Cum ar suna Legea nr. 10/2010 privind sistemul unitar de salarizare, fertilizarea in vitro si cultivarea ciurpecilor de cultura???!!!
Eu vad in treaba asta doar un picut de pr: ataca presa si vei ajunge pe prima pagina.
1 februarie 2010
Iarna pe pe pe pe ulita
Publicat în General de Irina Dârlea
“Desi prima parte a lunii ianuarie va fi cu adevarat geroasa, temperatura va atinge chiar si 10 grade Celsius in a doua jumatate a lunii ianuarie, dupa ziua de 15″, asta zicea prognoza la inceputul anului.
Nimic gresit, in afara de timp si spatiu, ca s-au inregistrat temperaturile astea, dar nu in Bucuresti, sau nu in 2010.
Daca cineva a simtit 10 grade luna trecuta, fiind afara si nu intr-un canal aburind cum am vazut eu rasarind doi boschetari care se uitau la cer, inseamna ca erau altfel de grade, nu Celsius.
Acum, de fiecare data cand nu-mi mai simt fata, si-mi ingheata sireturile de la bocanci, ma gandesc la ursii polari, care poate sunt fericiti.
Dar nu am cum sa nu ma enervez ca am numai urme albe pe toate incaltarile, ca am facut doua flick-flakuri cand ma grabeam, pe un trotuar central fiind.
Senzatia mea preferata, iarna in Capitala, ramane aia din statia de autobuz cand minunatii participanti la trafic accelereaza in balti pline cu apa, gheata maruntita si lichide maronii.
A, si sa nu uit sa-i mentionez pe oamenii, sa nu le zic altfel, care isi parcheaza masinile pe trecerea de pietoni, pe singura patratica nescufundata in balta.
Si in copilarie ma enerva iarna. Ca ne puteam da cu sania pe strada o singura zi dupa ce se depunea zapada, pentru ca dupa aia venea tractorul si ai nostri tati cu lopetile si o trimiteau departe.
28 ianuarie 2010
promptitudine
Publicat în Sport de Adrian Ţone
“cum se stinge conflictul dintre Adrian Mutu şi Răzvan Lucescu?
- Adrian Mutu ia pastila de slăbit şi Răzvan Lucescu scapă de greutăţi”
* acest banc a început să circule pe net la aproximativ o oră de la apariţia ştirii că Adrian Mutu a fost depistat pozitiv cu sibutramină, substanţă care se găseşte şi în unele pastile de slăbit
APDEIT MAI TÂRZIU:
“Hagi: Trebuie să fim pozitivi
Mutu l-a ascultat”
15 ianuarie 2010
România-Ucraina 1-1
Publicat în General, Media, Politic de Cristi Dimitriu
Să luăm o ştire despre Ucraina:
AFP: Viaţa politică din Ucraina se transformă într-un serial televizat
KIEV (MEDIAFAX) – Pluralismul a înflorit în Ucraina, la cinci ani de la “revoluţia portocalie”, care a eliminat cenzura în această fostă republică sovietică, în aşa fel încât viaţa politică s-a transformat într-un serial de televiziune, relatează AFP.
Fenomentul s-a extins cu ocazia alegerilor prezidenţiale, primul tur desfăşurându-se duminică.
Situaţia contrastează cu precedentul scrutin din 2004, înainte ca o mişcare populară, “revoluţia portocalie”, să propulseze la putere opoziţia prooccidentală.
Înaintea votului din 2004, numeroşi jurnalişti ucraineni s-au revoltat împotriva cenzurii impuse de preşedinţia cu tendinţe autoritare a lui Leonid Kucima, oferind forţelor prooccidentale o expunere televizată ce le va favoriza ascensiunea.
Cenzura centralizată a dispărut de atunci. Transmisiunile în direct au devenit la modă, impunându-se în toate mediile, de la concursurile de dans la conferinţele de presă ale politicienilor.
“Emisiunile televizate au început să înlocuiască realitatea politică”, apreciează editorialistul ucrainean, Serghei Grabovski în publicaţia electronică Telekritika.
Acestora li se adaugă talk-show-urile politice în direct, difuzate de numeroase posturi de televiziune şi foarte frecventate de politiceni care profită de orice ocazie pentru a se critica.
