16 noiembrie 2009

Semaca, Lăscărică şi Şarpele Roşu

Publicat în General, Life, Media de Cristi Dimitriu

Despre Gheorghe Dinică s-a scris şi vorbit atât de mult săptămâna trecută încât nu văd ce s-ar putea spune în plus. A fost un actor deosebit în tot ce a făcut.

Ca să scriu totuşi ceva (mai degrabă altceva) despre felul unic în care juca, vă spun că “Semaca” era poreclit directorul liceului în care am învăţat – MF4, iar “Lăscărică” era profu’ de tehnologie. “Nu trageţi domnule Semaca, sunt eu Lăscărică!”, am auzit încă de pe culoarele liceului. Apoi am văzut filmul. Semaca al meu e un profesor de fizică renumit, Sandu Marin, aflat acum în SUA, pe care l-am văzut anul trecut la o reuniune a colegilor de liceu şi care era un “dur” ca Dinică, dar un adevărat director.

Să vă mai spun despre Şarpele Roşu, o cârciumă sordidă de cartier din zona Pieţei Galaţi. Mese vechi de lemn, scaune tot vechi şi tot de lemn, roşu mult pe pereţi, printre care un steag al PCR, iar undeva un portret al lui Nicolae Ceauşescu. Printre mese, lăutari. Probabil, unul dintre ei era Nelu Ploieşteanu, dar eu nu îl ştiam pe vremea aia. Puteai vedea la un loc ziarişti, artişti şi printre ei câteodată şi pe Gheorghe Dinică. Era acum vreo 15-16 ani şi, dacă mergeai în câteva cârciumi din Bucureşti, încă puteai afla istoria unor personaje sau chiar le vedeai pe acolo. Deşi ziariştii se duceau mai degrabă la Mărul de Aur, ajungeau şi la Şarpele Roşu. Acolo, ziariştii nu stăteau la mesele artiştilor decât invitaţi, ceea ce se întâmpla rar, dar respirau acelaşi fum gros de ţigări odată cu poveştile zburând între mese care parcă semănau, deşi nu erau la fel. Unii nu scoteau niciun cuvânt, că nu aveau chef de vorbă şi veniseră cu “treabă”, iar alţii stăteau ore în şir în faţa aceluiaşi pahar. Cât l-am văzut eu, maestrul mai mult nu a vorbit, dar mi s-a povestit ca au fost şi alte seri în care era vorbăreţ şi cu chef.

Nu sunt atât de ipocrit să spun că nu am băut nimic acolo cu colegii mei, dar vă spun că nu pentru şpriţ am mers. Păcat că în Bucureştiul de azi nu mai găseşti un “Şarpele Roşu” şi poate că toţi cei care au fost pe acolo (eu prea puţin, din păcate) ar trebui să spună câte ceva despre acele vremuri boeme.

16 noiembrie 2009

Trafic în Albania / Bucureştiul mai pierde un loc în clasamentele internaţionale

Publicat în General de Raluca Teodorescu

De data asta, e vorba de clasamentul celor mai înflăcăraţi şoferi, pasionaţi de claxonul propriei maşini, pe care îl apasă cu poftă ori de câte ori pot, în speranţa că al lor e cel mai tare.

Bucureştenii trebuie să accepte că nu mai au îndemânarea de altădată şi că, deşi în fiecare zi dau tot ce pot în trafic, de fapt sunt depăşiţi de fraţii noştri de mai la sud, albanezii.

În Tirana nu se circulă. În Tirana, la volan te afli de fapt într-o continuă mişcare browniană, în care nu există contrasens, nu există loc de parcare, nu există de fapt nimic din ceea ce s-ar putea numi reguli de circulaţie.

Nu mă înţelegeţi greşit: străzile au (cel puţin) câte două benzi, locuri lângă sau pe trotuare pentru a-ţi lăsa bolidul să se odihnească există şi ele, există chiar şi poliţişti în intersecţii şi, din când în când, rare, ce-i drept, semafoare şi treceri de pietoni. Doar că nimeni nu ţine cont de ele.

De departe, cel mai amuzant lucru în capitala albaneză este să stai să te uiţi la trafic (de maşini, în acest caz), poliţistul din intersecţie fiind absolut adorabil. Cu un semnalizator în mână, dirijează cu adevărat, cu mişcări ample, o orchestră pe care doar în închipuirea lui o conduce. În lumea reală, nimeni nu dă doi bani pe omuleţul care transpiră absolut degeaba, în timp ce în faţa lui “participanţii la trafic” întorc pe linia continuă.

