28 ianuarie 2010

promptitudine

Publicat în Sport de Adrian Ţone

“cum se stinge conflictul dintre Adrian Mutu şi Răzvan Lucescu?

- Adrian Mutu ia pastila de slăbit şi Răzvan Lucescu scapă de greutăţi”

* acest banc a început să circule pe net la aproximativ o oră de la apariţia ştirii că Adrian Mutu a fost depistat pozitiv cu sibutramină, substanţă care se găseşte şi în unele pastile de slăbit

APDEIT MAI TÂRZIU:

“-Nu mai e nimic pozitiv in fotbalul de azi.

-Ba da, Mutu”

“Hagi: Trebuie  să fim pozitivi
Mutu l-a ascultat”

6 noiembrie 2009

Cum e corect: bumbi cotidieni sau bombe cotidiane?

Publicat în General de Adrian Ţone

• “Candidat serios la preşedinţia României, fost de stânga, actualmente de dreapta-stânga şi preşedinte în exerciţiu, vorbitor de limbă maghiară, un pic liberal în gândire, dar independent şi reformator, social-democrat şi parlamentar european pac-pac angajez tânăr tăietor de frunză la câini care să-i înjure pe site-uri şi bloguri de după blocuri pe ceilalţi nenorociţi care candidează”. N-am văzut anunţul ăsta în ziar la mica publicitate dar ştiu persoane angajate prin intermediul unor cunoscuţi pentru munca asta. 6 ore de înjurături pe zi – 1400 de lei pe lună. Sediu central, ip-uri care se schimbă la câteva ore…
• Mister Cornel Dinu a făcut referire în conferinţa de dinaintea meciului de joi Dinamo-Galatasaray la Universitatea Galata şi la foştii preşedinţi de club ai cărei absolvenţi erau, dovedind de-a lungul timpului o educaţie aleasă. Nu a făcut niciun fel de referire nici la başkanii din conducerea clubului turc nici la turcii din conducerea clubului dinamovist.

• Iubesc unghiile de damă din metrou, vopsite cu negru doar pe sfertul pilit şi zgâriecios, un fel de „frenci” dar nu cu alb, şi cu motive în stil baroque. Şi ador şi unghiile de zugravi date cu lac incolor şi inconjurate de vopseaua lavabilă care nu a vrut sa iasă la spălat.

• Bunica mea e “tanti Maria” pentru mulţi din sat. Zilele trecute, poştaşul a venit cu pensia şi a întrebat-o “Tanti Maria ştii cu cine votezi, da? Cu Băsescu votăm, da?”. “Da, da… pe dracu…”, i-a răspuns mamaie.
• Delegaţia echipei Galatasaray Istanbul, cu başkan cu tot, a fost aşteptată pe Aeroportul Otopeni de vreo 20 de suporteri, majoritatea cetăţeni turci cu diferite afaceri prin Bucureşti, de la şaormărie la excengi haus. Tobe, fulare şi încurajări ca pe stadion, asitenţă cu gura căscată ca la circ. Iese Arda Turan, 5 sunt călare pe el şi îl pupă fiecare de câte trei ori. Se fotografiază cu el de gât. Cei 10 cameramani turci sunt la 30-40 de centimetri distanţă şi filmează dându-şi coate unul altuia. Ai noştri cameramani se retrag şi încearcă să mai fure ceva meserie.  Iese Shabani Nonda. E tratat la fel, cu aceleaşi pupături, chiar dacă e de culoare. Nonda se vede însă că nu e obişnuit şi pare oarecum stânjenit. Ziariştii români se amuză. Unul dintre pupăcioşi le spune: „Ce vrei acu’? Fratele nostru estem şi el, fratele nostru”.
• Onofraş, de la Unirea Urziceni, e întrebat în direct de către reporterul Vlad, botezat de comentator Vasile, ce a simţit când a reuşit acel „eurogol” din meciul cu Glasgow. „Deci vreau să dedic golul prietenei mele, stie ea de ce”, a venit răspunsul. Toată  noaptea m-am zvârcolit întrebându-mă care o fi fost motivul.
• Într-o oarecare măsură, mică, foarte mică, şi gândidu-mă doar că sunteţi forţaţi să o faceţi, înţeleg de ce îl înmormântaţi de viu pe Gheorghe Dinică, după ce mai anul trecut acelaşi lucru l-aţi făcut cu Fănuş Neagu. Dar să dezgropaţi morţi de zeci de ani e de-a dreptul profanare. Ioan Luchian Mihalea, Toma Caragiu şi Anda Călugăreanu au fost ultimii ciuguliţi în ultima vreme.
• Steaua a jucat la Istanbul, cu Fenerbahce, cu un plastic pe piept, un plasture roşu lipit peste o reclama care nu trebuia să se vadă din cauză de lege turcească interzicătoare. Ce faţă o fi facut Roberto Carlos când a dezlipit plasturele şi a văzut inscripţia „gigi pleacă”?
• Nu ştiu de ce nominalizarea lui Liviu Negoiţă pentru funcţia de prim ministru mi-a adus aminte de numirea lui Ilie Şerbănescu, cu mult timp în urmă, într-un post de ministru, parcă al economiei. La conferinţa de presă în care a fost prezentat, prima întrebare care i s-a pus premierului de atunci a fost „nu credeţi că mai nimerită era pentru functia asta Gianina Corondan?”. Gianina fiind colegă de televiziune cu Şerbănescu la acea dată. Chiar, nu credeţi că mai nimerit pentru postul de premier ar fi fost Vanghelie sau Piedone?
• Dimineaţă, în faţa Teatrului Naţional o bătrână de la ţară ştergea de zor 5 gutui cam slute pe care le punea într-o pungă de plastic negru, cu intenţia de a le vinde. În spatele ei, 3 aurolaci aveau acelaşi tip de pungă.