În urmă cu câteva săptămâni, telespectatorii puteau opta între două emisiuni, dintre care una îl prezenta pe preşedintele Viktor Iuşcenko, pe cale de a-şi critica dur adversarii, iar cealaltă pe posibilul său succesor, Viktor Ianukovici, opozantul prorus, care făcea acelaşi lucru pe un alt post.
Dacă acest tip de emisiuni cresc audienţele, o dezbatere despre problemele ţării, dominată de o criză economică şi politică, este mai puţin interesantă.
Nu este vorba despre o competiţie “între personalităţi sau concepte, ci o bătălie de aruncat cu noroi”, până în punctul în care aceasta “a devenit regula emisiunilor politice”, remarcă Grabovski.
O altă problemă este că, în pofida diversităţii de opinii, lipseşte obiectivitatea. “Fiecarea post (de televiziune) este deţinut de un oligarh” care încearcă să-şi impună preferinţele electorale, declarară directoarea Institutului de strategii anticriză, Katerina Kiricenko.
Presa scrisă, afectată mai dur de criză decât posturile de televiziune, nu este scutită, ziarele profitând de pe urma campaniei electorale pentru a-şi ameliora situaţia financiară prin toate mijloacele.
Potrivit directoarei organizaţiei neguvernamentale Institutul de mass-media, Viktoria Siumar, “numărul articolelor «comandate» de către echipele de campanie ale candidaţilor s-a dublat”.
Libertatea de exprimare nu a creat responsabilitate. În cazul alimentării de acuzaţii, lipsesc adesea dovezile incriminatorii.
Chiar şi în situaţia în care acestea există, nici o instituţie a statului nu le acordă atenţie. Puterea “pare să rămână surdă la vocea” presei, subliniază săptămânalul Dzerkalo Tijnia.
Acum să ne jucăm puţin, înlocuind unele nume proprii, iar altele sa le tăiem şi să scoatem sursa, care desigur nu a transmis o astfel de ştire, deşi…
Viaţa politică din România se transformă într-un serial televizat
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Pluralismul a înflorit în România, la cinci ani de la “revoluţia portocalie”, care a eliminat cenzura în această fostă ţară comunistă, în aşa fel încât viaţa politică s-a transformat într-un serial de televiziune.
Fenomentul s-a extins cu ocazia alegerilor prezidenţiale, primul tur desfăşurându-se duminică.
Situaţia contrastează cu precedentul scrutin din 2004, înainte ca o mişcare populară, “revoluţia portocalie”, să propulseze la putere opoziţia prooccidentală.
Înaintea votului din 2004, numeroşi jurnalişti români s-au revoltat împotriva cenzurii impuse de guvernarea cu tendinţe autoritare a lui Adrian Năstase, oferind forţelor prooccidentale o expunere televizată ce le va favoriza ascensiunea.
Cenzura centralizată a dispărut de atunci. Transmisiunile în direct au devenit la modă, impunându-se în toate mediile, de la concursurile de dans la conferinţele de presă ale politicienilor.
“Emisiunile televizate au început să înlocuiască realitatea politică”, apreciează un editorialist în publicaţia electronică ….
Acestora li se adaugă talk-show-urile politice în direct, difuzate de numeroase posturi de televiziune şi foarte frecventate de politiceni care profită de orice ocazie pentru a se critica.
În urmă cu câteva săptămâni, telespectatorii puteau opta între două emisiuni, dintre care una îl prezenta pe preşedintele Traian Băsescu, pe cale de a-şi critica dur adversarii, iar cealaltă pe posibilul său succesor, Mircea Geoană, care făcea acelaşi lucru pe un alt post.
Dacă acest tip de emisiuni cresc audienţele, o dezbatere despre problemele ţării, dominată de o criză economică şi politică, este mai puţin interesantă.
Nu este vorba despre o competiţie “între personalităţi sau concepte, ci o bătălie de aruncat cu noroi”, până în punctul în care aceasta “a devenit regula emisiunilor politice”, remarcă editorialistul.
O altă problemă este că, în pofida diversităţii de opinii, lipseşte obiectivitatea. “Fiecarea post (de televiziune) este deţinut de un oligarh” care încearcă să-şi impună preferinţele electorale, declarară directoarea Institutului de strategii anticriză.
Presa scrisă, afectată mai dur de criză decât posturile de televiziune, nu este scutită, ziarele profitând de pe urma campaniei electorale pentru a-şi ameliora situaţia financiară prin toate mijloacele.