Dar să revin la claxonat. În Tirana se claxonează de plăcere. Aşa se şi explică faptul că ne-au detronat în topul sus-amintit. Numai pasiunea te face cel mai bun, şi asta se vede (aude) cu ochiul liber în capitala albaneză:

- Claxonezi dacă vrei să depăşeşti (nu are sens să mai şi semnalizezi, nu se uită nimeni la becurile de la maşină)

- Claxonezi dacă eşti pe rarele treceri de pietoni şi (sic!) sunt pietoni pe trecere (la urma urmei, ar fi putut rămâne pe trotuar)

- Claxonezi când eşti în faţa semaforului aprins pe culoarea roşie (după ce că sunt rare, nu are rost să pierzi timpul aşteptând să se facă verde; oricum, ai fi fraierul clasei)

- Claxonezi dacă în faţa ta a parcat, pe mijlocul străzii (adică pe linia aia care delimitează sensurile), un fruntaş, pentru că acolo i s-a părut la îndemână şi tu nu ai loc să treci mai departe

- Claxonezi dacă în faţa ta doi vechi amici stau la poveşti, oprit fiecare pe sensul lui de mers, şi din nou nu ai loc să treci mai departe

- În fine, claxonezi dacă pur şi simplu îţi vine să claxonezi. Claxonezi cu patimă, claxonezi cu duioşie, claxonezi cu ură, claxonezi cu indiferenţă sau cu voioşie, claxonezi tare sau încet, piţigăiat sau răguşit, claxonezi în mers sau staţionat, claxonezi din Merţanu’ de acu’ 20 de ani adus recent din Italia peste Marea Adriatică sau din BMW-ul de acu’ 30 de ani aterizat pe străzile albaneze în acelaşi mod.

Până la urmă, chiar nu are importanţă cum, din ce şi, mai ales, de ce. Totul e în regulă atât timp cât claxonezi. Așadar, să ne mobilizăm! Să claxonăm bine!

P.S.: Din seria cu ce circulă albanezii pe stradă, câteva fotografii făcute la fața locului. Într-un clasament ad-hoc al vehiculelor de pe străzile albaneze, Merțanele și BMW-urile second sau third-hand sunt fruntașe, urmate îndeaproape de vehiculele făcute după libera imaginație a proprietarului: bicicleta-motocicletă, motocicleta-rulotă, bicicleta-cu-platformă, scooterul-dubiță etc.

12 noiembrie 2009

Mocirla politica si “putoarea” presei

Publicat în General, Media, Politic de Cristi Dimitriu

HR Patapievici scrie azi in Evz despre “putoarea” din presa si societate pe care a vazut-o in urma scandalului Macovei-SRS-Chirieac. Si evident ii condamna pe “toti” oamenii de presa (ce o fi intelegand prin oamenii astia?) si mai spune ca ii numara pe degetele de la doua maini pe “jurnalistii care sufera pentru ca breasla lor e batjocorita”.

Pentru ca ma consider printre astia din urma, dar sunt sigur ca nu m-a numarat Patapievici as spune putin cum sta treaba si ce e “Dincolo de stirea” cu Macovei-SRS-Chirieac.

E intr-adevar o mare “putoare” dar la fel de mare ca si in cazul scandalului Hayssam. Acest subiect, cat si celalalt, NU ar fi iesit public daca nu era campanie electorala. Sunt exemple clare de manipulare – vezi cum a fost prezentat in “Curentul”, cine a scris despre el imediat, in ce registru, cine il promoveaza si, mai ales, explicatiile de doi lei ale lui Macovei. Este un subiect promovat de sustinatorii lui Basescu, la fel cum si cel cu Hayssam era promovat de adversarii lui. Sustinatorii lui Base se mira cum de adversarii lui din media nu il discuta si cer insistent asta. Dar nu pentru a-i condamna pe SRS si Chirieac pentru ce au facut, ci pentru a-l servi pe presedinte. De aia vor ca subiectul asta sa fie discutat “cel putin doua saptamani” la fel cu cel despre Hayssam. Intr-adevar unii care au teme anti-Base au incercat sa il ignore. Dupa o zi, Robert Turcescu incerca chiar sa justifice prin “a murit Dinica” faptul ca Realitatea TV nu a dat nimic cu o zi in urma. Penibil, dar e problema lor, precum si “relatiile” cu SRS si Chirieac. Miza se pare ca e sa il dezbata tv-urile ca sa afle tot poporul inainte de alegeri cine este SRS-ul cu care se lupta Base, nu “putoarea” din presa.

