2 septembrie 2010

EXCLUSIV: Noul program de guvernare si masurile anticriza

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

BREAKING NEWS, NEWS ALLERT si tot “tacamul”: Am vazut ca toti ziaristii publica azi numai exclusivitati, care mai de care. Asa ca ma bag si eu. Cica Guvernul remaniat va avea un nou program de guvernare si un nou set de masuri anticriza. Unele s-au mai propus, asa ca le-ati mai citit, dar au fost revizuite si completate. Le public, in exclusivitate, asa cum le-am primit de la “surse”:

“PROGRAM SCURT DE GUVERNARE PE TERMEN F.F. SCURT

Avand in vedere ca pensionarii au ramas cu pensiile netaiate, iar bugetarii mai iau inca salarii,

GUVERNUL ROMÂNIEI hotăreşte:

Art.1 Începand cu data de 01.10.2010, pensionarii pot traversa pe culoarea roşie a semaforului.

Art.2 Dacă în maximun 30 zile nu se vor obţine rezultate mulţumitoare, începînd cu data de 01.11.2010 traversarea pe culoarea rosie a semaforului devine OBLIGATORIE.

Art.3 Pentru că tot nu se întrevede o relansare economică, de la 01.01.2011 măsura se poate extinde şi asupra bugetarilor.

Art.4 Începînd cu data de 01.01.2011, Guvernul României oferă slujbe gratuite tuturor şomerilor. Slujbele vor fi oficiate de preoţi, episcopi, arhiepiscopi si de Preafericitul Patriarh.

MASURI ANTICRIZA

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare–Marea Neagra, Dunare–Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului, etc.

2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential. Cei care nu maninca nimic si in consecinta nu “produc” vor plati un impozit forfetar.

3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Astmaticii au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4. Impozitarea pe kilogram – Orice roman peste 35 de kg este un “gras nesimtit‘’ pe principiul lui Basescu “slabutul il duce in spate pe cel gras“

5. Taxa pe vanturi trase, ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa “radio – Tv” de pe factura de curent.

6. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara. Taxa va fi de 50% din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiti de taxa maghiarii din Harghita, Covasna si Mures, deoarece ei oricum nu stiu decat ungureste, deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba (n.r. aceasta completare a fost adusa de UDMR, partener etern de guvernare).

7. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro/1000 fire de par. Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si/sau cu suvita peste chelie sint scutiti

8. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.

9. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice conform d-soarei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati “taxa de atelaj impins/tras de animal de povara” (bou/vaca in cazul nostru). Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita, li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.

10. Taxa de caldura pentru vara, deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Guvernului si nu este normal. Astfel, pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o “taxa de geam deschis” in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de trei geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.

11. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 01.01.2011 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din “produsul” rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior, fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.”

8 aprilie 2010

Mărturiile schimbate şi neclare fac scenariu de film din dosarul de sechestrare al lui Becali

Publicat în Social de Irina Dârlea

Din audierile de opt ore din dosarul de sechestrare de persoane se poate înţelege că bodyguarzii lui Becali au plecat din proprie iniţiativă după hoţi, s-au întâlnit cu nişte băieţi pe stradă care au vrut să vorbească personal cu finanţatorul şi în drum spre barul din Pipera au găsit maşina furată.

Dacă ar fi să fie refăcut firul întâmplărilor din 26 ianuarie 2009 pe baza declaraţiilor date, miercuri, în faţa instanţei supreme, iese un scenariu de film cu gangsteri balcanici, care se bat între ei fără să se cunoască, stau la masă şi beau cu duşmanul şi pleacă şi cu bani de taxi de la acesta.

Gigi Becali susţine că şi-a lăsat maşina cu cheile în contact în faţa barului, după care a constatat că limuzina a dispărut. Le-a spus acest lucru băieţilor din bar, râzând, pentru că nu era afectat de pierderea unei maşini de 100.000 de euro, iar aceştia, fără să fie angajaţii săi, ci doar din spirit civic, au pornit în căutarea maşinii.

Citeşte mai departe

19 februarie 2010

Creste alocatia, creste si copilul

Publicat în General, Social de Irina Dârlea

Trei mame cu sapte copii, toti mititeii, niciunul de dat la scoala, a fost imaginea care a facut liniste, intr-o seara, intr-o statie de autobuz din centrul Capitalei.

