2 septembrie 2010
EXCLUSIV: Noul program de guvernare si masurile anticriza
Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu
BREAKING NEWS, NEWS ALLERT si tot “tacamul”: Am vazut ca toti ziaristii publica azi numai exclusivitati, care mai de care. Asa ca ma bag si eu. Cica Guvernul remaniat va avea un nou program de guvernare si un nou set de masuri anticriza. Unele s-au mai propus, asa ca le-ati mai citit, dar au fost revizuite si completate. Le public, in exclusivitate, asa cum le-am primit de la “surse”:
“PROGRAM SCURT DE GUVERNARE PE TERMEN F.F. SCURT
Avand in vedere ca pensionarii au ramas cu pensiile netaiate, iar bugetarii mai iau inca salarii,
GUVERNUL ROMÂNIEI hotăreşte:
Art.1 Începand cu data de 01.10.2010, pensionarii pot traversa pe culoarea roşie a semaforului.
Art.2 Dacă în maximun 30 zile nu se vor obţine rezultate mulţumitoare, începînd cu data de 01.11.2010 traversarea pe culoarea rosie a semaforului devine OBLIGATORIE.
Art.3 Pentru că tot nu se întrevede o relansare economică, de la 01.01.2011 măsura se poate extinde şi asupra bugetarilor.
Art.4 Începînd cu data de 01.01.2011, Guvernul României oferă slujbe gratuite tuturor şomerilor. Slujbele vor fi oficiate de preoţi, episcopi, arhiepiscopi si de Preafericitul Patriarh.
MASURI ANTICRIZA
1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare–Marea Neagra, Dunare–Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului, etc.
2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential. Cei care nu maninca nimic si in consecinta nu “produc” vor plati un impozit forfetar.
3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Astmaticii au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.
4. Impozitarea pe kilogram – Orice roman peste 35 de kg este un “gras nesimtit‘’ pe principiul lui Basescu “slabutul il duce in spate pe cel gras“
5. Taxa pe vanturi trase, ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa “radio – Tv” de pe factura de curent.
6. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara. Taxa va fi de 50% din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiti de taxa maghiarii din Harghita, Covasna si Mures, deoarece ei oricum nu stiu decat ungureste, deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba (n.r. aceasta completare a fost adusa de UDMR, partener etern de guvernare).
7. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro/1000 fire de par. Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si/sau cu suvita peste chelie sint scutiti 
8. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.
9. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice conform d-soarei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati “taxa de atelaj impins/tras de animal de povara” (bou/vaca in cazul nostru). Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita, li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.
10. Taxa de caldura pentru vara, deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Guvernului si nu este normal. Astfel, pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o “taxa de geam deschis” in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de trei geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.
11. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 01.01.2011 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din “produsul” rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior, fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.”
31 august 2010
Noi din Capitală, voi de la ţară
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
“Noi din Capitală, voi de la ţară”, aceasta este una dintre scandările incitatoare ale suporterilor bucureşteni adresate tifoşilor echipelor din Provincie.
Scandare care a generat de multe ori violenţă, unul din exemple fiind în 1997, după o partidă disputată pe stadionul Dinamo, când un oficial al clubului Oţelul Galaţi a fost internat cu multiple leziuni faciale în urma loviturilor primite din partea unor suporteri “alb-roşii”… singura lui vină fiind aceea de a avea accent moldovenesc. Şi au mai fost şi alte cazuri, ori când suporterii bucureşteni au devastat maşinile înmatriculate cu număr de Provincie, ori când bravii mitici au aplicat diferite corecţii fanilor echipelor “de la ţară”… după ce în prealabil îi controlau la buletine, de obicei prin Gara de Nord.
Însă, până acum, sub acest pretext al rivalităţii suporterilor, s-au înregistrat incidente numai între fani ai echipelor rivale. Asta până duminică, când la meciul Steaua-Timişoara, ultraşii de la Peluza Sud au afişat în repriza a doua bannerul: “Ilfovul, mai aproape de Capitală cu bilete de la Vali Argăseala”. Banner care a generat incidente violente atât în timpul meciului, cât şi după, între fanii stelişti de la tribuna a II-a şi cei “sudişti”. Unii susţin că incidentul ar fi fost instrumentat de abilul gigi după principiul “dezbină şi stăpâneşte”, alţii că ar fi fost spontan. Avem gâlceavă din belşug în fotbal, mai râmânând poate să înregistrăm incidente între fotbalişti cu buletin de Bucureşti şi cei născuţi “la ţară”, din aceeaşi echipă.
