Într-o amplă postare pe pagina sa de Facebook, Tudorel Toader se disculpă pentru modul în care s-a încercat modificarea legilor justiției în timpul madatului său. „Despre Legile justiţiei! În contextul actualelor dezbateri, referitoare la sistemul judiciar, voi începe să public o serie de fragmente din cartea de memorii la care lucrez în această perioadă. Cartea, cu titlul ”Doi ani, două luni și două zile la Ministerul Justiţiei”, va prezenta povestea mandatului meu de ministru al Justiției, în una dintre cele mai tensionate și complicate perioade de după Revoluția din decembrie 1989, când justiția, ca și acum, s-a aflat în centrul atenției publice.”
Tudorel Toader a redat în postarea sa câteva fragmente din capitolul referitor la legile Justiției:
„Am înțeles destul de repede, după preluarea mandatului, că orice atingere a legilor justiției avea să fie privită ca o intrare într-un câmp minat. De fapt, aproape că simțeam detonările încă din prima zi, în reacțiile celor care mă întâmpinau cu o politețe subțire, dar cu ochii pregătiți să mă măsoare. „La legile justiției s-a creat o psihoză”, aveam să spun mai târziu, fără exagerare. Era o tensiune adunată acolo ani la rând, un strat peste alt strat de suspiciune, frică, manipulare, interese. Eu doar am ridicat capacul”.
Fostul ministru al Justiției susține în cartea aflată în lucru că știa că orice variantă adoptată va genera ostilitate din toate direcțiile: politice, instituționale, profesionale, că nu exista nicio soluție care să fie convenabilă tuturor. De aceea, înainte de a pune pe hârtie ceva, spune el, a încercat să înțeleagă contextul real, dincolo de zgomot.
Tudorel Toader scrie că a simțit presiunea din partea lui Liviu Dragnea, imediat după preluarea mamndatului.
„Presiunea de sus s-a simțit încă de la început!
Dragnea insista — și nu o făcea cu jumătăți de cuvinte — să modificăm conţinutul infracțiunii de abuz în serviciu. „Să trecem pragul, să fie 200.000 de euro.” Era formula salvatoare pentru cine trebuia salvat. Numai că, oricât a insistat, nu am girat așa ceva.
Îmi era clar că, dacă un ministru al justiției ar fi împins o modificare făcută cu dedicaţie, tot sistemul s-ar fi prăbușit moral. (…)”, sctie Tudorel Toader.
El susține că a elaborat doar un draft de proiect, nu un proiect de lege. Ulterior draftul a fost rupt, combinat, „îmbunătățit”, împănat cu tot ce dorea fiecare tabără. Fostul ministru îi menționează într-un capitol și pe Florin Iordache și pe fostul premier Mihai Tudose:
„Draftul elaborat, era un set de linii conceptuale. Niciun moment nu l-am numit „proiect de lege”, pentru că nu l-am supus procedurii de avizare, nu l-am înaintat, discutat şi aprobat în Guvern.
Mai înaintea uneia dintre şedinţele de Guvern, premierul Mihai Tudose m-a întrebat dacă ţin neapărat ca respectivul draft să devină proiect de lege şi să fie adoptat de către Guvern. A mai întrebat dacă nu sunt de acord ca acesta să fie preluat de către Comisia Specială, condusă de către Fl. Iordache, și să fie promovat ca iniţiativă parlamentară.
I-am spus că proiectul, în forma lui de atunci, era doar un set de direcții. Nu era final, nu era trecut prin avizări, nu avea forma pentru o inițiativă guvernamentală.
Mi-a mai spus că dacă sunt de acord, va vorbi cu Fl. Iordache să preia acel draft şi să îl transforme în iniţiativă parlamentară, prin acea Comisie Specială, că voi fi invitat să-l predau Comisiei.
Simțeam în aer o intenție clară: să împingă problema cât mai departe de Executiv. Era o temă sensibilă, periculoasă politic, greu de gestionat. Pe 25 octombrie 2017, am fost invitat de către respectiva Comisie, am prezentat draftul, l-am predat în fomat fizic şi electronic, însoţit de solicitarea de aviz din partea Comisiei de la Veneţia. Le-am spus limpede: „acestea sunt direcțiile de discuție, nu un proiect de lege”, pe care l-au transformat în trei proiecte de lege, la iniţiativa unui număr de 11 parlamentari. Era evident ce se întâmplase: draftul fusese rupt, combinat, „îmbunătățit”, împănat cu tot ce dorea fiecare tabără.
Pe mine, însă, mă aștepta o surpriză și mai mare: societatea, presa, opinia publică erau convinse că acele proiecte erau ale mele. Că eu le-am scris, că eu le-am promovat, că eu eram arhitectul tuturor modificărilor. Percepția publică a rămas: „Legile justiției sunt ale lui Toader.”
Fostul ministru al Justiției mărturisește că avea să afle, ulterior, că multe amendamente veneau „din lateral”, din afara Comisiei, din „alte centre de reflexie”: ONG-uri, mai mult sau mai puţin reprezentative, grupuri de interese, persoane care nu aveau nici o legătură cu dreptul, nici legitimitatea de a formula propuneri legislative.
„Unele organizații profesionale au fost trecute în mod fictiv drept autori ai amendamentelor. Curtea Constituțională avea să constate toate aceste neconstituționalităţi.
Fără a îi spune numele, deocamdată, una dintre „consilierele” lui Fl. Iordache, care se dorea să devină ministru al Justiției propunea, în culise, ca un judecător să se poată autosuspenda pe durata mandatului de ministru, soluţie declarată neconstituţională”, a mai scris Tudorel Toader.
În concluzie, fostul ministru spune că speră într-o clarificare a situației, susținând că toate aceste adăugiri, deformări, soluţii legislative constatate ca fiind neconstituţionale, au fost puse pe seama lui .