Imi dadeam coate cu o colega, pentru ca nu am mai vazut de foarte mult timp atatia copii impreuna pe strada.

“Pai am trei si unul pe drum!”, a zis una dintre ele.
Raspuns de la una care tinea unul in brate, doi de o mana si o sacosa in cealalta: “Creste alocatia, creste si copilul!”.

Avand in vedere ca mamele respective nu au avut timp sa munceasca, calculand sarcinile si perioadele postnatale, probabil ca vor ajunge la aceleasi venituri cu una care are o slujba din care castiga decent si doi copii de crescut.

12 februarie 2010

“Lopătarii”

Publicat în General, Social de Cristi Dimitriu

Şase ca vin “lopătarii”!, îmi strigă vecinul de la parter atârnat pe geam, arătând cu mâna în lungul străzii. Ştia că vreau să îmi scot maşina din zăpadă. Mă uit si ce văd: nu păsările cu numele ăsta, ci un grup de bărbaţi cu lopeţile în spate. “Iată că Primăria intervine”, îmi zic, dar nu e aşa.

“100.000 lei şi vă dezăpezesc maşina”, spune unul. Îl refuz. Aveam deja propria lopată luată de la depozitul de materiale de construcţii de lângă casă pe care am dat 150.000 lei vechi. Şi deja rezolvasem jumătate din muntele de zăpadă. Am dat o oră la lopată şi am scos maşina. Dacă apelam la “lopătar” e clar că rămâneam cu 50.000 în buzunar. Dar, dacă mai ninge o dată, mă scot.

Mă gândesc că, dacă o ascultam pe soţia mea – care m-a bătut la cap să iau lopată de la începutul iernii -poate asta era a doua oară sau chiar a treia când aş fi folosit lopata. În cazul în care aveam un “spirit întreprinzător” şi luam lopata din toamnă poate făceam şi bani cu ea. Mai degrabă o închiriam că tot nu s-au găsit o perioadă.

Eu sunt în “altă ligă”, vorba cuiva. Nu am timp de asta, nu că mi-ar cădea blazonul cu lopata în mână. Mă apuc să calculez cât câştigă un “lopătar”. Să zicem că a avut parte de vreo trei zăpezi mari iarna asta şi a “prins” vreo şase zile de dat la lopată pentru maşinile altora. Şi vedeţi doar câte şoferiţe neajutorate avem. Antrenat, un “lopătar” scoate o maşină din zăpadă cam în jumătate de oră. La opt ore de muncă ar avea cam 1 milion 600 de mii. În şase zile face spre 10 milioane. Plus că în cazurile “complicate” ia şi 200.000 lei.

Până la urmă e şi ăsta un business. “Biznis sefu’ că e criză”, cum mi-a spus unul dintre purtătorii de lopată.

Dar la începutul iernii a fost criză … de lopeţi. La un moment dat o lopată se găsea cu 500.000 de lei vechi, iar unui prieten i s-a cerut 800.000.

Nu cred că “lopătarii” au auzit de sumele astea că nu mai făceau niciun “biznis”. Mai ales că unele lopeţi erau roşii şi păreau “luate” de punctele PSI. Altele păreau să fi venit direct de pe un şantier.

Deci, iniţiativă are românul, de lopeţi “face rost”, forţă de muncă disponibilă este. Ce ne trebuie ca să deszăpezim Bucureştiul sau să dăm zăpada de pe canale ca să se scurgă bălţile imense?

Desigur că o firmă de deszăpezire să îi angajeze pe “lopătari” şi să le dea legal banii pe care i-au primit de la primării. Nu e cazul. Pentru că surpriză: mulţi dintre “lopătari” sunt deja angajaţi, dar de ce să nu facă şi ei un “biznis” al lor, mai ales că nu îi controlează nimeni. Alţi “lopătari” sunt şomeri.

Mai bine primăriile să dea direct banii la “lopătari”. S-ar găsi destui dacă ar câştiga măcar de o pâine. Şi cred că şi primăriile ar ieşi în câştig. E drept că nu ar mai arunca cu bani, comisioane şi şpăgi la clienţii politici. Dar asta e altă poveste, care la noi nu are sfârşit.

Aşa că datul la lopată va fi făcut tot individual de proprietarii de maşini şi de cei care fac un “biznis” de 100.000 de lei maşina.

