Planul lui Benjamin Netanyahu de a câștiga inimile și mințile israelienilor și ale lumii

Benjamin Netanyahu este deja cel mai longeviv prim-ministru al Israelului, cu peste 18 ani petrecuți în funcție. Dacă va câștiga un nou mandat, ar putea deveni liderul care a stat cel mai mult la conducerea unei democrații de la al doilea război mondial încoace.

Data alegerilor nu a fost stabilită, însă vorbind cu The Economist într-un interviu filmat pentru „The Insider” pe 8 ianuarie la Ierusalim, premierul Israelului era deja în plină campanie. Un punct central este dorința de a obține un nou mandat. El afirmă că atât timp cât crede că poate garanta viitorul Israelului, lucru căruia și-a dedicat viața atât ca soldat cât și ca politician și om de stat, atunci își va continua misiunea. Totuși, în majoritatea sondajelor, coaliția sa de partide naționaliste și religioase este departe de o majoritate.

Netanyahu este la fel de hotărât să repare poziția internațională a țării. Israelul a ieșit din cei aproape doi ani de război din Gaza cu o imagine extrem de deteriorată în lume. Nu doar în rândul criticilor obișnuiți, ci și în rândul multor foști susținători din Occident, șocați de distrugerile masive din Gaza și de moartea a peste 70.000 de palestinieni.

Forumul Economic Mondial de la Davos: SUA și Ucraina pregătesc un acord istoric de reconstrucție de 800 miliarde de dolari

Capturarea lui Maduro confirmă un secret știut de toată lumea: controversata prezență a militarilor și spionilor cubanezi în Venezuela

O carieră construită pe discursuri spectaculoase

El spune că vrea să facă tot ce îi stă în putință pentru a contracara războiul de propagandă purtat împotriva Israelului. În opinia sa, țara a folosit arme de cavalerie împotriva avioanelor F-35, deoarece rețelele sociale sunt inundate de boți falși și multe alte instrumente de manipulare. Una dintre măsurile timpurii, afirmă el, ar putea fi renunțarea la subvențiile oferite de Statele Unite pentru achiziția de armament american.

Netanyahu și-a construit cariera politică pe discursuri spectaculoase și interviuri cu presa internațională, încă din perioada în care era ambasador la ONU în anii 1980. Aceasta reflectă convingerea sa că modul în care Israelul influențează guvernele din lume este prin câștigarea opiniei publice. Iar aceasta este o bătălie pe care Israelul o pierde.

Premierul se plânge că Israelul este supus unei examinări exagerate. El spune că se îndoiește că Winston Churchill ar fi putut continua al doilea război mondial dacă oamenii ar fi văzut în timp real ce se întâmpla pe front. În opinia sa, lumea cere unui stat democratic aflat sub presiune să respecte un standard imposibil.

El acuză și prejudecăți istorice împotriva evreilor. În Evul Mediu eram acuzați că otrăvim fântânile, că răspândim ciuma sau că sacrificăm copii creștini pentru Paște folosindu-le sângele. Spune că aceleași calomnii care erau aruncate asupra evreilor sunt astăzi aruncate asupra statului evreu.

Tensiune cu principalul său aliat, SUA

Netanyahu se așteaptă ca încetarea focului în Gaza să ajute la schimbarea percepției. Din momentul în care luptele intense se opresc, crede el, atenția internațională și relatările pe care le consideră distorsionate vor începe să se atenueze.

Premierul vrea să reducă și sursele de tensiune cu principalul aliat, Statele Unite. În interviu, el a dezvăluit că nu urmărește reînnoirea integrală a acordului de asistență militară americană, care prevede în prezent 3,8 miliarde de dolari anual și trebuie renegociat în 2028. Pentru prima dată, a vorbit despre reducerea treptată a ajutorului până la zero în decurs de zece ani. El insistă că va continua să lupte pentru sprijinul poporului american. Totuși, președintele Donald Trump nu iubește să ofere bani, iar anumite segmente ale mișcării Maga sunt tot mai critice față de Israel.

Netanyahu mai crede că poate convinge alegătorii din Occident că nu înțeleg natura luptei duse de Israel. El spune că există o mare confruntare între forțele civilizației și modernității și forțele fanatice care vor să ducă lumea înapoi în Evul Mediu prin acte de violență extreme. Premierul invocă imagini șocante ale jihadiștilor pentru a argumenta că Israelul nu doar se apără, ci apără întreaga civilizație occidentală.