Potrivit unei directoare de organizaţie neguvernamentală, “numărul articolelor «comandate» de către echipele de campanie ale candidaţilor s-a dublat”.
Libertatea de exprimare nu a creat responsabilitate. În cazul alimentării de acuzaţii, lipsesc adesea dovezile incriminatorii.
Chiar şi în situaţia în care acestea există, nici o instituţie a statului nu le acordă atenţie. Puterea “pare să rămână surdă la vocea” presei.
Interesant, dar si trist, nu?
16 decembrie 2009
Cum am cucerit Casa Poporului la Revolutie
Publicat în General, Social de Cristi Dimitriu
In 1989 aveam 20 de ani. Eram in anul intai la facultate. Pe 16 decembrie a izbucnit revolta de la Timisoara. In urmatoarele zile pe aleile Politehnicii patrulau militieni cu caini. Puteai sa mergi cu un coleg, nu in grupuri. Studentii umblau numai in gasca pe alei si faceau misto. In pauze vorbeam intre noi despre Timisoara. Un student scrisese pe o tabla “Jos Ceausescu!” Stateam in banci si ne uitam prostiti. Ne-au dat vacanta mai devreme. Pana in 20 decembrie ascultam acasa Europa Libera. In fiecare seara. “Actualitatea romaneasca”. Am auzit la radio rafalele de gloante de la Timisoara. Le-am spus prietenilor mei. Pe 20 seara doi colegi vin la mine acasa si ascultam impreuna tot Europa Libera. Ceausescu la tv condamna huliganii de la Timisoara.
Pe 21 dupa-amiaza o cunostinta vine de la mitingul lui Ceausescu unde fusese fortata sa se duca de la intreprindere. Imi povesteste despre “pocnitorile” de la miting, de huiduielile multimii, de deruta lui Ceausescu si de fuga multimii din piata. Unii au ramas totusi acolo. Partial vasusem si la tv, atat cat s-a dat. Plec si eu in piata si dau de protestatari si de cordoanele de scutieri. Vad TAB-urile care vin in viteza dinspre Piata Unirii si intra in multime. Ma uit la tinerii in uniforma din cordon cu un an mai mici ca mine. Unii tremura de frica. Daca se intampla cu un an inainte poate eram printre ei. Nu la Bucuresti, ci la Bacau, unde am facut armata. Seara incepe sa se traga. Armata cu trasoare in sus, securistii in civil cu pistolul in multime. O parte din cei care protestau nici nu constientizau ca se trage. Eu stiam ca tocmai facusem armata. Nu am stat peste noapte. Dupa aceea mi-a parut rau.
Pe 22 dimineata am auzit ca se facuse “curatenie” la Universitate. Vorbesc la telefon cu niste prieteni din Drumul Taberei sa mergem la CC. Unul dintre ei imi spune ca inainte se duce la o scoala sa ia un steag si sa il gaureasca. Ne dam intalnire la Razoare, dar nu mai reusim sa ne vedem. Pe drum merg cu alt prieten (acum si el e ziarist), dar nu ne intalnim cu cei din Drumul Taberei. La 10.00 se anunta ca Milea s-a sinucis. O mare de oameni merge spre CC si striga “Jos Ceausescu!”, “Armata e cu noi!”.
Ajung in piata tocmai cand elicopterul decola de pe CC. Scandam. Ne imbratisam. Nu intram. Ce sa cautam inauntru?! Ceausescu plecase din CC. Unii au intrat si mai tarziu au facut FSN-ul. Ma intalnesc cu alt prieten care ne spune sa mergem la Televiziune. Pe drum vad la un televizor scos la o fereastra ca vorbea Caramitru din Studioul 4. Ajungem la Televiziune. Strigam. Ne imbratisam. Nu intru nici aici ca doar erau deja Caramitru cu Dinescu. Trebuie sa mergem sa cucerim altceva. Intram in curtea unui diplomat de vis-a-vis de Televiziune. Doar ca sa bem apa. Diplomatul strain ne priveste bucuros si rade. Ni se adreseaza, dar nu inteleg ce zice. Cineva ne spune ca securistii au otravit apa. Ma doare stomacul, dar de foame. Imi trece cand prietenul meu imi spune sa mergem sa cucerim Casa Poporului. Ne suim intr-o basculanta alaturi de altii pe care nu ii cunoastem, dar care si ei ne zambesc. Toata lumea din basculanta rade si urla lozinci anti-Ceausescu. A fost poate cea mai frumoasa calatorie din viata mea pe Dorobanti si pe Magheru. Cu basculanta.