Şi Bucureştiul va rămâne tot înzăpezit şi inundat. Iar subiectul de presă va fi acelaşi, cu “iarna care a luat prin surprindere autorităţile”, nu “lopătarii”.

16 decembrie 2009

Cum am cucerit Casa Poporului la Revolutie

Publicat în General, Social de Cristi Dimitriu

In 1989 aveam 20 de ani. Eram in anul intai la facultate. Pe 16 decembrie a izbucnit revolta de la Timisoara. In urmatoarele zile pe aleile Politehnicii patrulau militieni cu caini. Puteai sa mergi cu un coleg, nu in grupuri. Studentii umblau numai in gasca pe alei si faceau misto. In pauze vorbeam intre noi despre Timisoara. Un student scrisese pe o tabla “Jos Ceausescu!” Stateam in banci si ne uitam prostiti. Ne-au dat vacanta mai devreme. Pana in 20 decembrie ascultam acasa Europa Libera. In fiecare seara. “Actualitatea romaneasca”. Am auzit la radio rafalele de gloante de la Timisoara. Le-am spus prietenilor mei. Pe 20 seara doi colegi vin la mine acasa si ascultam impreuna tot Europa Libera. Ceausescu la tv condamna huliganii de la Timisoara.

Pe 21 dupa-amiaza o cunostinta vine de la mitingul lui Ceausescu unde fusese fortata sa se duca de la intreprindere. Imi povesteste despre “pocnitorile” de la miting, de huiduielile multimii, de deruta lui Ceausescu si de fuga multimii din piata. Unii au ramas totusi acolo. Partial vasusem si la tv, atat cat s-a dat. Plec si eu in piata si dau de protestatari si de cordoanele de scutieri. Vad TAB-urile care vin in viteza dinspre Piata Unirii si intra in multime. Ma uit la tinerii in uniforma din cordon cu un an mai mici ca mine. Unii tremura de frica. Daca se intampla cu un an inainte poate eram printre ei. Nu la Bucuresti, ci la Bacau, unde am facut armata. Seara incepe sa se traga. Armata cu trasoare in sus, securistii in civil cu pistolul in multime. O parte din cei care protestau nici nu constientizau ca se trage. Eu stiam ca tocmai facusem armata. Nu am stat peste noapte. Dupa aceea mi-a parut rau.

Pe 22 dimineata am auzit ca se facuse “curatenie” la Universitate. Vorbesc la telefon cu niste prieteni din Drumul Taberei sa mergem la CC. Unul dintre ei imi spune ca inainte se duce la o scoala sa ia un steag si sa il gaureasca. Ne dam intalnire la Razoare, dar nu mai reusim sa ne vedem. Pe drum merg cu alt prieten (acum si el e ziarist), dar nu ne intalnim cu cei din Drumul Taberei. La 10.00 se anunta ca Milea s-a sinucis. O mare de oameni merge spre CC si striga “Jos Ceausescu!”, “Armata e cu noi!”.

Ajung in piata tocmai cand elicopterul decola de pe CC. Scandam. Ne imbratisam. Nu intram. Ce sa cautam inauntru?! Ceausescu plecase din CC. Unii au intrat si mai tarziu au facut FSN-ul. Ma intalnesc cu alt prieten care ne spune sa mergem la Televiziune. Pe drum vad la un televizor scos la o fereastra ca vorbea Caramitru din Studioul 4. Ajungem la Televiziune. Strigam. Ne imbratisam. Nu intru nici aici ca doar erau deja Caramitru cu Dinescu. Trebuie sa mergem sa cucerim altceva. Intram in curtea unui diplomat de vis-a-vis de Televiziune. Doar ca sa bem apa. Diplomatul strain ne priveste bucuros si rade. Ni se adreseaza, dar nu inteleg ce zice. Cineva ne spune ca securistii au otravit apa. Ma doare stomacul, dar de foame. Imi trece cand prietenul meu imi spune sa mergem sa cucerim Casa Poporului. Ne suim intr-o basculanta alaturi de altii pe care nu ii cunoastem, dar care si ei ne zambesc. Toata lumea din basculanta rade si urla lozinci anti-Ceausescu. A fost poate cea mai frumoasa calatorie din viata mea pe Dorobanti si pe Magheru. Cu basculanta.