16 iulie 2010
Vuvuzeaua de presă
Publicat în Blogroll, General, Life, Media, Politic de Florin Ciolac
Vuvuzele de presă constituie o specie aflată în plină expansiune. Locul preferat de acţiune este televiziunea, însă există şi vuvuzele care s-au aciuat pe la radiouri, al doilea areal în opţiunile lor. Statisticele arată că ziarele, locul în care au apărut iniţial vuvuzelele, sunt preferate din ce în ce mai puţin ca spaţiu de manifestare, ele nedispărând însă din această zonă.
Exemplarele din specia vuvuzelei de presă se caracterizează prin faptul că, fără a se pricepe la ceva anume, pot vorbi, de obicei mult şi fără coerenţă, despre orice. Evoluţia ultimilor ani din climatul presei a transformat această caracteristică într-o condiţie a succesului vuvuzelelor.
Vuvuzeaua de presă se manifestă, preponderent, în acţiuni precum talk-show-uri, magazine de ştiri, dezbateri televizate, dughene de ştiri, sinteze informative şi altele.
Vuvuzeaua de presă, în cele mai multe cazuri, nu are o pregătire specifică şi nici abilităţi sau talente pentru a se afirma în alte activităţi productive.
Vuvuzeaua de presă are capacitatea de a ascunde aceste deficienţe printr-o efervescenţă verbală şi prin îndrăzneala de a aborda orice subiect pretabil unei şuete, convinse fiind că nu contează ce spun, ci cât de mare este densitatea de cuvinte pe secundă.
În ultimii ani, vuvuzeaua de presă s-a specializat în a vorbi despre orice subiect, fără a aborda informaţii de consistenţă, rezumându-se doar la opinii, interpretări, păreri marginale, speculaţii, comentarii, zvonuri, pe care le colportează într-o avalanşă verbală susţinută, menită să acopere, ca un zgomot de fond, adevărata problemă.
Vuvuzeaua de presă poate vorbi ore întregi despre finanţe, despre politică, despre dogma bisericească, despre cursul de schimb, despre patologia suicidului, despre combaterea inundaţiilor, despre combaterea evaziunii fiscale, despre măsuri economice, despre suferinţa umană, despre tactici militare, despre licitaţii.
Fără a oferi informaţii sau lămuriri şi în lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, vuvuzelele de presă au proliferat în ultimii ani speculând frenezia superficialităţii, specifică societăţii contemporane, şi înclinaţia naturală spre facil şi inconsistenţă a publicului amator de şuete televizate.
Neavând credinţe, principii sau opinii proprii şi nici capacitatea de a furniza informaţii specializate, vuvuzeaua de presă este deosebit de adaptabilă, astfel că, de cele mai multe ori, ea combate astăzi ce a susţinut ieri şi împrumută cu uşurinţă păreri exprimate de alţii.
Nefiind interesate de informaţii corecte, vuvuzelele de presă se folosesc de informaţiile produse de alţii, pe care însă, de cele mai multe ori, le utilizează eronat, considerându-le inferioare unei perorări libere pe lângă subiect.
Caracterizate fiind de dispreţul faţă de informaţii corecte şi brute, vuvuzelele de presă devin adeseori violente atunci când se confruntă cu preopinenţi care recurg la informaţii reale, fiind întâlnite din ce în ce mai dese cazuri în care vuvuzelele de presă îşi jignesc invitaţii şi recurg la invective.
Vuvuzelele de presă pot fi identififcate după preferinţa pentru cuvinte precum „efectiv”, „deci”, „mai trebuie spus”, „haideţi să vedem”, „trebuie să vă mai spun”, „cum vă spuneam”.
