Conform unui raport al Agenției Internaționale a Energiei (IEA), primele trei state producătoare controlează în medie 86% din piața de cupru, litiu, cobalt, grafit și elemente rare, în creștere față de 82% în 2020. Această concentrare ridicată amplifică vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare, ceea ce poate duce la scumpiri semnificative și la limitarea competitivității industriale în cazul unor tensiuni comerciale sau probleme tehnice, arată o analiză publicată de El Pais,
Deficitul de cupru este una dintre cele mai mari îngrijorări. Estimările IEA arată că, până în 2030, decalajul dintre cerere și ofertă ar putea ajunge la 30%, cu efecte directe asupra infrastructurii electrice și a producției industriale. În același timp, cererea pentru litiu s-a triplat între 2017 și 2022, iar piața mineralelor critice a ajuns la o valoare de 320 de miliarde de dolari, dublându-se în doar cinci ani.
Pentru țările bogate în resurse, această situație poate fi o oportunitate economică uriașă. Datele ONU arată că în unele economii emergente, exporturile de minerale reprezintă peste 40% din total, iar în cel puțin șapte state africane, mineritul contribuie cu peste 25% la veniturile fiscale. În același timp, un raport al Banque de France atrage atenția că exploatarea intensă a zăcămintelor, scăderea concentrației metalelor și dependența de resursele de apă pot adânci vulnerabilitățile economice și pot crește volatilitatea prețurilor.
Pe piața globală, companii precum BHP Group, Rio Tinto, Zijin Mining, Glencore sau Vale domină producția de cupru, litiu, nichel și cobalt. Doar cinci companii controlează 80% din producția globală de litiu, iar patru firme dețin 55% din piața cobaltului. Aceste cifre arată că, deși investițiile în mineralele critice au crescut cu 30% în 2022 – după un plus de 20% în 2021 –, barierele de intrare pentru noi jucători rămân ridicate.
Concentrarea geografică este la fel de evidentă: China domină 73% din piața de pământuri rare, 28% din producția de cobalt și 19% din litiu. Statele Unite controlează aproape o treime din piața globală de litiu și 27% din producția de cupru, iar America Latină acoperă 22% din producția mondială de cupru și 20% din litiu.
Oficialii internaționali avertizează că fără diversificarea producției și investiții în tehnologii care să optimizeze extracția și reciclarea, tranziția energetică ar putea deveni mai scumpă și mai vulnerabilă în fața tensiunilor geopolitice.