Ajungem in fata Casei Poporului. Vreo cativa sarim gardul de beton. Ma gandesc ca militarii care o pazesc pot sa ne impuste. Ii spun prietenului meu. Nu aude. Cred ca nici eu nu m-am auzit. Alergam pe dealul din fata cladirii ca dorobantii la Plevna. Vreo doi-trei militari vin din partea opusa. Nu au arme si ne zambesc si ei. Toata lumea pe care am vazut-o in ziua aceea mi-a zambit. Unul dintre militari ne intreaba unde vrem sa mergem. Fara sa ne gandim spunem: Sus. Intru in cladirea unde peste ani aveam sa intru de atatea ori legal, in fiecare dimineata, ca reporter parlamentar. Mai tarziu n-am mai ajuns niciodata pe terasa. Atunci Casa Poporului nu era gata. Fara militarul nostru nu am fi ajuns sus, deoarece etajele superioare erau neterminate. Sar peste moloz, ciment si schele. Ne-a luat ceva timp sa ne suim pe cladire. Acolo un steag. Cineva de langa mine il gaureste. Se vede de sus tot Bucurestiul. E la picioarele noastre. Pe strazi zeci de mii de oameni. Cerul e senin si soarele apune. Trag aer in piept. Aer de libertate, imi spun.

Nu o sa uit niciodata aerul acela…

6 noiembrie 2009

Guverne fără număr (continuare): Negoiţă – parcuri si parcări

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Stiţi de ce a câştigat Liviu Negoiţă (despre el nu mai scriu pentru avem aici şi aici) cu un procent aşa mare la Primăria sectorului 3? A făcut parcuri şi parcări. Parcările sunt OK, mai ales că nu prea ai unde să îţi laşi maşina. Singura chestie a fost că unele parcări s-au amenajat în viteză înainte de alegeri şi după alegeri s-a spart iar asfaltul să se schimbe conductele de apă şi s-a asfaltat din nou. S-au cheltuit nişte bani în plus (ai noştri, nu?), dar acum e OK.

Cu parcurile problema e mai complicată, chiar dacă sunt printre cele mai mişto din Bucureşti. Negoiţă a cheltuit (tot banii nostri din taxe, nu?) pentru amenajarea unora dintre ele, deşi terenurile nu erau ale Primăriei, erau retrocedate sau erau încă în litigiu. După alegeri, unele parcuri au fost distruse sau urmează să fie.

Ce te faci cu bucureştenii si copiii care chiar s-au îndrăgostit de aceste parcuri şi care acum protestează? Or mai vota la următoarele alegeri?

Iată ce scria EvZ si chiar si Mediafax si s-a ajuns sa se faca si o asociaţie.

In ceea ce priveşte parcul de pe Moruzzi constructorul este şi proprietarul cladirii în care Traian Băsescu îşi are sediul de campanie (detalii aici).

În rest, Negoiţă e un primar bun faţă de alţii care se înscrie şi el în ciclul “Guverne fără număr” pentru cauza partidului. Dar poate aşa revine în atenţie şi problema parcurilor din sectorul 3 şi poate mai salvăm unul! Dacă mai aveţi probleme în sectorul 3 acum e momentul să le spuneţi, timp de câteva zile cât e premier desemnat

15 octombrie 2009

Fara numar! Basescu ne poate da guverne fara numar!

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Cum spuneam la sfarsitul unui post anterior (crizei), ne indreptam spre anticipate. Nu se fac doar daca Base pierde alegerile. Sau daca parlamentarii vor vota un premier propus de Base. Dar incrancenarea e mare si multi au ochelari de cal si nu stiu ce vor face maine.

Constitutia, croita ca sa ii foloseasca lui Iliescu, e OK pt. planurile lui Base. Asta observa colegul meu Ovidiu aici.

Adica Base poate da premieri si guverne “fara numar” ca manelistii. Si toata povestea se poate transforma intr-o manea politica. Pentru ca Parlamentul – adica macar o parte din majoritatea PSD, PNL, UDMR (in caz ca maghiarii nu schimba la tanc barca cum au mai facut-o) – ar trebui sa valideze una din urmatoarele propuneri de Cabinet ca sa nu fie ras de Base in cazul foarte probabil ca o sa castige alegerile. E vorba de cel putin doua incercari de învestire si se poate opri totul dupa doua sau se mai poate incerca pana la alegeri. Base poate stopa dupa doua si sa nu mai desemneze alt premier si sa astepte sa fie reales ca sa dizolve Parlamentul sau sa faca propuneri la nesfarsit. Guvernul Boc ramane interimar chiar si dupa ce se ajunge in situatia de dizolvare.

