7 martie 2008

Joachine, trailes baxtalo praleo !

Publicat în General de Adrian Ţone

Fusei la un spectacol. La care nu voiam sa merg, pentru ca vazusem afisul. De ce as vrea eu sa vad un baiat “extrem de chipes”, dupa spusele unui prieten, la bustul gol, “la cererea doamnelor si domnisoarelor”? In fine, pana la urma am ajuns la Sala Palatului, sala in care un ziar sarbatorea vanzarea unui anumit numar de copii, sa-l vad cu ochii mei pe dansatorul de flamenco Joaquin Cortes.

La intrare, avalansa de femei. Mai sa se calce in picioare pentru a ocupa un loc mai in fata, sa-l vada mai bine pe Cortes. Papusele sexi, doamne in floarea varstei si unele chiar la varsta a treia, toate aveau un singur gand, sa-l vada pe Joaquin dansand cat mai de aproape. Aflu de la un amic, ca Joaquin ar slabi cam 5 kg la fiecare spectacol. Hmmm, zic eu, deloc increzator.

O tanti, cu pantofi Gucci, dupa spusele sotiei, si geanta asisderea, cauta de vreo 20 de minute pe cineva in sala. Pe deasupra, nu-i raspunde nici la telefon, dupa mina extrem de oparita. Mai sunt 10 minute si ea nu are loc inca. Doua pustoaice ne ofera un zambet vertical (vorba antivideanului)  cand se apleaca, cu blugii lor stramti si talie joasa, pentru a gasi o buna pozitie de filmat cu telefonul mobil dansurile lui Joaquin. Doamne, doamne, cat fard poate avea fata aia cu pantofii mari!!! N-o fi aflat ca se va stinge lumina si n-o mai vede nimeni? Ma rog. Incepe.

Taraful lui Cortes incepe spectacolul, motiv pentru un taran din spatele meu sa faca glume tampite chemandu-l in scena pe Sorinel Copilu de Aur. Baietii canta bine si mai ales live. Decorul extrem de colorat imi ofera o scena desprinsa din filmele lui Almodovar. Frumos, suna chiar frumos, dar de ce nu intra el? In sfarsit. Imi dau seama ca e el, dupa suspinul din sala. “El e fata”, aud in spate. Cu palarie, incepe un dans dracesc. E bun baiatul. M-a dat pe spate. Sala e in delir. Dar el iese din scena. Iar incep “magraonii”, dupa cum le-a spus inteligentul din spatele meu sa cante, fara ca Joaquin sa danseze. A luat pauza dupa doar 5 minute? Sunt suspicios. Asteptam. Revine. Mult mai in forta decat prima data. E clar, m-a captivat, si nu-mi pare rau ca am raspuns invitatiei. E chiar cum se spune, foarte, foarte bun. Doamnele sunt aproape de lesin cand ajunge printre randurile de scaune pentru a saluta publicul.
Atunci cand ma asteptam ca spectacolul sa se termine, intra Joaquin din nou, insotit doar de baietii din trupa. Se pare ca acum incepe spectacolul insa. Nu se mai opreste. Sala nici nu mai stie cand sa aplaude. Are niste ruperi de ritm senzationale. E clar, e pe alcaline baiatul, e bun rau. Nu mai zic de “magraonii” din spatele lui cu ritmurile lor draconice. Se opreste in cele din urma, ia un microfon si ne spune cum un baiat isi dorea sa zboare si ajuns mare si o iubeste pe mama lui, cea mai importanta fiinta din viata lui. Cred ca mai mult de jumatate din spectatori aveau cel putin o lacrima in coltul ochiului. Apoi ne spune ca el este tigan, ca e mandru ca e tigan pentru ca tiganii au cultura in sange. Apoi ne spune ca stie cati tigani sunt in Romania si ca ne invidiaza. O parte din sala nu a fost de acord.

Incepe din nou dansul, improvizat de aceasta data. E patruns de muzica pana la oase. Se vede. E in transa. Asteapta sunetele potrivite pentru a-si misca picioarele. “Des-nu-da-te” se aude scandat, pe 5 voci, din spatele salii. Multi rad, el zambeste si ii sopteste ceva unui chitarist. Nu s-a dezbracat.
Pana la final, camasa era leorca. Incredibil ce a putut sa faca Joaquin asta vreo doua ore. Nu stiu daca o fi slabit 5 kg, dar vreo doua tot s-au dus.

Nu-mi inchipuiam ca 5000 de oameni se vor buluci sa vada un dans deloc popular in Romania. Cred ca vreo 3000 de femei au avut o noapte frumoasa, alturi de Joachin-ul lor. Cu burta, cu chelie, mai slab, rapidist, dinamovist ori stelist. Ii multumesc eu pentru ele – Joachine, trailes baxtalo praleo!