Pentru a-şi asigura succesul, vuvuzeaua de presă colaborează îndeaproape cu vuvuzeaua politică, precum şi cu alte specii de vuvuzele: vuvuzeaua de sindicat, vuvuzeaua de scenă, vuvuzeaua de bară.
Vuvuzeaua politică s-a dezvoltat în strânsă legătură cu vuvuzeaua de presă. Vuvuzeaua politică se distinge prin faptul că în domeniul în care au apărut sunt ineficiente, preferând să joace bridge, să doarmă, să călătorească în străinătate, să participe la raliuri decât să îşi facă meseria.
Vuvuzeaua politică, fie din lene, fie dintr-un deficit intelectual, nu se poate afirma în mediul ei original, politica, şi nu are capacitatea de a propune legi sau de a iniţia dezbateri serioase.
Întrucât nu este în stare să facă ceva concret, vuvuzeaua politică nu participă la şedinţe de Parlament, preferând să discute cu vuvuzeaua de presă, la televizor. Ca şi aceasta din urmă, vuvuzeaua politică poate să vorbească despre orice, fără să aibă habar despre domeniul respectiv. Astfel, pot fi des întâlnite vuvuzele politice care au absolvit medicina perorând despre macroeconomie, sau vuvuzele politice care au absolvit politehnica dându-şi cu părerea despre teorii ale dreptului constituţional.
Vuvuzeaua de presă este descendentul unor alte specii din presă, precum „fătuci”, „păsărici” şi este înrudită cu vuvuzeaua-şpagă şi cu vuvuzeaua-şantaj.
21 iunie 2010
Piţi, dopul vuvugigizelei
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Mascota Zakumi a cam dezamăgit la CM african, dat de faptul că încasările realizate din vânzările produselor cu leopardul verde au fost sub aşteptări. Apoi au fost introduse în joc vuvuzelele, dar, surprinzator, cele mai bine vândute produse au ajuns să fie dopurile pentru urechi ”vuvu-stop”.
Bine, dopuri pentru urechi, ba chiar şi trompete, există şi la cursele de F1, însă nu se bucură de acelaşi succes precum cele africane. După impactul avut la CM african, vuvuzelele au invadat piaţa mondială, deşi atât fotbaliştii, cât şi spectatorii şi telespectatorii au fost deranjaţi de zgomotul produs de ele. Dar în fotbalul românesc nu mai e nevoie să se importe vuvuzele, deoarece deja există de vreo 8 ani un zgomot ce produce reacţii similare cu trompeta africană, numit ”gigi”. Deşi nimeni n-ar fi anticipat, s-a găsit un antidot şi pentru vuvugigizelă, dopul “stop-gigi”, care se mai intitulează şi ”piţi”. Însă, produsul ”piţi” are un defect, pe ambalaj nu e afişat termenul de valabilitate… casele de pariuri deschizând deja oferte pentru ghicirea etapei în care se va destupa gura vuvugigizelei. Şi atunci să te ţii, că lista persoanelor afectate de ”mobbingul gigi”, ce conţine nume precum Boloni, Hagi, Tudorel Stoica sau Mutu, e în continuare deschisă.
16 iunie 2010
Culmea jurnalismului premiat de Rador
Publicat în General de Irina Dârlea
Aurelia Alexa, Adrian Tone si, nu in ultimul rand, Oanaaaaaaa Ghita, au fost premiati la Ziua Agentiilor de Presa.
Cu aceasta ocazie, uimitoarea noastra colega Oana Ghita a reusit sa ne uimeasca din nou. De data asta nu pentru ca l-a intalnit in carne si oase pe Salman Rushdie si nu a ramas muta dupa – a si vorbit cu dansul si a iesit un interviu – si nici prin volanele de la fusta. Colega noastra a luat premiu si apoi a scris stire despre cum a luat premiu.
Sper sa nu ajung si eu vreodata sa dau stiri cu mine, ca eu scriu despre procese.
Aurelia a luat premiu cel mare, pentru Depesa de agentie. Ea a urcat radioasa si bronzata pe scena de numai aveam loc in scaune de mandrie. Asa proaspata cum parea, ea nu venea de la solar sau vrea plaja insorita. Aurelia noastra s-a prezentat la premiere cu bronz de la miting, unde a stat intre urlete, vuvuzele (apropos, cine le-a inventat are o vorba cu mine), fluiere, oua, peturi zburatoare si protestatari transpirati, sapte ore.