Despre Chirieac si SRS nu trebuia sa imi spuna nimeni cu ce se ocupa ca stiam de mult timp (cine vrea ii dau personal detalii ca le stiu dupa 15 ani de presa, iar despre ei s-a mai scris, vorbit de-a lungul timpului). Nu ma consider colegul lor ca ziarist si am votat cu doua maini comunicatul de ieri al CRP – asta e si pentru Patapievici, dar si pentru Traian Ungureanu care cerea insistent ca CRP sa ia pozitie. Dar, din pacate, pentru ei, ca sustinatori ai lui Base legati la ochi, nu au de unde sa stie ca nu toti ziaristii sunt partasi la discreditarea meseriei si nu sunt adversarii lor.

Asa cum spuneam intr-un alt post ca Mediafax nu da sondaje de opinie si explicam de ce, acum pot sa spun ca subiecte ca implicarea lui Mircea Basescu in traficul de arme (lansat de SRS – de fapt scandalul de acum e replica celorlalti la asta), inregistrarile cu Hayssam si inregistrarile Macovei-SRS-Chirieac sunt tot manipulari si intra la “servite”, cum se spune printre ziaristii cu experienta. Dar pe astea nu le ignoram ca pe sondaje, ci le dam de indata ce avem ceva consistent, pentru ca pun multe probleme despre societatea in care traim, care trebuie tratate (la fel cum face si Patapievici, dar nu cum se raporteaza la ele). Probleme sunt multe: cine a inregistrat? cine a furnizat inregistrarea si cui? de ce s-a intalnit Macovei cu SRS si Chirieac? de ce vorbea dintr-o pozitie inferioara Macovei cu Chirieac? cum l-a santajat SRS pe Macovei si ce a obtinut de fapt? etc si ca sa si radem: a cui e amanta?

Regula numarul unu este: nu pui botul la manipulare cu ochii inchisi, ci incerci sa o devoalezi prin declaratiile celor implicati si prin noi informatii. Noi asta am facut, fara sa preluam manipularea din “Curentul”, la fel cum am facut si la subiectul “Babeni” cu “traficul” de arme al fratelui presedintelui. Acolo chiar SRS a furnizat un subiect care schiopata si s-a vazut asta, desi era dat de un fost director de ziar cunoscut pentru “investigatiile” sale.

Ca noi au facut si altii, asa ca dle. Patapievici mai sunt si alti ziaristi care isi respecta meseria si care se bucura ca nu sunt printre aia numarati de dvs. pe degete. Pentru ca, de fapt, numarati nu ziaristi onesti, ci unii care sunt de aceeasi parere. Si in razboiul cu mogulii Vantu si Voiculescu se pare ca pentru unii nu mai exista nuante si limite.

Sunt ziaristi care lucreaza din greu in mocirla politica care dvs. va repugna. Nu e usor sa fii acolo si eu stiu bine asta pentru ca am facut-o. Sunt multi ziaristi care chiar isi respecta meseria si sunt ingrijorati de “putoarea” presei si a “oamenilor de presa” care apar prin inregistrari. Sunt ziaristi care sunt dati afara de pe unde lucreaza tocmai pentru ca isi fac meseria bine. Dar, din pacate, pe toti acestia nu o sa ii cunoasteti niciodata pentru ca nu se ridica la nivelul “oamenilor de presa”/intelectualilor purtatori de vorbe pe la tv, sustinatori ai unui politician sau ajunsi sefi de institutii ca recompensa politica.

UPDATE: Au aparut noi inregistrari cu discutii Chirieac-Macovei, care duc la ideea ca seful ANI n-ar fi strain de ele. “Putoarea” atinge cote maxime in astea atat in fondul discutiilor, cat si in limbaj. Imi e sila si sper, asa cum scriam mai sus, ca se va intelege ca majoritatea jurnalistilor nu actioneaza/vorbesc asa pentru ca pentru ei 50.000 de euro nu sunt un fleac, nu si-au folosit pozitia pentru a se ocupa de alte afaceri/santaje. Asa cum chiar unul dintre protagonisti spunea dispretuitor, majoritatea jurnalistilor sunt in alta liga. Eu unul sunt fericit ca sunt in liga aia a ziaristilor OK.

