Indira Crasnea, editorialist MEDIAFAX | Noi în NATO: "Soldaţi" premianţi sau "stele"?

Delegaţia aleşilor noştri la Adunarea Parlamentară a NATO numără câteva nume cunoscute, chiar sonore - Traian Băsescu, Verestoy Attila, chiar Niculae Bădălău - şi un număr corespunzător de necunoscuţi. Cu sau fără notorietate, arareori vocea lor se aude atunci când chestiunile legate de Apărare şi angajamentele în domeniu sunt aduse în prim-plan altfel decât foarte festiv, cum a fost cazul zilele acestea. De altfel, aceeaşi tăcere "inteligentă" răzbate şi dinspre membrii comisiilor de Apărare ale Legislativului.

Dezbateri cu ecouri reale despre cine suntem şi cât contăm în NATO între şi cu politicienii, executivii şi comandanţii militari care contează sunt rare spre deloc. Bineînţeles, sunt o sumă de dezbateri ale elitelor (cumva firesc) dar care trec foarte firav dincolo de uşi. A discuta curent despre Apărare dincolo de nivelul "banii de pensii se duc pe arme" este considerat fie o inutilitate, fie un apanaj al zonelor rarefiate. Sau intră la categoria "nu se discută, se execută".

Totuşi, când o asemenea discuţie se face este aproape doar în locuri comune: "doi la sută pentru înzestrare" (această mantră a zilelor noastre), "pericolul dinspre Federaţia Rusă", "securitatea în zona Mării Negre", "apărarea Flancului Estic". Locuri comune - e drept, cu greutatea lor, dar despre care mai mult se recită într-un fel care le goleşte de conţinut şi le reduce la stadiul fie de sperietori, fie de visuri mai îndepărtate.

Declaraţiile conjuncturale sau locurile comune - când nu e muţenie solemnă - sunt inclusiv la preşedintele Iohannis, cel care, după rânduieli, păstoreşte zona securităţii naţionale: politica externă, apărarea şi intelligence.

Afirmarea şi reafirmarea angajamentelor este neîndoielnic necesară, dar nu şi suficientă.

De cealaltă parte, ceea ce dă consistenţa este fără dubiu aportul militar. În primul rând în oameni. Care îşi dau sau care sunt pregătiţi să-şi dea vieţile, pentru că asta face parte din genetica purtătorilor de uniforme. Asigurarea obrazului naţional şi onorarea fără echivoc a obligaţiilor se face prin ei.

Doar că o asemenea prezenţă şi contribuţie nu pot avea greutatea binemeritată fără sprijinul "civil", politico-diplomatic (atât văzut, cât şi "nevăzut") solid. Doar aşa balanţa se echilibrează şi duce la consolidarea poziţiei naţionale în NATO. Este ceea ce ne poate propulsa de la condiţia de "soldat" premiant la cea de "stea".

Şi o asemenea "înălţare" va avea loc când se va ajunge la înţelegerea faptului că în primul rând suntem membri ai NATO, înainte de a fi "parteneri", "aliaţi" (ceea ce arată un soi de detaşare, de parcă am privi din afară) .

Această condiţie, care ne-ar face şi negociatori, şi jucători, nu doar "soldaţi" disciplinaţi este cel puţin la fel de preţioasă, aducătoare de beneficii ca fascinantul "doi la sută".

Citeşte şi: Dorin Oancea, editorialist Mediafax | Când duduitul economiei nu reuşeşte să acopere zarva risipei

Citeşte şi: Dorin Oancea, editorialist MEDIAFAX: O colecţie de titluri care arată că nu ne temem de cine trebuie

Citeşte şi: Dorin Oancea, editorialist MEDIAFAX: Negociem, sau rămânem fără arme şi cu banii luaţi?

Citeşte şi: Dorin Oancea, editorialist Mediafax - Cadou la aniversare: un contract "patriotic" de patru miliarde de dolari

Citeşte şi: Dorin Oancea, editorialist MEDIAFAX: De ce ar trebui să ciocniţi o cupă de şampanie pe 23 iunie. Asta după ce aţi vărsat o picătură pe pământ