Sapte ore, mai zic o data ca sa inteleaga toata lumea, sapte ore de canicula.
Despre colegul Tone, nu stiu ce sa va zic, pentru ca l-am intrebat ce a facut ieri si nu vrea sa zica.
“dar ma simt aiurea, nu, nu, ma simt aiurea”. Dar nu ma las eu asa usor, va spun eu ce a facut si nu se mai satura: stiri. Zece bucati, pe flux.
31 mai 2010
România, nu ştiu de ce, de sex feminin
Publicat în General, Life de Adrian Ţone
“Diana Irina Boancă, o româncă de 22 de ani a câştigat concursul Miss Bikini din China după ce a învins concurente din 63 de ţări”. Ete, na! Şi dacă are virgulă între subiect şi predicat, ce? Ştirea e importantă, harfa cum s-ar zice. Am găsit-o pe un site de ştiri. E autentică. În sfârşit România e “nambăr oan”. Parcă îl aud pe Adi Minune în duet cu Daniela Gyorfi: Cine e pe primul loc? Ro-mânia, Ro-mânia.
În sfârşit, România a terminat-o cu micii la margine de pădure, a închis casetofonu’ cu Adi şi Daniela, şi-a strâns peturile de bere şi caserolele de cărnuri de la supermarket, i-a dat într-o parte, ca să nu zic Dracu’, şi pe Boc şi pe Băsescu, că tot la fel o să ne fie, a terminat şi cu grevele, şi nu numai că s-a prezentat onorabil la un concurs internaţional, dar l-a şi câştigat. S-a dus în China, frumuşel (nu, de data asta n-a adus nici jucării, nici usturoi, în plus nu mai are voie să aducă usturoi, că intră la evaziune, am auzit eu la televizor) şi-a dat jos textila, şi-a unduit formele muncite pe lângă grătare, şi a câştigat. Acum o să vină mulţi să zică, hai mă iar din nou încă o dată ne repetă unu’ că România e curvă. Nu, greşit! Niciodată nu voi îndrăzni să spun despre ţara mea că ar putea fi “curvă”.
Am perceput întotdeauna România ca fiind o femeie. Nu ştiu de ce. În capul meu (bine, gol, cum spui tu) România a fost şi este o femeie frumoasă. Mai multe nu spun. Le păstrez în capul meu gol.
Tot România, tot de sex feminin (să nu îndrăzneşti să mă contrazici, tu l-ai văzut pe Ovi?) era cât pe ce să câştige Eurovizionu’. Da’ nu l-a câştigat pentru că s-au dat premiile pe căi politice, aşa am auzit. Am luat premiu’ trei pentru că l-a luat Germania pe primu’. Deci lucrurile au stat cam aşa la Eurovizionu’ de anu’ ăsta: s-au strâns toţi ăştia de prin Europa, cu foamea în gât, Grecia, Portugalia, Bulgaria, România, tot, ce să mai zic, tot. S-au strâns la ceas de seară şi gândiră aşa: Fată, io zic anu’ ăsta să ia Jermania primu’ loc. Nu de alta, dar fi atentă, îi lăsăm pe fraieri să câştige Eurovizionu’ şi poate ne acordă şi nouă împrumuturile alea nerambursabile. Şi au început să cânte în cor: Cine e pe primul loc? Jer-mania, Jer-mania. Aşa?
Întrebare: În folclorul german o exista povestea aia cu greierele şi furnica? Şi dacă o exista, cine e greierele şi cine furnica?
20 mai 2010
O săptămână din viaţa tumultuoasă a Ministerului de Externe
Publicat în General de Miruna Badea
O săptămână din viaţa Ministerului de Externe cuprinde evenimente diplomatice inerente, dar şi evenimente şi invitaţii de culoare sau intempestive, în ultimele şapte zile MAE remarcându-se prin activităţi din sport, invitaţii la concursuri foto şi de publicitate, dar şi cu o expoziţie filatelică.