6 noiembrie 2009

Cum e corect: bumbi cotidieni sau bombe cotidiane?

Publicat în General de Adrian Ţone

• “Candidat serios la preşedinţia României, fost de stânga, actualmente de dreapta-stânga şi preşedinte în exerciţiu, vorbitor de limbă maghiară, un pic liberal în gândire, dar independent şi reformator, social-democrat şi parlamentar european pac-pac angajez tânăr tăietor de frunză la câini care să-i înjure pe site-uri şi bloguri de după blocuri pe ceilalţi nenorociţi care candidează”. N-am văzut anunţul ăsta în ziar la mica publicitate dar ştiu persoane angajate prin intermediul unor cunoscuţi pentru munca asta. 6 ore de înjurături pe zi – 1400 de lei pe lună. Sediu central, ip-uri care se schimbă la câteva ore…
• Mister Cornel Dinu a făcut referire în conferinţa de dinaintea meciului de joi Dinamo-Galatasaray la Universitatea Galata şi la foştii preşedinţi de club ai cărei absolvenţi erau, dovedind de-a lungul timpului o educaţie aleasă. Nu a făcut niciun fel de referire nici la başkanii din conducerea clubului turc nici la turcii din conducerea clubului dinamovist.

• Iubesc unghiile de damă din metrou, vopsite cu negru doar pe sfertul pilit şi zgâriecios, un fel de „frenci” dar nu cu alb, şi cu motive în stil baroque. Şi ador şi unghiile de zugravi date cu lac incolor şi inconjurate de vopseaua lavabilă care nu a vrut sa iasă la spălat.

• Bunica mea e “tanti Maria” pentru mulţi din sat. Zilele trecute, poştaşul a venit cu pensia şi a întrebat-o “Tanti Maria ştii cu cine votezi, da? Cu Băsescu votăm, da?”. “Da, da… pe dracu…”, i-a răspuns mamaie.
• Delegaţia echipei Galatasaray Istanbul, cu başkan cu tot, a fost aşteptată pe Aeroportul Otopeni de vreo 20 de suporteri, majoritatea cetăţeni turci cu diferite afaceri prin Bucureşti, de la şaormărie la excengi haus. Tobe, fulare şi încurajări ca pe stadion, asitenţă cu gura căscată ca la circ. Iese Arda Turan, 5 sunt călare pe el şi îl pupă fiecare de câte trei ori. Se fotografiază cu el de gât. Cei 10 cameramani turci sunt la 30-40 de centimetri distanţă şi filmează dându-şi coate unul altuia. Ai noştri cameramani se retrag şi încearcă să mai fure ceva meserie.  Iese Shabani Nonda. E tratat la fel, cu aceleaşi pupături, chiar dacă e de culoare. Nonda se vede însă că nu e obişnuit şi pare oarecum stânjenit. Ziariştii români se amuză. Unul dintre pupăcioşi le spune: „Ce vrei acu’? Fratele nostru estem şi el, fratele nostru”.
• Onofraş, de la Unirea Urziceni, e întrebat în direct de către reporterul Vlad, botezat de comentator Vasile, ce a simţit când a reuşit acel „eurogol” din meciul cu Glasgow. „Deci vreau să dedic golul prietenei mele, stie ea de ce”, a venit răspunsul. Toată  noaptea m-am zvârcolit întrebându-mă care o fi fost motivul.
• Într-o oarecare măsură, mică, foarte mică, şi gândidu-mă doar că sunteţi forţaţi să o faceţi, înţeleg de ce îl înmormântaţi de viu pe Gheorghe Dinică, după ce mai anul trecut acelaşi lucru l-aţi făcut cu Fănuş Neagu. Dar să dezgropaţi morţi de zeci de ani e de-a dreptul profanare. Ioan Luchian Mihalea, Toma Caragiu şi Anda Călugăreanu au fost ultimii ciuguliţi în ultima vreme.
• Steaua a jucat la Istanbul, cu Fenerbahce, cu un plastic pe piept, un plasture roşu lipit peste o reclama care nu trebuia să se vadă din cauză de lege turcească interzicătoare. Ce faţă o fi facut Roberto Carlos când a dezlipit plasturele şi a văzut inscripţia „gigi pleacă”?
• Nu ştiu de ce nominalizarea lui Liviu Negoiţă pentru funcţia de prim ministru mi-a adus aminte de numirea lui Ilie Şerbănescu, cu mult timp în urmă, într-un post de ministru, parcă al economiei. La conferinţa de presă în care a fost prezentat, prima întrebare care i s-a pus premierului de atunci a fost „nu credeţi că mai nimerită era pentru functia asta Gianina Corondan?”. Gianina fiind colegă de televiziune cu Şerbănescu la acea dată. Chiar, nu credeţi că mai nimerit pentru postul de premier ar fi fost Vanghelie sau Piedone?
• Dimineaţă, în faţa Teatrului Naţional o bătrână de la ţară ştergea de zor 5 gutui cam slute pe care le punea într-o pungă de plastic negru, cu intenţia de a le vinde. În spatele ei, 3 aurolaci aveau acelaşi tip de pungă.

