De ce nu place unora Yannick Nézet-Séguin, dirijorul care-i dă cu tifla formalismului

Concertul de An Nou de la Viena, un eveniment – tradiție, susținut în celebra Sală de Aur a Musikverein, este considerat cel mai faimos concert de muzică clasică din lume, urmărit la televizor de peste 50 de milioane de oameni în mai mult de 90 de țări.

Primul concert de An Nou a avut loc la 31 decembrie 1939, sub titlul de „Concert extraordinar”, iar din 1941, a fost mutat pe 1 ianuarie ca simbol al entuziasmului începutului, al optimismului, într-o Europă mutilată de război.

Recunoaștere a profesionalismului dirijorului

De atunci este tradiție anuală. Într-adevăr, în perioada nazistă, aceste concerte aveau o componentă propagandistică nazistă, însă după război, tradiția a fost păstrată și purificată de orice conotație politică și a devenit, astfel, un simbol al păcii și continuității culturale europene.

Orban, versuri controvesate cu lăutari la Cluj: „Nu plecăm de aici / Dacă gazdei nu-i place / Să-și ia cortul, dar noi rămânem aici”

Pentru orice dirijor este o onoare să dirijeze Concertul de Anul Nou de la Viena.

Invitația de a dirija Concertul de Anul Nou de la Viena este o recunoaștere a profesionalismului dirijorului, una dintre cele mai mari distincții din cariera lui.

Să nu uităm, de altfel, că, printre marii dirijori care s-au urcat pe scena fabuloasei săli de concerte din Viena au fost Herbert von Karajan, Riccardo Muti, Zubin Mehta, Daniel Barenboim, Christian Thieleman.

Yannick Nézet-Séguin e tipul ăla care sparge formalismul

Un lucru extrem de important de menționat: Filarmonica din Viena își invită singură dirjorii, nu există aplicații sau propuneri externe.

Anul acesta, onoarea i-a revenit dirijorului canadian Yannick Nézet-Séguin, a cărui invitație pe scena Musikverein îi urmează veteranului Riccardo Muti, care a dirijat Concertul de Anul Nou din Viena de șapte ori de-a lungul carierei sale dirijorale.

Nu e ușor să intri pe o scenă pe care au dirijat nume enorme ale muzicii clasice, așa că, pentru Séguin, promovat, de data asta, pe mai multe mijloace de comunicare decât predecesorii săi, a fost o provocare profesională care a putut părea o joacă – pentru că ăsta e trucul artei mari – să faci să pară o joacă – dar, evident, nu a fost.

O scorțoșenie mare, cât prețul unui bilet

Yannick Nézet-Séguin are 50 de ani și un nivel de exuberanță contagios.

El colaborează de 15 ani cu muzicienii vienezi, pe care i-a dirijat pentru prima dată la Salzburg, în Recviemul lui Mozart.

Numirea sa pentru Concertul de Anul Nou a fost văzută drept o abordare „mai incluzivă” a evenimentelor cu ținută extrem de riguroasă cum este cel de la Viena.

Abordarea sa ieșită din tipare, care antrenează și publicul, nu a fost primită bine de reprezentanți mai „scorțoși” ai publicului, care au comentat că prețul de 1.200 de euro al biletului ar trebui să impună mai multă rigoare.

Totuși, numirea sa pentru acest an a adus, spun alții, o gură de proaspăt într-un cadru mult prea formal.

Rock starul muzicii clasice

Fără îndoială, Nézet-Séguin este un tip nonconformist, imposibil de așezat într-un tipar formal, dar ceea ce, pentru unii este lipsă de conformitate, pentru alții este o componentă a unei firi boeme, un „rock star” al muzicii clasice, care, însă, are mult respect pentru tradiția muzicală și pentru publicul său.

Director muzical al Orchestrei Metropolitane din Montreal, al Operei Metropolitan din New York și al Ocrhestrei Philadelphia, a fost, între 2008 și 2018, dirijor principal al Filarmonicii din Rotterdam.

S-a născut la 6 martie 1975 și a început să studieze pianul la cinci ani. La 12 ani era deja student al Conservatorului de Muzică din Montreal.

La vârsta de 15 ani a decis să-și adauge numele de fată al mamei sale, Nézet, la numele de familie, pentru că Séguin e un nume comun în Quebec, iar un nume dublu l-ar fi ajutat să iasă în evidență ca artist.

Parcursul profesional al unui învingător

A devenit director muzical al Corului polifonic din Montreal în 1994, iar peste un an a devenit director muzical al Corului Laval. În 1995 și-a fondat propriul ansamblu orchestral și vocal profesionist, la Chapelle de Montréal, cu care, până în 2002, a susținut între două și patru concerte pe an.

A debutat ca dirijor în SUA în 2002, la Opera Sarasota, unde a dirijat Così fan tutte de Mozart.

În 2005 a debutat ca dirijor invitat al Orchestrei Filarmonice din Rotterdam, unde a revenit peste un an. În decembrie 2006, Filarmonica din Rotterdam anunța numirea lui Nézet-Séguin în postul de dirijor principal, prin vot unanim, devenind al 11-lea dirijor al instituției.

A dirijat pe cele mai mari scene ale lumii. A fost dirijor principal invitat în mai multe orchestre: Royal Opera House, Orchestra de Cameră a Europei, Orchestra de Cameră Scoțiană și a fost consultant creativ al dramei „Zilele fericirii”, un film despre viața unui dirijor de filarmonică.

Ambasador artistic pentru Rolex

Are în palmares mai multe premii conferite de diverse instituții de artă pentru excelență în muzică și este Doctor Honoris Causa al Universității McGill din Montréal.

Este ambasador artistic pentru Rolex, are un Premiu Grammy, decernat în 2022 pentru Cea mai bună interpretare orchestrală a lui Florence Price – Simfoniile 1 și 3. Are, de asemenea, alte premii Grammy pentru interpretare și încă unul pentru cea mai bună coloană sonoră compilată pentru media vizuale pentru filmul Maestro, un film despre viața lui Leonard Bernstein.

Este căsătorit cu Pierre Tourville, violonist în Orchestra Metropolitană, și are mai multe animale de companie.