În timp ce şeful diplomaţiei române se pregătea să plece la Madrid pentru a participa, în perioada 17-18 mai, la reuniunea miniştrilor Afacerilor Externe şi la cel de-al VI-lea Summit UE-America Latina si Caraibi (ALC), angajaţii din Centrala MAE – o parte dintre ei !- ignorau codul galben de ploi şi, sub deviza “Important e să participi, nu să câştigi”, luau parte, la Clubul Diplomatic, la concursuri de ping-pong, badminton, tenis, fotbal şi baschet. Printre participanţii cu nume sonore – secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Mazuru, care a jucat în echipa feminină de baschet a Ministerului.
10 mai 2010
“Bătaia e ruptă din Rai”-ul Ligii I
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Se spune că expresia “Bătaia este ruptă din Rai” îşi are originea în Vechiul Testament din pilda: “Cine cruţă nuiaua îşi urăşte copilul, dar cine-l iubeşte îl ceartă la vreme” .
Şi cum pildele Duhului Sfânt nu aveau cum să nu se pogoare şi asupra Ligii întâi la fotbal, în ultimele săptămâni tot întâlnim cazuri de corecţii fizice, înregistrate, paradoxal, nu între componenţi ai unor grupări rivale, ci în “familie”.
Mai întâi Chivorchian – preşedintele Comitetului Director al lui Poli Timişoara, îi aplică o corecţie fizică lui Stanciu – manager sportiv al “alb-violeţilor”, evident, pentru modelarea comportamentului. Asta s-a întâmplat la vestiare în văzul jucătorilor, după o victorie în deplasare, în Ştefan cel Mare, cei doi devenind adevărate modele de comportament pentru fotbalişti … poate aşa s-ar explica bătăia Liviu Ganea – Eugeniu Cebotaru şi multe altele.
De asemenea, în proverbele lui Solomon se zice că: “Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el”. Aşa că preşedintele Universităţii Craiova – eruditul Mititelu, care l-a cunoscut şi el pe Solomon (bine, pe cel arestat al Craiovei!), consideră că trebuie să îndepărteze nebunia din inima antrenorului Trică. Şi cică “varga” ar fi lăsat ceva semne pe ambele trupuri, plus câteva cioburi de parbriz de Mercedes.
Ba până şi sportul minţii s-a inspirat din pildele Vechiului Testament, la începutul anului, în cadrul adunării generale, asistând cum pe tabla de şah, regina Polihroniade a dat cu palma la cal (un preşedinte de club) şi a spart o buză de ziarist cu telefonul.
14 aprilie 2010
La Historia de un omor
Publicat în General de Adrian Ţone
Aseara am fost la cârciumă în formulă de serviciu. Iniţial voiam la un pub din centrul vechi, dar „nu mai facem rezervări, că sunt prea multe cereri”. Apropo de centrul vechi, acolo în curând vor muri oameni. Şi dacă nu vor muri căzând prin gropi sau sub dărămături, îşi vor găsi sfârşitul din cauza mirosului de rahat, cum ar zice Mitică Dragomir, sau excremente, conform lui Patapievici. Mirosul e acelaşi, pestilenţial. Şi stai, că nu a venit vara…
Eh, în mirosul ăsta, au apărut ca ciupercile după ploaie (nu vreau să mă gândesc că ar creşte în mediul lor natural, în băligar) pub-uri, restaurante, terase, birturi, cârciumi. Frumoase, înţesate de lume. La ora 7 şi jumătate în seara zilei de marţi, majoritatea erau pline. După îndelungi căutări am intrat la La Historia, “bistro, bar and more”, restaurant care face parte lanţul El Comandante, “brand asociat prin denumire si design figurii legendare a revolutionarului cubanez Che Guevara”, aşa cum am găsit scris eu undeva pe net. Uau, uau, uau, maxim am zis. Ce dacă n-a fost cubanez, ci argentinian?