6 noiembrie 2009

Guverne fără număr (continuare): Negoiţă – parcuri si parcări

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Stiţi de ce a câştigat Liviu Negoiţă (despre el nu mai scriu pentru avem aici şi aici) cu un procent aşa mare la Primăria sectorului 3? A făcut parcuri şi parcări. Parcările sunt OK, mai ales că nu prea ai unde să îţi laşi maşina. Singura chestie a fost că unele parcări s-au amenajat în viteză înainte de alegeri şi după alegeri s-a spart iar asfaltul să se schimbe conductele de apă şi s-a asfaltat din nou. S-au cheltuit nişte bani în plus (ai noştri, nu?), dar acum e OK.

Cu parcurile problema e mai complicată, chiar dacă sunt printre cele mai mişto din Bucureşti. Negoiţă a cheltuit (tot banii nostri din taxe, nu?) pentru amenajarea unora dintre ele, deşi terenurile nu erau ale Primăriei, erau retrocedate sau erau încă în litigiu. După alegeri, unele parcuri au fost distruse sau urmează să fie.

Ce te faci cu bucureştenii si copiii care chiar s-au îndrăgostit de aceste parcuri şi care acum protestează? Or mai vota la următoarele alegeri?

Iată ce scria EvZ si chiar si Mediafax si s-a ajuns sa se faca si o asociaţie.

In ceea ce priveşte parcul de pe Moruzzi constructorul este şi proprietarul cladirii în care Traian Băsescu îşi are sediul de campanie (detalii aici).

În rest, Negoiţă e un primar bun faţă de alţii care se înscrie şi el în ciclul “Guverne fără număr” pentru cauza partidului. Dar poate aşa revine în atenţie şi problema parcurilor din sectorul 3 şi poate mai salvăm unul! Dacă mai aveţi probleme în sectorul 3 acum e momentul să le spuneţi, timp de câteva zile cât e premier desemnat

4 noiembrie 2009

Croitoru l-a caftit pe Antonescu

Publicat în Politic de Indira Crasnea

Marţi, băiatul de salon Lucian Croitoru i-a zburat freza lui Crin Antonescu cu mâna lui Blaga Lucian. În felul său cam emotiv, Croitoru de la BNR a dat de pereţi cu ţâfna perpetuă a capului liberal. Mă îndoiesc că Antonescu ar fi înţeles ceva din asta. Bine că ne-a dumirit madame Mariana Câmpeanu de ce se uită urât PNL la Croitoru: pentru că nu a fost văzut uitându-se în ochii cuiva când vorbeşte. Păi madame, dacă omul e timid! E clar, PNL nu le are cu natura umană.

2 noiembrie 2009

De ce nu dam sondaje politice

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Foarte multi ziaristi, cunoscuti si persoane din partide si staff-uri de campanie ma intreaba de ce Mediafax nu publica sondaje de opinie politice.

Raspuns simplu: pentru ca nu vrem sa manipulam populatia si abonatii nostri. Precizare: e vorba doar de sondajele politice, nu despre celelalte, dar si aici dam numai in cazul in care nu se intentioneaza ca prin rezultate sa se ajunga tot la o manipulare politica.