2 octombrie 2009

Cu ciocanul pe mama lor, împotriva bunelor năravuri

Publicat în General, Sport de Adrian Ţone

Ciocan. Chistian Ciocan. Un adevărat Bond al imaginii Poliţiei Române. Dimineaţa, la ora 7 te trezeşti cu el,  spunându-ţi afectat ce octogenară a fost violată în noaptea precedentă, la ştirile de la prânz afli de o reţea de traficanţi de substanţe halucinogene, gaze de eşapament şi aurolac, după amiază îţi spune doct cum nu e bine să conduci fără centura de sigunţă, la postul concurent îţi prezintă noua uniformă sexi a poliţistelor, la ştirile din sport a mai interzis 3 suporteri huligani ai formaţiei Gloria Bistriţa pe stadioane, iar la jurnalele nopţii încheie ziua de lucru cu un flagrant, rezolvând încă un caz grav de corupţie,  mită de 2 milioane de lei vechi.

În timpul liber, Christian Ciocan se ocupă de imaginea Clubului Sportiv Dinamo, că doar ţine de Ministerul de Interne, şi de cea a secţiei de rugby.  Mai are timp să fie un aprig susţinător al echipei sponsorizate de Adrian Mititelu, Universitatea Craiova, dar să fie prezent şi la toate meciurile echipei Dinamo. Chiar dacă Fotbal Club Dinamo nu mai ţine de Ministerul de Interne de mult timp. Deci nu e sarcină de serviciu. Eu am obosit doar cât i-am enumerat competenţele. A, şi era să uit – prezenţa în emisiunile de televiuziune în care se vorbesc vorbe e de la sine înţeleasă. Pentru asta s-a născut.  Camera îl iubeşte, şi el pe ea.

În una din dezbaterile televizate, Ciocan, Christian Ciocan, lumina poporul cu un adevăr tulburător – antrenorul formaţiei Panathinaikos Atena, olandezul Henk ten Cate, ar fi putut fi acuzat de “ultraj contra bunelor  moravuri” pentru că nu i-a permis unui cameraman să-l filmeze.

Acelaşi Ciocan, Christian Ciocan, se afla a doua zi la una dintre slujbele sale, în Tribuna O a stadionului din Şoseaua Ştefan cel Mare, asistând la meciul cu porţile închise dintre Dinamo şi Panathinaikos Atena, din Liga Europa. Cum meciul era lipsit de aportul galeriei, din cauza huliganilor, Ciocan, Christian Ciocan, s-a alăturat “ultraşilor” dinamovişti Cristian Borcea şi Vasile Turcu în mica, dar inimoasa “galerie”.  Metamorfozându-se în Poştaşu’, dar având convingerile lui Nicu Galerie, Ciocan, Christian Ciocan, i-a susţinut pe jucătorii lui Bonetti: “Di-na-mo, Di-na-mo!!! Haide Dinamo!”. Ca în curte şcolii. Mai lipsea “Di-na-mo, nu uita, astăzi vrem victoria”.  Uite domnule că se poate şi fără huliganisme. Ce dacă ne facem de râs în toată Europa, cu  patronii-suporteri? Putem să motivăm  cu vorba aia cu ” porţile Orientului” sau “temperamentul latin”, că doar “de la Râm ne tragem”.  Circul îl avem, ne mai lipseşte pâinea.