Pentru publicul de televizor se va plange de grija tarii, se va vorbi de FMI si vor fi acuzatii populiste care mai de care. Situatia serveste de minune lui Base care poate acuza Parlamentul ca nu numeste un premier ca sa lupte cu criza.

Despre Croitoru ce sa spun?! Isi incearca si el sansa. In paralel, cu actiunile de “convingere” ale PDL asupra parlamentarilor.

Credeti ca atunci cand Boc l-a demis pe Nica stia scenariul asta? Ca Base sigur stia ca nu pare facut pe parcurs. Sau Boc, soldat disciplinat, a facut singur pasul in prapastie, nu din neatentie ca in emisiunea cu Gheorghe, stiind ca tot el va organiza alegerile pt. Base. Imi aduc aminte de cativa domni intelectuali (europarlamentari PDL sau consilieri) care au iesit razand cu gura pana la urechi de la Cotroceni inainte de declansarea crizei politice. Oare Geoana si Antonescu chiar au o solutie sa iasa din chestia asta ca sigur parlamentarii nu isi vor periclita locurile. Cea mai simpla ar fi sa ajunga unul din ei presedinte, dar…

24 septembrie 2009

Basescu – sex si droguri! (soc si groaza!)

Publicat în General, Media, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Am avut tentatia sa scriu doar titlul “Basescu – soc si groaza”, dupa titulatura operatiunii Armatei SUA in Irak, ca asta a produs sau a vrut sa produca propunerea cu prostitutia si drogurile, facuta de Comisia prezidentiala, intr-o societate cu o mentalitate conservatoare, in pofida liberalismului tinerilor si cel din zona marilor orase.

De doua zile urmaresc cum gugustiucii analisti si ziaristi palavragesc pe la tv despre asta de parca nu s-au prins ca Base a spus clar ca isi asuma integral raportul. Daca nu spunea era de comentat, dar asa e clar ca a vrut sa transmita asta. Ba mai mult, ziaristilor care inghit orice (dupa cum s-a referit atunci cand a tras-o de urechi pe Kovesi la Cotroceni) le-a si deschis ochii ca sa nu mai aiba dubii. Pentru ca, in opinia sa si nu numai, majoritatea sunt cam prosti si manipulabili si trebuie sa le dai mura in gura.

Si eu am o parere proasta despre unii ziaristi, dar sunt si unii f. buni, iar cei slabi de inger au si ei sefi despre care se presupune ca sunt mai destepti si cu background in ceea ce il priveste pe presedinte. Dar si acestia au pus botul, fie din ratiuni de politica de trust anti-Base, fie din ratiuni de rating care tin de criza si foame (de publicitate). Pe asta a mizat si Base si i-a iesit, mai ales ca formularile din raport sunt foarte OK si stia ca ele vor fi tratate tabloid. Acum poate spune inclusiv ca presa a deturnat sensul raportului si chiar are dreptate cand o spune. Raportul e atacabil la datele statistice mai mult decat la chestia asta, dar cine sa se ocupe intr-o tara tabloida si manelista. In linii mari, raportul e corect construit, insa in detalii e contestabil, ceea ce il face contestabil in intregul lui, desi observa niste fenomene sociale negative pentru care ar trebui gasite solutii. Din pacate pentru noi, mediatic e discutat un singur detaliu, cel cu drogurile si prostitutia si nici ala cu formularile din raport.

Asa ca Base a stiut exact ce face si mai ales cu cine are de-a face. Cred ca a mizat inclusiv pe analogia cu declaratia fiicei sale din campania anterioara si pe reactia Bisericii, la cererea ziaristilor. La fel si la politicieni, care n-au avut decat ori sa se declare revoltati ori sa planga pe umarul electoratului “cool” caruia i se adreseaza mesajul. Ce puteau spune ei si, chiar daca au spus, au fost eclipsati de taria subiectului. El eclipseaza un timp si Legea salarizarii si Legea educatiei si motiunea de cenzura si, cel mai important, masurile convenite cu FMI, care trebuie puse in practica pana la sfarsitul anului.