Trec cu greu de doi băieţi care blocaseră intrarea cu două butelii de aragaz şi mă gândesc ce oropsit trebuie să fie bucătarul. La intrarea în local, în dreapta şi stânga uşii sunt doi lei fioroşi, aurii, în marime naturală. Glumesc. În dreapta erau 3 navete cu sticle de bere goale iar în stânga un stivuitor. Aşa, intru şi întreb un chelner: “Se poate găsi o masă pentru 12 persoane flămânde şi însetate?”. „Da”,mi-a zis, şi ne-a condus la o masă. Ne-am aşezat şi ne benoclam pe meniuri, când a apărut o doamnă supărată, mai ceva să ne bată, că era masa rezervată. “Bine, plecăm atunci”. “A, nu, nu, găsim alta”. Fraieri, trebuia să plecăm. Şi ne aşezăm din nou.
Dăm comanda, de băuturi. Ofertă variată în menu, nu şi în galantar. Vreo două-trei sortimente de beri şi câteva de vin. Comanda vine relativ repede. Ne hotărâm şi la mâncare, chelnerul face recomandări. Hai mă că e bine, mâncăruri din America de Sud, n-are ce să fie rău. Trece o oră, am terminat băuturile. Chelnerul n-a mai trecut pe la noi. Mă duc după el, nu-l găsesc. Abia după vreo oră şi jumătate a apărut să ne spună că mai durează câteva minute mâncarea. M-am gândit că buteliile de la intrare erau goale, şi nu mergea aragazul. A mai trecut o jumătate de oră. Mâncarea mea sud-americană era rece. Şi sortimentul „blagioplingasmictoflesche” se compunea din următoarele ingrediente: vreo 20 de cubuleţe de piept de pui în mijlocul farfuriei, scăladate într-un sos de checiap iute, şi pe margine nişte cartofi fierţi şi apoi prăjiţi, de li se spune gratinaţi. Cum mă două ore pentru felul ăsta de mâncare? Şi rece. A, era să uit, farfuria era frumos ornată cu boia.
Unul dintre noi a vrut să fie mai special şi a comandat „chsaiufsdufjkjlskaşaaa”. E, ghinion. Era tot piept de pui, cu legume de la congelator însă, ceea ce făcea ca totulsă aibă aspect şi miros de tocăniţă, şi care a durat „câteva minute” mai mult. Adică vreo 30. “Condusa de un maestru culinar cu o experienta de peste 30 de ani in arta gastronomica, bucataria restaurantului “La Historia” propune un meniu bogat, o imbinare savuroasa intre clasica bucatarie romaneasca si feluri de mancare cu arome specifice Americii Latine”, scria pe net.
În rest a fost bine, a cântat o formaţie. Live şi simpatic. Şi au dansat doi băieţi, îngreţoşător. Berile şi mai ales cafelele au venit cu aceeaşi întârziere. Nota de plată a apărut însă cam după vreo două minute. Promptitudine maximă. Eh fiscală… Cu pixu’. Am avut noroc că nu era scrisă cu creion chimic cu stativ după ureche, înmuiat în gură.
Marţi seara am asistat La Historia de un omor. Un episod de fapt din exterminarea în masă a ceea ce înseamnă chelnereală, bucătăreală, serveală şi ce-o mai fi pe lângă.
8 aprilie 2010
Mărturiile schimbate şi neclare fac scenariu de film din dosarul de sechestrare al lui Becali
Publicat în Social de Irina Dârlea
Din audierile de opt ore din dosarul de sechestrare de persoane se poate înţelege că bodyguarzii lui Becali au plecat din proprie iniţiativă după hoţi, s-au întâlnit cu nişte băieţi pe stradă care au vrut să vorbească personal cu finanţatorul şi în drum spre barul din Pipera au găsit maşina furată.
Dacă ar fi să fie refăcut firul întâmplărilor din 26 ianuarie 2009 pe baza declaraţiilor date, miercuri, în faţa instanţei supreme, iese un scenariu de film cu gangsteri balcanici, care se bat între ei fără să se cunoască, stau la masă şi beau cu duşmanul şi pleacă şi cu bani de taxi de la acesta.
Gigi Becali susţine că şi-a lăsat maşina cu cheile în contact în faţa barului, după care a constatat că limuzina a dispărut. Le-a spus acest lucru băieţilor din bar, râzând, pentru că nu era afectat de pierderea unei maşini de 100.000 de euro, iar aceştia, fără să fie angajaţii săi, ci doar din spirit civic, au pornit în căutarea maşinii.