Deodată, dorind să-i motiveze într-un fel pe blegii dinamovişti să atace poarta grecilor, micuţa, dar înflăcărata galerie, din care făcea parte şi Ciocan, Christian Ciocan, a început:  ”Pe ei, pe ei pe mama lor, pe ei, pe ei pe mama lor”.

Având datele de mai sus să se stabilească ultrajul şi să se cuantifice bunele năravuri.

6 august 2009

Generaţie de supermeni

Publicat în Social, Sport de Adrian Ţone

De ceva vreme sunt înghesuit de oameni tineri. Sau, mai bine zis, de oameni mai tineri decât mine care mă uimesc uneori prin felul lor de a gândi şi de a acţiona. Şi dau şi exemple. Un ziarist, tânăr, care a terminat facultatea de vreo 3-4 ani, se ia în gură, în tramvaiul 41, cu o haită de hoţi de buzunare, fără nici măcar să se gândească că unul dintre giboni i-ar fi putut face şi lui unul, cadou. Buzunar.

Un doctor, rezident încă, nici nu concepe să ia şpagă de la vreun pacient. Ea, căci este vorba despre o tânără, nu primeşte decât bomboane şi eventual flori. “Pentru că nu m-am făcut doctor să primesc şpagă”. Simplu. Nu mi-a putut însă răspunde dacă s-a făcut doctor ca să cumpere din fabulosul salariu de vreo 10 milioane de lei vechi pe lună medicamente şi scutece pentru bătrânii care ajung la ea pe secţie. De o treime din salariu.

Joia trecută mă duc cu Mazu la meci, pe Ghencea, cu Motherwell. Stăm la masa presei. Lângă noi se aşează un tip de vreo 40 de ani, îmbrăcat în tricoul oaspeţilor, însoţit de un puşti blond pe care jurai fără să-l cunoşti că e britanic, şi un bătrân. Câţiva ultraşi de televizor, care ajunseseră şi ei pe stadion doar pentru că era meci internaţional, s-au găsit să le arate degetul mijlociu în semn de apreciere. Scoţianul se limita la un zâmbet, oarecum nepământean. Vine şi pauza, şi odată cu ea alte degete către suporterii scoţieni, despre care nu ştiu cum ajunseseră la masa presei, atât de aproape de degetarii “roş-albaştri”. Mă întorc să vorbesc cu un coleg când îl observ cu coada ochiului pe Mazu că sare peste masă şi fuge. Iniţial mi-a trecut prin cap că şi-a zărit vreun cunoscut prin zonă pe care voia să-l salute. Vânzoleala din micul grup scoţian m-a contrazis însă. Şi-l întreb pe tatăl puştiului, în limba gimnastică pe care o practic cu succes, ce s-a întâmplat. Din lătratul britanic îmi dau seama vag că tatălui lui, adică bătrânului, i-a furat cineva de pe masă camera foto şi “ior coleg” fugi după hoţ. Bă, Mazu ăsta e nebun. Poate îl pocesc dracu’ ciorditorii pe Ghencea, sau cine ştie… fuse primul gând. Unde să mă duc după el, că erau 25 de mii de oameni. Vine un badigard trimis de un spectator care văzuse scena să-l întrebe pe scoţian dacă-i adevărat. Eu îi spun “stai liniştit că a fugit Mazu după el”. Glumesc, evident. Până să plece badigardu să gasească acul în carul cu suporteri, Mazu al meu vine triumfător cu aparatul moşului în mână. Şi eu şi badigardu am sărit pe el “Bine, prostule, şi infractoru’? I-ai dat drumu’?” Fugi înapoi cu badigardu’. Nu aveau ce să-i facă, era un puşti de vreu 12-13 ani. Eventual să-l bată, dar l-au lăsat în grija sorţii. “Auzi mă, dar ţi-a trecut prin cap că ar putea să apară după colţ şi stolul de neamuri ale micului ciorditor, când fugeai după el?”, îl chestionez pe Mazu. “Nu mă, mă gândeam unde s-ar putea ascunde şi m-am dus la WC.  M-am dus acolo şi l-am prins”.