Ce e interesant este ca, desi e simplu, subiectul are multe fatete, interpretari si manipulari. De fapt, a fost ales ceva de impact la electorat si dupa aia ii lasi pe toti sa isi sparga capetele si sa se imparta in tabere. Nu mai e ca in campania trecuta, cand chiar Base spunea ca 10% din romani sunt homo.

Acum eu nu o sa cad in capcana sa zic ca sunt de acord sau nu, desi ca sa bag pe toata lumea in ceata as putea spune ca nu sunt de acord cu drogurile si prostitutia, dar agreez partial formularile din raportul comisiei prezidentiale. Va place, nu?

Sigur, ca ziarist trebuie sa tratezi subiectul, dar le-as spune colegilor sa nu se implice cu opinii personale. Risca sa cada in capcana politico-morala si sa fie si mai clar categorisiti ca anti-Base sau pro-Base, ceea ce se si doreste. Din pacate, unii ziaristi inconstienti o fac singuri, discreditand profesia. Dupa campanie, cu cea mai mare placere te pronunti, dar atunci nu o sa mai fie subiect, ca in general e strict electoral.

As raspunde insa la misto, dar mai eficient, ca e un subiect “de familie”, ba chiar de “familie crestin-democrata”, pe care Base il poate propune la urmatorul Congres al crestin-democratilor europeni

Chiar, de ce ziaristii nu s-au gandit sa intrebe si acolo?

UPDATE: Vad ca deja se calculeaza si cati bani se vor incasa la buget din taxarea legala a prostitutiei! Ura! S-a gasit solutia la criza

UPDATE 2: Din nou Base da o lovitura cu o schimbare cu alt subiect tare: Referendum pentru Parlament unicameral cu maxim 300 de parlamentari exact in ziua alegerilor prezidentiale. Unul din motive: 300 de parlamentari inseamna mai putina coruptie decat 471. Din nou ziaristii au luat-o la mestecat si se impart in tabere, iar politicienii nu se simt confortabil orice ar zice si nu apar in prim-plan. Tintele lui Base: sa vina 50%+1 la vot ca sa fie aprobat referendumul si sa il voteze si pe el. Chiar si daca referendumul nu e validat mai multa lume la vor e tot in favoarea lui. Soc si groaza! Lovitura de gratie ar fi o noua Constitutie dupa alegerile prezidentiale si alegeri parlamentare la anul! Parlamentarii nu se vor da la o parte si atunci sa vezi lupta. Iar criza se “rezolva” cu inca o economie de la parlamentari (ma astept de asemenea la noi calcule) si cu muuuult circ!

Revin la titlul initial: Basescu – soc si groaza

5 septembrie 2009

Greva in justitie sau duhoarea frustrarii de a fi om mare

Publicat în General, Social de Irina Dârlea

Micuta de ea se visa judecator de cand era la gradinita, dadea sentinte despre grisul cu lapte si hotara care tovarasa e mai buna.

Si anii s-au numarat in carti invatate pe de rost, examene, cursuri, seminarii si iar examene. Si-a primit roba neagra si a intrat in judecatorie.

Numai ca, in loc de linistea rece de catedrala in care sa imparta dreptate, s-a izbit de mirosul balos, care da gust amar in gat, din sala de judecata, pe care nu o poate vedea prea bine, oricum, din cauza metrului de dosare de pe prezidiu.

In loc de oameni luminati la chip dupa solemnitatea sedintei de judecata, fete negre ca “iar m-au amanat, mama lor..”.

In biroul prafuit, impartit cu alti mici dumnezei ai justitiei, discutii despre filme, copii, mici barfe si rautati, nu doar practica CEDO, legalitate, celeritate, impartialitate.

Costel de la IT iar nu a reparat calculatorul, Iulica de la tehnic zice ca nu mai are hartie de pus in imprimanta si Luminita grefiera insista ca s-a facut o eroare materiala care trebuie, totusi, indreptata, “toata lumea greseste, orice se invata”.

Acasa, nu o asteapta o armata de valeti care sa-i plateasca intretinerea, sa faca piata, sa-i maseze picioarele obosite pentru destinderea fruntii cu care imparte dreptate.