Cum ne dam seama ca e manipulare: se vede de la o posta, daca ai experienta de jurnalist. Cateodata si daca nu ai, pute de departe a manipulare. Eu zic sa va bazati pe noi

Va spun doar ca stiu de ani de zile cum se pun cu mana procente si cum se rotunjesc ca sa iasa cum vrea cine a comandat sau cine e in spatele celui care a comandat.

Cine m-a intrebat imi spunea ca nu pot evita manipularea si ca sunt dator doar sa informez. De acord ca tb. sa informez dar de ce as lua eu o informatie (pe care nu o am eu primul ca producator ci e prefabricata) de la unii care au dat bani din interese politice si nu numai (astea din urma se vad dupa alegeri) si doar sa o raspandesc cand stiu sigur ca e manipulare. Va trebui sa fac la fel si cu ceilalti care “produc” sondaje si pana la urma din asta nu castiga nimeni, nici noi, nici candidatii, nici opinia publica. Stiu ca nu pot sa ma opun manipularii si cateodata intram in ea fara sa ne dam seama, dar macar putem sa o limitam. Daca un politician invoca sondajul, vom da stirea si vom cauta sa echilibram prin alte stiri, dar atunci stirile astea sunt produse de noi.

In plus, un sondaj pe bune costa si tb. sa va intrebati ce ratiuni de business il indeamna pe cel care comanda sa dea banii, in caz ca nu e chiar un partid/un candidat (despre asta va pot spune multe in particular).

Mediafax a decis, cu cativa ani in urma, ca nu va da sondaje (decat daca ar comanda), deoarece nu vrea sa intre in acest joc de manipulare si pentru ca i-ar afecta propria credibilitate. Am luat parte la acea decizie si o sustin in continuare.

Si un sfat: nu credeti in sondaje si mai ales in unii dintre cei care le comenteaza. Nu va spun care, ci uitati-va la televizor. In general, ziaristii care comenteaza si-au tradat si ei meseria la fel ca aceia care au facut sondajele. Nu toti, deoarece unii dintre comentatori se duc sa comenteze pentru gloria personala, nu din ratiuni strict de interes politic sau chiar trimisi. Iar despre cei care fac sondaje sa ne amintim doar de numele unora dintre fostii directori, ajunsi politicieni: Vasile Dancu, Alin Teodorescu, Sebastian Lazaroiu. In caz ca vreunul din ei vrea sa ma dea judecata le precizez ca n-am spus ca au manipulat. Spun doar ca sunt cam la fel ca sindicalistii care au intrat in politica sau ca ziaristii ajunsi politicieni

Apropo, ati auzit de Societatea Romana de Marketing si Cercetarea Opiniei Publice (SORMA), care ar trebui sa ia atitudine. La fel cum nu ati mai auzit de celebrul IRSOP. In schimb, avem INSOMAR, CSOP, BCS, ICCV, etc.

Ne vedem la exit-poll-uri! – cica si alea tb. sa confirme tendinta din sondajele precedente Mari probleme au fost cu astea si la alegerile din 2004 si la cele din 2008 pt. ca rezultatele din urne erau “putin” altfel.

P.S. Am scris acest post la intrebarea cuiva si in timp ce la tv “se da” un sondaj unde tocmai Geoana l-a depasit pe Base din primul tur. Acum si alea cu Base care castiga detasat sunt cam la fel…

23 octombrie 2009

Din ciclul guverne fara numar: Cabinet majoritar PD-L de trantit in Parlament

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Scenariul dizolvarii Parlamentului si alegerilor anticipate merge inainte. “Specialistii” lui Croitoru sunt tot ministrii PD-L Pogea, Blaga, Videanu, Berceanu, Paleologu, Stanisoara si, din nou, Sulfina, chiar si “apoliticul” Predoiu.

Dar exista unii care sunt (aproape) tehnocrati: Aurescu – la Externe, Saghi – la Interne, Seitan – la Munca, Vladescu – la Sanatate. Seitan este PD-L, iar Vladescu a fost sef al Comisiei prezidentiale pt. sanatate. Insa si Seitan si Vladescu sunt recunoscuti ca specialisti in domeniile pe care le conduc.

Oare ce l-a facut pe Aurescu sa accepte prezenta in Guvernul Croitoru? Probabil, doar pt. ca e un om dedicat MAE si nu ar fi putut refuza. “Un mesaj pentru colegii mei ca in MAE exista stabilitate” – frumos gest, desi stie ca nu are sanse. Daca e sincer, un simplu: “Jos palaria!”.