Aceste afirmații sunt puternice, dar Netanyahu le repetă de decenii. Ceea ce le reduce impactul, în special în contextul tragediei populației palestiniene din Gaza.

Mai complicat pentru premier este faptul că mesajul său extern riscă să intre în conflict cu mesajul campaniei interne. De exemplu, extinderea coloniilor din Cisiordania a crescut, la fel și violența unor coloniști. Membri ai guvernului cer chiar anexarea teritoriilor.

Netanyahu respinge ideea de exod al creierelor

Întrebat dacă aceasta reprezintă o divergență cu Trump sau cu potențiali parteneri arabi, Netanyahu evită răspunsul direct. El afirmă că Trump a contemplat anexarea în trecut. Mai mult, prezice o extindere a Acordurilor Abraham. În conversațiile private, spune el, mulți lideri arabi nu sunt preocupați de chestiunea palestiniană, ci doar de impactul ei asupra opiniei publice.

În campanie, Netanyahu se va confrunta și cu întrebări privind economia și rolul comunității ultraortodoxe. Economia Israelului și-a revenit remarcabil după război, în principal datorită investițiilor în tehnologie și cererii crescute pentru sistemele sale de armament din partea Europei aflate într-un proces accelerat de reînarmare.

Avansul tehnologic al Israelului depinde însă de o parte restrânsă, mobilă și foarte calificată a populației, în special seculari și centriști care se opun guvernului actual. Netanyahu respinge ideea unui exod al creierelor, catalogând-i ca fiind ridicolă, dar rivalii săi avertizează că riscul este real.

În schimb, partidele ultraortodoxe sunt aliatele sale. Alegătorii lor primesc beneficii sociale generoase, deși mulți refuză serviciul militar în vreme de război, iar mulți bărbați nu lucrează. Netanyahu spune că femeile ultraortodoxe lucrează, iar el va promova o lege care să încurajeze serviciul militar și totodată să permită celor puțini considerați foarte valoroși să studieze Tora. Măsura nu va mulțumi pe nimeni, căci va fi considerată prea dură de ultraortodocși și prea blândă de restul societății.

Timpul pe care premierul îl poate aloca campaniilor sale pentru realegere și refacerea imaginii interne depinde și de situația din Iran. Proteste de masă amenință regimul islamic, iar Netanyahu a cerut ani de zile acțiune internațională împotriva Teheranului. În timpul scurtului război purtat de Israel și America cu Iranul în iunie anul trecut, a cochetat cu ideea schimbării de regim. Recent, într-o întâlnire cu Trump, a obținut o promisiune publică de sprijin în cazul unor noi atacuri dacă Iranul reia programul nuclear.

Dar premierul a vorbit surprinzător de prudent despre Iran și despre Trump în interviu. El spune că este posibil ca poporul iranian să își decidă singur soarta, iar revoluțiile se fac cel mai bine din interior. Nu a susținut și nici nu a respins declarațiile lui Trump privind posibile acțiuni dacă regimul continuă să își reprime violent populația.

Prudența sa poate reflecta avertismentele recente ale serviciilor de informații israeliene care sugerează că Iranul ar putea încerca un atac asupra Israelului pentru a distrage furia populației sale. Premierul spune că un astfel de atac ar avea consecințe groaznice pentru Iran. Pentru orice alt scenariu, preferă să aștepte evoluțiile.

Un lucru planează asupra ambelor campanii: atacul devastator al Hamas din octombrie 2023. Simpatia internațională pentru Israel depinde de înțelegerea acestui moment ca cel mai grav traumatism din istoria țării. În Israel însă, alegerile vor fi un referendum asupra responsabilității politice.

Întrebat cum a fost prins Israelul nepregătit, Netanyahu afirmă că este gata să răspundă în fața unei comisii de anchetă pe care încă nu a înființat-o. Evită totuși cuvântul responsabilitate și distribuie vina către serviciile de informații și restul cabinetului. Eșecul din 7 octombrie a fost într-adevăr colectiv. Totuși, un om care a condus o țară atât de mult timp va găsi greu argumente pentru a revendica meritele pentru succesele Israelului în timp ce refuză să își asume parte din eșecuri.