În 89, la Revoluţie, mă gândeam câte desene animate voi avea ocazia să văd de atunci înainte. N-am apucat prea multe, trecându-le vremea. Sunt unii care au crescut însă cu ochii la Superman şi Zâna cea Bună.

20 iulie 2009

déjà vu

Publicat în General, Social, Sport de Adrian Ţone

eee, război pe dracu’! de unde să vină atâţia suporteri maghiari la bucureşti ca  să iasă scandal? şi, în plus,  steaua-ujpest e un amărât de meci de calificare într-o cupă care de anul ăsta se vrea mai mult decât este. dacă era vreun meci al echipelor naţionale mai ziceam să se răscolească tărâţa şovină, “antibozgorească” sau “antiţigănească”, dar aşa…

m-am înşelat pentru că ungurii s-au dovedit destul de mulţi şi puşi pe harţă. adică lătrăi, cum le-ar zice pe stadion. ceafa cât mai lată, capul cât mai chel şi cât  mai gol, cu literele “ujpest” lăbărţate pe burdihanul plin de beri, cu  steagul mare cu harta transilvaniei anexată ungariei, cu strigături „tziganii, tziganii”, ce ar fi trebuit în viziunea lor să rezolve în 90 de minute problemele politico-sociale ale celor două neamuri, diferenţiate poate pân’ la urmă doar de câţiva kilometri de autostradă.

cum replica nu putea să lipsească, în timpul meciului, printre scandări înţelepte de genul „afară, afară cu ungurii din ţară” şi-a făcut loc un banner un cearşaf mâzgălit prin care ăi cu ceafa groasă din ghencea, pentru că fiecare echipă posedă cel puţin o duzină de lătrăi, îi loveau pe omologii lor cu aroganţe: „cât ţin femeile maghiare rahatul în ele? 9 luni”. atâtă inteligenţă n-a mai văzut naţia română de la iorga încoace.

apropo de diplomaţie, am avut un déjà vu când am văzut sâmbătă scena cu preşedintele la băi. băile tuşnad, care riscau să se transforme în băile de flegme dacă scena continua.

şi săptămâna trecută parcă promitea să nu se mai ducă pe stadion, scârbit de huliganismul tribunelor.

3 iulie 2009

M

Publicat în General de Adrian Ţone

O replică m-a făcut să strig în gând “Mofo, seventeen years!”. La anul puteam să serbez majoratul dacă mă năşteam atunci.
-Auzi, a murit Michael azi-noapte
-Cum să moară? Aşa repede?” “Aşa repede” ăsta m-a lovit ca un tren. Chiar, aşa repede?
Nu vreau să adopt poziţia unei babe bocitoare la căpătâiul lui Michael Jackson, mai ales că subiectul e mult prea fierbinte şi intens dezbătut. Acum două zile am revăzut  pe MTV (fericit slogan M is for Michael) primul concert al lui de la Bucureşti. Am fost. În 1992. Şi azi e 2009? Mofo, seventeen years. Atât aveam atunci şi am rămas marcat de tot ce a însemnat seara aia. Alaltăieri mi-am dat seama că nu uitasem aproape nimic. Nici faptul că a intrat pe scenă si a stat preţ de două-trei minute nemişcat, timp în care nu am auzit decât ţipete şi simţeam cum fiecare centimetru de piele se furnică. Şi n-aveam deloc apucături de fan Michael Jackson.

Reluarea teve a durat în mintea mea la fel de puţin ca şi concertul de acum 17 ani. Extrem de puţin. În timpul ăsta scurt mi-am amintit însă cum mă durea gâtul de cât ţipa el pe scenă, cum mi s-au pus cârcei îngrozitori la muşchii din spatele tibiei la moonwalk, cum mă dureau genunchii şi sângerau când se trântea pe scenă de parcă nu erau rotulele lui, cum intram în transa lui involuntar. De mai multe ori. Transmitea tot.

La final era frig cu draci. A trebuit să storc geaca de blugi pe care o aveam pe mine. Mai ţin minte că în noaptea aia n-am dormit deloc. Dar deloc.