Cat despre Saghi de la Interne, el a lucrat cu Vasile Blaga. Este cea mai mare necunoscuta dintre ministri, insa biografia il recomanda tot ca un specialist ca si Aurescu si s-ar putea ca aceleasi ratiuni sa il fi facut sa accepte. Saghi a participat personal la negocierile care au dus la ridicarea vizelor pentru romani in UE, incheierea capitolului de negocieri privind justitia si afacerile interne, negocierea acordurilor cu Europol, Eurojust si este autorul planului Romaniei de aderare la Spatiul Schengen. Adica tot un diplomat disciplinat care a lucrat in interesul tarii, ca Aurescu.

Tragand linie, castigurile Guvernului Croitoru in ceea ce priveste tehnocratii sunt: Aurescu, Saghi, Vladescu si Seitan, care par greu de contestat de catre parlamentari la comisii inaintea votului.

Surpriza este ca, pe langa Ministerul pt. IMM si cel cu relatia cu Parlamentul, din Guvern dispar si Ministerul Tineretului si Sportului condus de Sorina Placinta si cel al Turismului, al Elenei Udrea, dar era cumva previzibil dupa ce Basescu a anuntat ca Udrea este “responsabila cu programul” in campania sa.

Croitoru zice ca a primit “asigurari” de la Base si PD-L ca Guvernul va trece. Atunci, sa vedem cine va trada sau cati parlamentari mai poate sa racoleze PD-L pana la vot.

Nu prea cred. Mai degraba dupa primul tur al alegerilor prezidentiale un guvern are sanse sa treaca, cand va scadea presiunea pe parlamentarii doritori sa isi pastreze scaunele si cand se pot face jocuri pentru turul doi.

UPDATE: Lista ministrilor transmisă Parlamentului de premierul desemnat nu include niciunul dintre economistii cu care Lucian Croitoru anunta, marti, că s-a consultat asupra situatiei economice si carora le-a propus un post în Guvern, acesta precizand atunci ca o parte dintre tehnocrati nu au refuzat oferta. Croitoru anunta, atunci, ca a discutat cu mai multi economisti, precum Valentin Lazea, Lucian Albu, Gheorghe Oprescu, Laurian Lungu, Aurel Dochia, despre posibilitatea de a ocupa un post in Guvern. Oare de ce nu sunt?

15 octombrie 2009

Fara numar! Basescu ne poate da guverne fara numar!

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Cum spuneam la sfarsitul unui post anterior (crizei), ne indreptam spre anticipate. Nu se fac doar daca Base pierde alegerile. Sau daca parlamentarii vor vota un premier propus de Base. Dar incrancenarea e mare si multi au ochelari de cal si nu stiu ce vor face maine.

Constitutia, croita ca sa ii foloseasca lui Iliescu, e OK pt. planurile lui Base. Asta observa colegul meu Ovidiu aici.

Adica Base poate da premieri si guverne “fara numar” ca manelistii. Si toata povestea se poate transforma intr-o manea politica. Pentru ca Parlamentul – adica macar o parte din majoritatea PSD, PNL, UDMR (in caz ca maghiarii nu schimba la tanc barca cum au mai facut-o) – ar trebui sa valideze una din urmatoarele propuneri de Cabinet ca sa nu fie ras de Base in cazul foarte probabil ca o sa castige alegerile. E vorba de cel putin doua incercari de învestire si se poate opri totul dupa doua sau se mai poate incerca pana la alegeri. Base poate stopa dupa doua si sa nu mai desemneze alt premier si sa astepte sa fie reales ca sa dizolve Parlamentul sau sa faca propuneri la nesfarsit. Guvernul Boc ramane interimar chiar si dupa ce se ajunge in situatia de dizolvare.

Pentru publicul de televizor se va plange de grija tarii, se va vorbi de FMI si vor fi acuzatii populiste care mai de care. Situatia serveste de minune lui Base care poate acuza Parlamentul ca nu numeste un premier ca sa lupte cu criza.

Despre Croitoru ce sa spun?! Isi incearca si el sansa. In paralel, cu actiunile de “convingere” ale PDL asupra parlamentarilor.

