Interviu cu Herta Müller în Welt: „În Gaza, „Queerii pentru Palestina” nu ar supraviețui nici măcar o jumătate de oră”

Scriitoarea Herta Müller a acordat publicației germane Welt un interviu în care vorbește despre noile probleme ale omenirii, masacrul de la 7 octombrie, atacurile asupra sinagogilor și perpetua stare de încordare dintr-o societate care pare că a uitat să respire.

Despre antisemitism și alte ramificații ale răului, despre cât de amenințate se pot simți persoanele de credință evreiască în Europa, atât în contextul atacului de la sinagoga din Manchester, cât și în cel al comemorării a doi ani de la masacrul din 7 octombrie, Herta Müller consideră că  asistăm la o încercare de „reaprindere a fricii adânc înrădăcinate în poporul evreu”.

Intenția a fost de a reaprinde frica

„Sunt ferm convinsă că intenția a fost de a reaprinde această frică adânc înrădăcinată în rândul poporului evreu. De a reaprinde această frică și de a insufla frică în societatea israeliană și în statul însuși.

Și exact asta a realizat această baie de sânge. Această frică de anihilare a fost planificată cu precizie.

Și masacrul a fost sărbătorit pe străzile din Gaza, iar ostaticii au fost prezentați drept pradă. Nu ar trebui să uităm asta; nici în Israel nu a fost uitat și nu a făcut decât să intensifice oroarea”.

Ce conține ultimul plan de pace al Casei Albe pentru a pune capăt războiului din Gaza

Autoritatea Palestiniană este pregătită să preia conducerea în Gaza, afirmă liderul său la ONU. Un comitet a început redactarea constituției pentru statul Palestina

Herta Müller condamnă celebrarea masacrului pe străzile din Gaza și în unele străzi din Berlin.

„Mă lasă fără cuvinte, aproape că mă paralizează”

„Frica și cruzimea nu pot fi exprimate ușor în literatură”, consideră scriitoarea, iar sugestia de a scrie pe tema unui subiect ca 7 octombrie pare „insuportabilă”.

„Mă lasă fără cuvinte, aproape că mă paralizează.

Simt la fel și în legătură cu războiul din Ucraina; cruzimile de acolo depășesc uneori capacitatea de a le aborda lingvistic. Mai mult, pur și simplu nu este treaba mea să procesez astfel de lucruri în literatură.

Doar cei care au fost nevoiți să le experimenteze au voie să o facă – poporul evreu și populația Israelului. Acest subiect are o dimensiune etică care nu se traduce pur și simplu în limbaj. Experimentez frica de evrei prin intermediul celor pe care îi cunosc.

Experimentez închisoarea lor în frica de anihilare. Frica are multe fațete și dimensiuni.

Printre ele se numără groaza că 7 octombrie a fost sărbătorită pe străzile Berlinului cu distribuirea de dulciuri, ca și cum un masacru în Israel ar fi fost un Eid al-Fitr musulman”, răspunde scriitoarea.

„Hamas nu este o armată. Este o mentalitate”

Întrebată cum comentează limbajul mediatic al presei, care nu folosește termenul de „terrorist”, ci de „luptător” sau syntagma „schimb de prizonieri” în loc de „schimb de ostatici israelieni” Herta Muller răspunde că vorbim aici de „un refuz – conștient sau inconștient – de a înțelege semnificația unui eveniment, adică o lipsă de perspicacitate și preocupare”.

„Hamas nu este o armată. Este mai rău. Este o mentalitate. Cum lupți împotriva unei mentalități și când și cum se schimbă aceasta”, se întreabă scriitoarea, care crede în puterea literaturii de a schimba sau deradicalize oamenii, doar în măsura în care e citită.

„Mă îndoiesc că oamenii radicalizați citesc de fapt cărțile care le contest radicalizarea”, comentează scriitoarea, care crede că literatura e „mai complexă decât ideologiile”.

„Queerii pentru Palestina” nu ar supraviețui nici măcar o jumătate de oră”

Pe tema persoanelor queer care demonstrează pentru Palestina pe străzile din Berlin, Herta Muller comentează că aceștia nu ar supraviețui în Palestina nici o jumătate de oră:

„În Gaza, „Queerii pentru Palestina” nu ar supraviețui nici măcar o jumătate de oră. Cred că asta se datorează unei anumite lipse de preocupare față de faptul că viața sub islamism pur și simplu nu vrea sau nu își poate imagina că cel mai important lucru, dragostea, poate exista doar cu riscul propriei vieți și în secret total, că frica de trădare este prezentă zilnic în cele mai intime domenii ale vieții”, spune aceasta.

Despre sadicul eveniment de la 7 octombrie și despre faptul că prea puține voci proeminente își exprimă solidaritatea cu Israelul, scriitoarea crede că „Majoritatea sunt prea leneși sau prea lași pentru a se opune sentimentului anti-Israel răspândit – care exista înainte de 7 octombrie și s-a intensificat de atunci”.

„În vremuri normale, antisemitismul rămânea privat”

Muller consideră că demonstrațiile pro-palestiene regulate înseamnă, în esență, intimidarea altor opinii și că această intimidare este planificată – o poziție clară, împotriva spiritului vremurilor.

„A fost o necesitate interioară”, răspunde Herta Müller atunci când e întrebată de ce să fi decis astfel, într-o Europă care se delimitează de acțiunile Israelului.

„Ura față de evrei este o mentalitate enorm înrădăcinată prin socializare și transmitere familială și este greu de învins. Există un vechi antisemitism în această țară, chiar și în rândul tinerilor, și există antisemitism în rândul imigranților. În vremuri normale, acesta rămânea privat.

Dar toată lumea știe că, chiar și înainte de 7 octombrie, nicio sinagogă, nicio școală evreiască, nicio instituție evreiască nu era în siguranță fără protecție polițienească. Acest lucru era considerat normal”.

Cum identificăm antisemitismul?

„Îl observi imediat. Antisemitismul este adesea ascuns în cuvinte rostite pe jumătate, în ambiguități. Sensul ascuns se strecoară atunci când este rostit”.

„Ura față de evrei este evidentă peste tot în Europa, iar Israelul devine din ce în ce mai izolat, chiar și în cultură, sport și știință – domenii care nu au nicio legătură cu războiul împotriva Hamas”, a comentat Herta Müller.