După seventeen years, Mofo, o treime de viaţă, pot să spun că acel concert a fost unul dintre cei mai mari generatori de emoţii din viaţa mea. Şi nici măcar n-am fost fan M J.

18 mai 2009

We care about press. Maybe too much

Publicat în Media, Sport de Adrian Ţone

Dom’le, noi suntem corecţi, noi nu minţim, noi suntem imparţiali, noi nu facem jocurile nimănui, noi suntem campionii presei sportive. Nu, noi nu inventăm convorbiri telefonice, noi nu punem antrenori după ureche, noi nu furăm ştiri, noi nu umflăm tiraje şi audienţe, noi nu suntem părtinitori în războaiele politce, noi nu suntem gazeta de perete sau portavocea DNA-ului, noi nu preluăm ştiri sau declaraţii fără să specificăm sursa, noi nu scornim declaraţii, noi nu delirăm strategii, noi nu vindem imaginea unor copii bolnavi pe prima pagină, noi nu mânjim moartea cu ruj şi-i punem perucă roz să dea bine la cititor, noi suntem campionii presei sportive.

Mereu mi-au stat în gât ăi de se ocupă de morală, de etică, de conduită, de puritatea spiritului, de corectitudine (cuvântul deontologie a murit demult pentru mine, i-am făcut şi parastas de şapte ani. Acum l-am scos pentru că nu mai poate fi considerată profanare, dar promit să nu mă mai joc cu rămăşiţele). Şi fix unde mi-am ales eu să activez şi-au găsit şi ei să fiinţeze. Nu cred că există mai multe specimene din astea în alt domeiu decât în presă.

Şi campionii ce fel de campanii de promovare pot avea dacă nu cele mai “cool”, mai “trendy”, bazate pe “marketing de guerillă” (nu postul de radio, că e din alt trust), “teasing” şi alte complicoşenii de cuvinte ale căror sensuri sunt de alfel banale? La fel, mesajul transmis către “target”e musai unul care te duce cu gândul la frumuseţea spiritului, la corectitudine, imparţialitate blablablableah. Seamănă cu sloganul UEFA “We Care About Football”? Poate prea mult.

Şi nici chiar ăsta n-ar fi baiul. Fiecare în parte poate fi atât de ipocrit cât crede el că dă bine când se uită dimineaţa în oglindă. Aşa numitul “teasing” însă nu cadrează deloc, dar absolut deloc, zic eu, cu o campanie a unui ziar, care în general lucrează cu ştiri. Pentru că atunci când te foloseşti de “teasing” şi arunci pe piaţă ştiri precum scrisorile de ameninţare, care nu erau de ameninţare dar care voiau să transmită o anume nemulţumire şi vopseşti  simpatic maşinile unor fotbalişti se duce dracu toată “deontologia” din tine. În faţa cititorului tău, desigur.

Când “teasingul” tău se numeşte ţeapă sau plasă pentru concurenţă şi alte publicaţii (multe) care au preluat “ştirile” tale, nu fii bă ţăran, mârlan, ţopârlan, mojic atât încât să mai faci şi mişto “hăhă ce dăştept şi frumos sunt io şi ce proşti e ăilanţi”.

Grobianismul maxim avea însă să se producă atunci când spuneai că fotbaliştii ştiau de campania voastră şi că au fost de acord ca voi să-i luaţi la mişto în clipurile voastre.

“O să facem şi noi o campanie ne pasă de presă. Afară, în străinătate, toată presa sportivă scrie despre sport iar la noi 90 la sută se ocupă de blaturi, arbitraje şi tot felul de aranjamente. La început au zis că e o campanie împotriva violenţei dar din nefericire am observat că este cu totul altceva”, a spus duminică seara Marius Niculae, unul dintre fotbaliştii păcăliţi de vulpe, lăsându-şi maşina vopsită simpatic.

Campionilor, este că se poate înscrie un gol frumos şi fără teasing? 

24 aprilie 2009

Arbitrii şpăgari, mai periculoşi decât unii violatori, pedofili sau traficanţi de droguri

Publicat în General de Adrian Ţone

Instanţele de judecată au decis ca arbitrii de fotbal acuzaţi de luare de mită să fie arestaţi pe perioada investigaţiilor, însă în cazul multor infracţiuni de viol, pedofilie, crimă organizată sau trafic de droguri comise în 2009 s-a hotărât ca persoanele incriminate să fie cercetate în libertate.