Ajungem in fata Casei Poporului. Vreo cativa sarim gardul de beton. Ma gandesc ca militarii care o pazesc pot sa ne impuste. Ii spun prietenului meu. Nu aude. Cred ca nici eu nu m-am auzit. Alergam pe dealul din fata cladirii ca dorobantii la Plevna. Vreo doi-trei militari vin din partea opusa. Nu au arme si ne zambesc si ei. Toata lumea pe care am vazut-o in ziua aceea mi-a zambit. Unul dintre militari ne intreaba unde vrem sa mergem. Fara sa ne gandim spunem: Sus. Intru in cladirea unde peste ani aveam sa intru de atatea ori legal, in fiecare dimineata, ca reporter parlamentar. Mai tarziu n-am mai ajuns niciodata pe terasa. Atunci Casa Poporului nu era gata. Fara militarul nostru nu am fi ajuns sus, deoarece etajele superioare erau neterminate. Sar peste moloz, ciment si schele. Ne-a luat ceva timp sa ne suim pe cladire. Acolo un steag. Cineva de langa mine il gaureste. Se vede de sus tot Bucurestiul. E la picioarele noastre. Pe strazi zeci de mii de oameni. Cerul e senin si soarele apune. Trag aer in piept. Aer de libertate, imi spun.
Nu o sa uit niciodata aerul acela…
10 decembrie 2009
Gogomănia fraudei prin turism electoral
Publicat în General, Politic de Florin Ciolac
De luni dimineaţa, când numărătoarea paralelă a PSD a confirmat-o pe cea a PDL şi, ca urmare, nu a mai fost prezentată presei, social-democraţii au început să acuze frauda electorală.
„Valuri-valuri”, vorba distinsului Liviu Dragnea, până să umple „camionele” cu probe.
Am asistat la o avalanşă de “probe” încât, dacă ai fi stat să asculţi ce spune PSD, ai fi putut ajunge la concluzia că s-au furat mai mult de zece milioane de voturi.
Una din principalele „probe” ale PSD era turismul electoral.
Pentru partizanii PSD, această „probă” este indubitabilă.
Turismul electoral, de fapt, ca şi darea de „stimulente”, este încălcare a legii, dar nu o fraudă.
Turismul electoral nu încalcă libertatea votului, pentru că votantul intră în cabina de vot singur şi votează cum crede el de cuviinţă.
Cunosc un şofer care, în duminica votului, a transportat un microbuz de votanţi din Bucureşti undeva în Ilfov, pentru a cumpăra nişte roşii, iar pe drum pasagerii s-au vorbit între ei şi conştiinţa i-a îndemnat să cumpere ce le pofteşte inima, apreciind că în prag de sărbători că ar fi mai potrivite portocalele 
Mai mult, turismul electoral poate fi privit şi ca o încurajare a spiritului civic, exact în sensul apelurilor repetate făcute de domnii Ion Iliescu şi Mircea Geoană, în secţia de vot de la Liceul Jean Monnet, pentru o prezenţă cât mai mare la vot.
Turismul electoral, pe de altă parte, implică, dar nu în totalitate, fenomenul votului multiplu. Care e uşor de depistat prin compararea datelor de identitate.
Votul multiplu poate fi demonstrat, dar nu poate fi probat „indubitabil” ca aparţinând contracandidatului, posibilitatea ca tu, reclamantul, să fii beneficiarul acestui vot multiplu nefiind exclusă.
E ca şi cum ai acuza că nu ai „furat” destul şi ai cere rejucarea meciului, ca s-o poţi face mai bine data viitoare.
Este şi sensul textului din lege care arată în ce condiţii pot fi contestate alegerile la Curtea Constituţională : dacă ai vrut să furi alegerile, nu te poţi plânge că le-ai pierdut.
7 decembrie 2009
Isteria TV
Publicat în General, Media, Politic de Cristi Dimitriu
De azi dimineaţă urmăresc Isteria TV. Am văzut perplexitatea celor aflaţi în studiouri imediat după ora 8.00 dimineaţă, după ce BEC a anunţat pentru prima oară că Băsescu câştigă alegerile. Erau consternaţi, iar cineva a spus chiar: “Ce rost mai au alegerile?!”.