Credeti ca atunci cand Boc l-a demis pe Nica stia scenariul asta? Ca Base sigur stia ca nu pare facut pe parcurs. Sau Boc, soldat disciplinat, a facut singur pasul in prapastie, nu din neatentie ca in emisiunea cu Gheorghe, stiind ca tot el va organiza alegerile pt. Base. Imi aduc aminte de cativa domni intelectuali (europarlamentari PDL sau consilieri) care au iesit razand cu gura pana la urechi de la Cotroceni inainte de declansarea crizei politice. Oare Geoana si Antonescu chiar au o solutie sa iasa din chestia asta ca sigur parlamentarii nu isi vor periclita locurile. Cea mai simpla ar fi sa ajunga unul din ei presedinte, dar…

2 octombrie 2009

Cu ciocanul pe mama lor, împotriva bunelor năravuri

Publicat în General, Sport de Adrian Ţone

Ciocan. Chistian Ciocan. Un adevărat Bond al imaginii Poliţiei Române. Dimineaţa, la ora 7 te trezeşti cu el,  spunându-ţi afectat ce octogenară a fost violată în noaptea precedentă, la ştirile de la prânz afli de o reţea de traficanţi de substanţe halucinogene, gaze de eşapament şi aurolac, după amiază îţi spune doct cum nu e bine să conduci fără centura de sigunţă, la postul concurent îţi prezintă noua uniformă sexi a poliţistelor, la ştirile din sport a mai interzis 3 suporteri huligani ai formaţiei Gloria Bistriţa pe stadioane, iar la jurnalele nopţii încheie ziua de lucru cu un flagrant, rezolvând încă un caz grav de corupţie,  mită de 2 milioane de lei vechi.

În timpul liber, Christian Ciocan se ocupă de imaginea Clubului Sportiv Dinamo, că doar ţine de Ministerul de Interne, şi de cea a secţiei de rugby.  Mai are timp să fie un aprig susţinător al echipei sponsorizate de Adrian Mititelu, Universitatea Craiova, dar să fie prezent şi la toate meciurile echipei Dinamo. Chiar dacă Fotbal Club Dinamo nu mai ţine de Ministerul de Interne de mult timp. Deci nu e sarcină de serviciu. Eu am obosit doar cât i-am enumerat competenţele. A, şi era să uit – prezenţa în emisiunile de televiuziune în care se vorbesc vorbe e de la sine înţeleasă. Pentru asta s-a născut.  Camera îl iubeşte, şi el pe ea.

În una din dezbaterile televizate, Ciocan, Christian Ciocan, lumina poporul cu un adevăr tulburător – antrenorul formaţiei Panathinaikos Atena, olandezul Henk ten Cate, ar fi putut fi acuzat de “ultraj contra bunelor  moravuri” pentru că nu i-a permis unui cameraman să-l filmeze.

Acelaşi Ciocan, Christian Ciocan, se afla a doua zi la una dintre slujbele sale, în Tribuna O a stadionului din Şoseaua Ştefan cel Mare, asistând la meciul cu porţile închise dintre Dinamo şi Panathinaikos Atena, din Liga Europa. Cum meciul era lipsit de aportul galeriei, din cauza huliganilor, Ciocan, Christian Ciocan, s-a alăturat “ultraşilor” dinamovişti Cristian Borcea şi Vasile Turcu în mica, dar inimoasa “galerie”.  Metamorfozându-se în Poştaşu’, dar având convingerile lui Nicu Galerie, Ciocan, Christian Ciocan, i-a susţinut pe jucătorii lui Bonetti: “Di-na-mo, Di-na-mo!!! Haide Dinamo!”. Ca în curte şcolii. Mai lipsea “Di-na-mo, nu uita, astăzi vrem victoria”.  Uite domnule că se poate şi fără huliganisme. Ce dacă ne facem de râs în toată Europa, cu  patronii-suporteri? Putem să motivăm  cu vorba aia cu ” porţile Orientului” sau “temperamentul latin”, că doar “de la Râm ne tragem”.  Circul îl avem, ne mai lipseşte pâinea.

Deodată, dorind să-i motiveze într-un fel pe blegii dinamovişti să atace poarta grecilor, micuţa, dar înflăcărata galerie, din care făcea parte şi Ciocan, Christian Ciocan, a început:  ”Pe ei, pe ei pe mama lor, pe ei, pe ei pe mama lor”.

Având datele de mai sus să se stabilească ultrajul şi să se cuantifice bunele năravuri.