Faptele comise, şpăgi ordinare în schimbul unor “fluierături” invers decât s-ar fi impus, au fost considerate destul de grave din moment ce inculpaţii reprezintă “un grad de pericol social însemnat”, iar cercetările urmează să continue cu arbitrii şi ceilalţi oameni de fotbal încarceraţi.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă în cazul unor persoane acuzate de viol, pedofilie sau trafic de droguri, infracţiuni comise de la începutul anului 2009 şi pe care le prezentăm mai jos:

- O taximetristă din Capitală a fost violată de un client pe care l-a dus cu maşina în judeţul Călăraşi, bărbatul fiind cercetat în stare de libertate pentru viol, lipsire de libertate în mod ilegal şi conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

- Procurorii Parchetului Tribunalului Argeş au decis ca un bărbat din oraşul argeşean Mioveni să fie cercetat în stare de libertate, sub acuzaţiile de trafic şi deţinere de droguri de risc, conducere fără permis şi refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

- Poliţiştii i-au prins în flagrant pe T. Costel (26 de ani), din Urziceni, judeţul Ialomiţa şi B. Iulian (22 de ani), din Bucureşti, în timp ce încercau să demonteze dispozitivele artizanale de copiere a datelor de pe banda magnetică a cardurilor şi de înregistrare video a codului de securitate pin, aparatură ce o montaseră pe ATM – ul aparţinând unei sucursale a unei bănci comerciale. T. Costel este cercetat în libertate.

- Un medic de la Spitalul de Pediatrie nr. 1 din Cluj, care a fost prins în flagrant, în februarie, în timp ce primea mită pentru a opera o fetiţă în vârstă de doi ani este cercetat în stare de libertate.

- Magistraţii Tribunalului Giurgiu au decis cercetarea în stare de libertate a unui alt medic pediatru de la Spitalul Judeţean Giurgiu după ce a fost prins în flagrant când primea bani de la părinţii unui copil bolnav.

- O fată în vârstă de 12 ani din satul bistriţean Bistriţa Bârgăului, ai cărei părinţi sunt plecaţi în străinătate, a ajuns la spital cu hemoragie, după ce a avut relaţii sexuale cu fratele vitreg al mamei sale, care în prezent este cercetat în stare de libertate pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, fapta prevăzută şi pedepsită de articolul 198 aliniatul 1 Cod Penal.

- În 4 martie, procurorii DIICOT, Serviciul teritorial Craiova, l-au trimis în judecată pe fostul director al Administraţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), Constantin Iancu, alături de mai multe persoane, sub acuzaţiile de lipsire de libertate, ameninţare, constituire de grup infracţional. La sfârşitul lunii februarie, Constantin Iancu a demisionat din funcţia de preşedinte al ANIF, dar şi din cea de secretar executiv al PDL Dolj, după ce presa a relatat despre problemele acestuia cu justiţia.

- Doi tineri din Iaşi sunt cercetaţi pentru trafic de droguri şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce la locuinţele şi la firma acestora au fost găsite droguri, două arme, mai multe proiectile şi muniţie.Unul dintre tineri a fost reţinut de DIICOT, urmând să fie prezentat Tribunalului Iaşi cu propunerea de arestare preventivă, celălalt tănăr fiind cercetat în stare de libertate.

- Un tânăr din Paşcani este cercetat în stare de libertate pentru furt calificat, fiind prins în timp ce ieşea dintr-un salon al unui spital sucevean după ce furase bani şi un portofel cu acte de la două paciente

- Un cetăţean italian, în vârstă de 53 de ani, este cercetat în stare de libertate pentru întreţinere de relaţii sexuale cu un minor în vârstă de 14 ani, după ce a fost prins în flagrant de o patrulă a poliţiei. Potrivit poliţiştilor mai mulţi ieşeni care locuiesc în zona Gării au sesizat unei patrule de poliţie că un cetăţean italian, aflat într-un autoturism, acostează minori şi le propune acestora să întreţină relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani sau produse alimentare.