I-am văzut pe şefii institutelor care au făcut exit-poll-uri luaţi la rost pentru rezultatele pe care le-au dat cu o seară înainte.
I-am văzut pe comentatori/analişti încercând să (se) explice sau să lovească în toate direcţiile, fără noimă.
Am văzut reporteri tv pe teren, fără busolă, făcând ce ştiau de dinainte de alegeri sau sau alţii încercând să facă altceva, dar fără să ştie exact ce.
Dar am văzut şi ziarişti făcându-şi meseria cât mai bine şi comentatori reţinuţi în aprecieri.
De fapt, am văzut o parte a presei care nu îşi ştie viitorul, bulversată de întorsătura care au luat-o lucrurile. Chiar şi mogulul Vântu şi-a amânat dezvăluirile.
Am văzut un întreg eşafodaj politic căzând şi figuri de politicieni arătând de la disperare până la satisfacţie răutăcioasă. Un Băsescu spunând “i-am ciuruit”, după ce cu o seară înainte susţinătorii săi cântaseră “Să i-o dăm în bot lui Geoană”. L-am văzut pe “ţopăilă” Geoană livid, acuzându-l pe Băsescu că i-a “furat” victoria şi anunţând constestarea alegerilor. Pe Hrebenciuc vorbind de furt. Pe Crin ezitant în a urma PSD-ul, pe Orban anti PD-L şi liberali cu opinii diverse şi neclare, după ce Tăriceanu, sunat de Băsescu, le spusese să îşi fructifice poziţia.
Şi totul a culminat cu Vadim Tudor făcându-şi numărul timp îndelungat la tv-uri. Nici nu pot reproduce ce am auzit de la el. Tema tot “furtul” era, dar a vorbit despre toţi într-o manieră pe care nu o mai credeam posibilă. Şi pe el l-a vizitat Geoană înainte de alegeri! Oare CNA l-a văzut pe Vadim?
Mi-am amintit de un film pe care l-am văzut recent la HBO “Alegeri americane/Recount”, cu Kevin Spacey şi pe care îl recomand tuturor. Este vorba despre o luptă acerbă între republicani şi democraţi pentru renumărarea voturilor din Florida de la alegerile din 2000 dintre Bush şi Gore. O luptă purtată fără menajamente, cu unele forţări ale limitelor justiţiei americane, dar până la urmă în limitele democraţiei.
Ceva asemănător nu cred că poate fi posibil la noi, unde e la modă Isteria TV, fără substanţă politică şi juridică, care pare că nu se mai termină…
UDTATE 10.12.2009: Ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei zile a confirmat Isteria TV fără probe concrete. Toţi liderii politici au vorbit de fraude, însă dovezi au prezentat doar pe vorbe. Fraude într-adevăr au fost, dar mecanismul de sancţionare a lor nu funcţionează. Din când în când mai vine şi Vadim, ca tămbălăul să fie cât mai mare, el cerând chiar anularea turului întâi. Cred că furtul a fost cam egal în cele două tabere, dar problema PSD e că nu este obişnuit să fie furat, ci ca ei să fie la butoane. De fapt, ambele tabere se ocupă cu furtul şi când simt că pierd urlă că sunt fraude electorale. Dar “verba volant, scripta manent”. De aceea, vă recomand materialul colegului Liviu despre camioanele cu probe ale PSD care au fost de fapt două cutii, invocat şi de Răzvan Dumitrescu la Realitatea TV deşi nu avea dreptul (alţii care fură şi vorbesc despre furt )
6 decembrie 2009
România cu doi preşedinţi/preşedintele a trei Românii
Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu
Mircea Geoană spune că a câştigat alegerile, după exit-poll-uri. Sare ca pe arcuri, îşi sărută soţia, pe Crin, e fericit. Mulţimea PSD-istă la fel.
Traian Băsescu declară că a câştigat alegerile, la fel ca în 2004, spunând că rezultatele exit-poll-urilor sunt altele. Îşi îndeamnă susţinătorii să stea liniştiţi, se duce într-un birou din Modrogan şi intră în direct la OTV. Pană de curent la PD-L, după care Băse anunţă la OTV că nu va respinge rezultatele oficiale anunţate de BEC.