Si atunci s-a enervat:”Aveam un ideal!”

Da, onorata instanta, cu totii aveam un ideal. Sa vedem coruptii dupa gratii, interlopii luati pe sus, hotarari drepte, copii care nu mor de foame, batrani calzi si inconjurati de familii, trotuare curate si oameni frumosi.

6 august 2009

Generaţie de supermeni

Publicat în Social, Sport de Adrian Ţone

De ceva vreme sunt înghesuit de oameni tineri. Sau, mai bine zis, de oameni mai tineri decât mine care mă uimesc uneori prin felul lor de a gândi şi de a acţiona. Şi dau şi exemple. Un ziarist, tânăr, care a terminat facultatea de vreo 3-4 ani, se ia în gură, în tramvaiul 41, cu o haită de hoţi de buzunare, fără nici măcar să se gândească că unul dintre giboni i-ar fi putut face şi lui unul, cadou. Buzunar.

Un doctor, rezident încă, nici nu concepe să ia şpagă de la vreun pacient. Ea, căci este vorba despre o tânără, nu primeşte decât bomboane şi eventual flori. “Pentru că nu m-am făcut doctor să primesc şpagă”. Simplu. Nu mi-a putut însă răspunde dacă s-a făcut doctor ca să cumpere din fabulosul salariu de vreo 10 milioane de lei vechi pe lună medicamente şi scutece pentru bătrânii care ajung la ea pe secţie. De o treime din salariu.

Joia trecută mă duc cu Mazu la meci, pe Ghencea, cu Motherwell. Stăm la masa presei. Lângă noi se aşează un tip de vreo 40 de ani, îmbrăcat în tricoul oaspeţilor, însoţit de un puşti blond pe care jurai fără să-l cunoşti că e britanic, şi un bătrân. Câţiva ultraşi de televizor, care ajunseseră şi ei pe stadion doar pentru că era meci internaţional, s-au găsit să le arate degetul mijlociu în semn de apreciere. Scoţianul se limita la un zâmbet, oarecum nepământean. Vine şi pauza, şi odată cu ea alte degete către suporterii scoţieni, despre care nu ştiu cum ajunseseră la masa presei, atât de aproape de degetarii “roş-albaştri”. Mă întorc să vorbesc cu un coleg când îl observ cu coada ochiului pe Mazu că sare peste masă şi fuge. Iniţial mi-a trecut prin cap că şi-a zărit vreun cunoscut prin zonă pe care voia să-l salute. Vânzoleala din micul grup scoţian m-a contrazis însă. Şi-l întreb pe tatăl puştiului, în limba gimnastică pe care o practic cu succes, ce s-a întâmplat. Din lătratul britanic îmi dau seama vag că tatălui lui, adică bătrânului, i-a furat cineva de pe masă camera foto şi “ior coleg” fugi după hoţ. Bă, Mazu ăsta e nebun. Poate îl pocesc dracu’ ciorditorii pe Ghencea, sau cine ştie… fuse primul gând. Unde să mă duc după el, că erau 25 de mii de oameni. Vine un badigard trimis de un spectator care văzuse scena să-l întrebe pe scoţian dacă-i adevărat. Eu îi spun “stai liniştit că a fugit Mazu după el”. Glumesc, evident. Până să plece badigardu să gasească acul în carul cu suporteri, Mazu al meu vine triumfător cu aparatul moşului în mână. Şi eu şi badigardu am sărit pe el “Bine, prostule, şi infractoru’? I-ai dat drumu’?” Fugi înapoi cu badigardu’. Nu aveau ce să-i facă, era un puşti de vreu 12-13 ani. Eventual să-l bată, dar l-au lăsat în grija sorţii. “Auzi mă, dar ţi-a trecut prin cap că ar putea să apară după colţ şi stolul de neamuri ale micului ciorditor, când fugeai după el?”, îl chestionez pe Mazu. “Nu mă, mă gândeam unde s-ar putea ascunde şi m-am dus la WC.  M-am dus acolo şi l-am prins”.

În 89, la Revoluţie, mă gândeam câte desene animate voi avea ocazia să văd de atunci înainte. N-am apucat prea multe, trecându-le vremea. Sunt unii care au crescut însă cu ochii la Superman şi Zâna cea Bună.