- Un bărbat de 34 de ani, din localitatea vasluiană Odaia Bursucani, cercetat în libertate pentru viol, a fost reclamat la Poliţie de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui pentru că l-ar agresa psiho-emoţional pe copilul de cinci ani pe care l-ar fi violat în urmă cu un an. Plângerea înaintată pe adresa Poliţiei este considerată de conducerea DGASPC Vaslui una absolut justificată, în condiţiile în care bărbatul este judecat în stare de libertate, reprezentând un real pericol pentru băieţelul care ar fi fost violat în luna decembrie 2007, într-o magazie.

- Bărbatul care a intrat înarmat cu două topoare în două biserici din Miercurea Ciuc, în timpul slujbelor de duminică, distrugând mai multe scaune într-unul dintre lăcaşuri şi proferând injurii, este cercetat în stare de libertate. Judecătoria Miercurea Ciuc a considerat, însă, că nu este necesară arestarea preventivă a bărbatului şi a dispus cercetarea acestuia în stare de libertate.

- Un sucevean este cercetat în stare de libertate pentru furturi din şase biserici din judeţul Suceava, dar şi din case particulare din mai multe localităţi. Daniel G. (31 ani), din comuna suceveană Dorna Arini, a fost prins când încerca să fure mai multe bunuri din biserica din comuna Pătrăuţi, iar în urma cercetărilor s-a constatat că el este autorul mai multor furturi din şase biserici din judeţ.

- Un arădean este cercetat de poliţişti după ce a tras aproximativ şapte gloanţe de cauciuc la o petrecere rănind la picior un participant.

- Poliţiştii buzoieni au anihilat o reţea de proxeneţi care acţionau Spania, Italia şi Anglia, şi care ar fi obţinut aproximativ 74.000 de euro de pe urma tinerelor obligate să se prostitueze. Unul dintre membrii reţelei este cercetat în stare de libertate.

- Potrivit unor surse judiciare, suma de 336 milioane de euro este valoarea prejudiciului estimat de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în dosarul în care sunt cercetaţi fostul şef al DGIPI Cornel Şerban, şeful Diviziei Operaţiuni din DGA Petru Pitcovici şi omul de afaceri Gabriel Puiu Popoviciu. Prin contractul încheiat de Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti cu Băneasa Investements s-ar fi creat un prejudiciu în detrimentul statului român de 336 milioane de euro, prin subevaluarea preţului terenului. Toţi cei implicaţi sunt cercetaţi în stare de libertate.

Instanţele au considerat că persoanele acuzate de toate aceste infracţiuni nu reprezintă “un grad de pericol social însemnat”, precum fiorosul Costică “Vâlcea”, sau “monstrul cu fluier” Corpodean, sau “criminalul de oi ale lui Becali” Penescu. Ca să nu îi punem la socoteală pe “violatorul de cornere şi penaltiuri neprihănite” Savaniu şi “pedofilul observator cu foaia de arbitraj imaculată” Lică. Stai liniştit, DNA-ul veghează pentru tine. Te apără de răufăcători. Sau aşa cum spunea preşedintele, unora le tremură chiloţii că organele statului au început să-şi facă datoria.  Amin.

 

 

2 aprilie 2009

Câte oi are Becali?

Publicat în General, Sport de Adrian Ţone

Oricum ar numi cei ce se ocupă cu sârg de imaginea Poliţiei acţiunea petrecută joi, în creierii dimineţii, la reşedinţa lui Gigi Becali, ea rămâne în esenţă o desfăşurare de forţe inutilă.

Gigi Becali poate mulge oile în direct, poate dansa pe mese, poate bea un şpriţ lung cu preşedintele Băsescu, poate umple cu bani ţambalul unui lăutar în faţa camerelor de luat vederi, poate tăia porcul, poate trimite valize cu bani pentru a câştiga un meci, poate influenţa o partidă de fotbal, poate impune un jucător în echipa naţională, dar, în acelaşi timp, ar fi meritat să fie chemat la sediul Poliţiei şi nu adus de reprezentanţi ai Poliţiei şi SPIR, cu cagule pe faţă şi arme în mâini, de parcă ar fi fost un criminal în serie.