La Realitatea TV şi Antena 3, comentatorii spun şi ei că a câştigat Geoană. Iese în evidenţă CT Popescu care spune că “Partidul” a învins “Securitatea” şi frica zilei de mâine a invins ura faţa de moguli. Alţii spun că Geoană a obţinut un scor câştigător, dar mai prost faţă de spijinul pe care l-a avut atât politic, cât şi media.
Declaraţiile celor doi candidaţi, comentariile de după şi toată atmosfera te fac să crezi că avem, de fapt, doi preşedinţi a două Românii. Dar mai e o ţară: a celor care nu au votat din diferite motive şi care sunt mai mulţi. Unii mai nefericiţi sau chiar mult mai nefericiţi.
Preşedintele validat de BEC, oricare ar fi el, va rămâne cu trei Românii. În criză. Fără un guvern. Şi cu un an 2010 în faţă foarte dificil.
Va fi greu pentru preşedinte şi, mai ales, pentru toţi românii, indiferent dacă şi ce au votat.
6 decembrie 2009
UPDATE, ora 17.00: Geoană se menţine cu circa 3% în faţa lui Băsescu
Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu
Ultimele informaţii vehiculate pe la staff-urile de campanie îl dau pe Mircea Geoană pe primul loc, în tabăra roşie scorul fiind Geoană 52%-Băsescu 48%, iar în cea portocalie Geoană 51%-Băsescu 49%.
De fapt, exit-poll-urile sunt cam între aceste cifre, respectiv: Geoană 52%-Băsescu 48% (cea mai mare diferenţă) şi Geoană 51,1%-Băsescu 48,9% (cea mai mică diferenţă). Alte rezultate între aceste extreme ar fi: Geoană 51,7% – Băsescu 48,3% şi Geoană 51,5% – Băsescu – 48,5%. Concluzia cea mai apropiată de realitate ar fi că Geoană ar avea cam 3% în faţa lui Băsescu.
Cam acestea erau rezultatele la orele 15.00-16.00, ultimele contabilizate.
Ca şi la celelalte alegeri electoratul PSD a venit mai dimineaţă la urne, iar cel al PD-L mai târziu, deci trendul voturilor este spre Băsescu.
De remarcat prezenţa la vot la ora 16.00 cu circa 4% mai mult decât la primur tur, diferenţa rural-urban fiind la fel ca în 22 noiembrie, de aproximativ 6%.
UPDATE: Rezultatele de la ora 17.00 sunt cam aceleaşi: Geoană 52% – Băsescu 48% (cea mai mare diferenţă), Geoană 51% – Băsescu 49% (cea mai mică diferenţă). Urmează ca rezultatele de la 19.00 să fie anunţate la ora 21.00 pe tv-uri. Cele finale de la ora 21.00 le vom afla pe la ora 23.00. Dar mai sunt şi cele din străinătate, iar ceea ce am dat pe aici poate fi luat cu rezervă, deoarece reflectă ce au spus cei ce au ieşit de la urne (nu neapărat ce au votat) şi mai sunt şi marjele de eroare.
Câştigătorul îl va anunţa BEC-ul, iar aici am încercat doar să ţin la curent comunitatea de pe Internet cu ceea ce se ştie/vorbeşte/anunţă neoficial şi nu să dau ştiri mass-media.
6 decembrie 2009
Geoană, cu puţin în faţa lui Băsescu la ora 12.00
Publicat în General, Politic de Irina Dârlea
Zvonuri de la staff-urile de campanie la ora 12.00: Geoană – 52,5%; Băsescu – 47,5% sau Geoană – 51%; Băsescu – 49%. „Optimismul” cifrelor depinde de sursă.
Şi la turul 1, la aceeaşi oră, Geoană era in faţă, la 2-3 procente de Băsescu.
Prezenţa la ora 10.00 – 7,52%. La turul 1 era 6,17%.
În urmă cu cinci ani, la încheierea votului, institutele de sondare îi dădeau pe Băsescu şi Năstase la egalitate – CURS, iar INSOMAR indica o diferenţă de 1% în favoarea lui Traian Băsescu, după ce în timpul zilei Năstase fusese mult timp lider. La BEC, însă, scorul a fost 52,23% la 48,77% pentru Băsescu.