Dacă fapta s-a petrecut în urmă cu câteva luni şi plângerea a fost făcută de cei pe care se spune că i-a privat de libertate nu în noaptea de miercuri spre joi, aşa cum tind să cred, acţiunea Poliţiei şi SPIR nu face decât să ridice semne de întrebare. Şi primul este legat de ora la care Poliţia a decis să efectueze percheziţia. Oră la care orice om ar ieşi în pijama şi papuci şi ar începe să zbiere că nu-i lasă pe mascaţi să-i trezească odraslele. Asta dacă apucă să deschidă bine ochii şi să-şi dea seama că e în România, 2009, în care ar putea avea, teoretic, dreptul de a vorbi. Dacă nu, tace, ridică mâinile şi aşteaptă să fie suit în duba neagră şi apoi azvârlit printr-un beci.

Motivul pentru care s-a ales modalitatea de acţiune împotriva lui Becali, acela că există o plângere împotriva sa, poate fi, de altfel, lesne combătut. Întotdeauna se vor ridica destui care să spună că există mai multe plângeri formulate, spre exemplu, împotriva preşedintelui Traian Băsescu în dosarul “Flota” şi peste care s-a aşezat praful. Niciun mascat nu a apărut la Cotroceni.

Faptul că Poliţia a decis să acţioneze împotriva lui Becali la doar câteva zile după ce acesta a făcut plângere împotriva omului de afaceri Puiu Popoviciu, nu face decât să alimenteze zvonurile că ambele scandaluri sunt în strânsă legătură. Şi dacă numele lui Traian Băsescu a fost asociat în ultima vreme cu cel al lui Puiu Popoviciu, după descinderea Poliţiei se vor găsi destule voci să spună că preşedintele este cel care a stat la pupitrul de comandă. Mai mult, având în vedere că este an electoral, s-ar putea chiar parafraza o zicală de acum 5 ani: “Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii”.

Chiar dacă pe numele lui Becali s-a emis un mandat de arestare, mai mult ca sigur acest caz minor în care este implicat se va stinge treptat şi va fi dat uitării. Nu de alta, dar nu cred că există experţi în Poliţie sau Procuratură capabili să-i numere oile lui Becali. Darămite să i le mulgă.

17 martie 2009

Cum să vinzi literatură ca pe “puii de Gostat” şi presă ca pe “Omagiu”

Publicat în General, Media de Adrian Ţone

La o şedinţă de sumar de ziar am ridicat pretenţii de spaţiu mai mult pentru secţia sport unde lucram, având mai multe evenimente în acea zi. Şeful crucişătorului avea să mă potolească cu o întreabare: “Tu ştii că, oricât şi orice am scrie noi la ziarul ăsta, nu o să fim în stare să aducem douăjdămii dă cititori în plus, aşa cum a făcut-o publicarea listelor de la bingo televizat?” Omul, încrâncenat de obicei, avea acum o mină de resemnare pe faţă. L-am înţeles şi am lăsat ciocu’mic, fiind conştient că douăjdămii de exemplare ar fi putut însemna tirajul multor ziare din acea perioadă. Acum al majorităţii cotidianelor. Dar acum măcar e un organism care stă să le numere exemplarele.

De ceva vreme, cum moda telebingoului a apus, s-au reinventat cărţile, bune la scos ochii societăţilor de audit al tirajelor. Care trebuie să raporteze mai departe, către clientul avid de publicitate, câte exemplare a vândut in ziua x, de obicei joi (chiar de ce joi? că nu-mi vine în minte decât reclama cu azi e joi vine naşul pe la noi) cotidianul y. Şi se vând, peste suta de mii, că românul, chiar dacă nu citeşte, îi place să se laude cu o bibliotecă frumoasă.

Cred că rapoartele societăţilor de audit ale tirajelor ar trebui să cuprindă şi numele cărţilor care au însoţit exemplarele vândute. Adică, vine clientul care vrea să investească o sumă în publicitate în ziarul x sau y şi trebuie să ştie că e mai rentabil dacă joia viitoare, când are el spaţiu, se dă volumul doi din “Cel mai iubit dintre pământeni”. Dacă nu îi spui, şi tu în ziua respectivă dai “Memorii” de Laura Andreşan, s-ar putea numi înşelăciune. Deşi poate şi memoriile astea…

Toată povestea cu volumele literare ce însoţesc ziarele de azi mi-au adus aminte de comenrţul de dinainte de 1989:

- Vreau şi eu “Cel mai iubit dintre pământeni”

- Numai dacă vreţi şi “Omagiu”

sau

- Doi pui fraţii Petreuş, vă rog!

- Sigur, dar numai dacă luaţi şi o pungă de creveţi vietnamezi.