Iranul după Khamenei: alternativa din exil

Potrivit Politico, niciun grup nu s-a pregătit pentru acest moment mai mult decât Mojahedin-e-Khalq (MEK), o organizație de exilați iranieni care „a cheltuit masiv, timp de decenii, pentru a atrage politicieni americani de partea sa”.

Strategia acesteia a fost clară: influență în capitalele occidentale și susținere politică la Washington.

Planul pentru un guvern laic, susținut la Washington

După eliminarea lui Khamenei, lidera MEK, Maryam Rajavi, stabilită în Franța, a anunțat formarea unui guvern provizoriu laic, opus actualului sistem iranian, care este unul teocratic, condus de clerici. Anunțul a fost susținut rapid de politicieni americani apropiați administrației Trump. Fostul secretar de stat Mike Pompeo a afirmat că „Opoziția democratică a Iranului este pregătită să preia conducerea”.

Inițiativa Consiliului Național al Rezistenței din Iran (NCRI) – descris drept un „parlament în exil” și condus de Rajavi – se bazează pe așa-numitul plan în 10 puncte al acesteia, care propune un viitor Iran construit pe câteva principii clare: separarea religiei de stat, respectarea drepturilor și libertăților individuale, inclusiv libertatea de exprimare și pluralismul politic, egalitate deplină între femei și bărbați, organizarea de alegeri libere, precum și renunțarea la programul nuclear militar și angajamentul ferm față de drepturile omului.

Război în Orientul Mijlociu, ziua 4. Donald Trump se gândește să înarmeze grupurile de Opoziție din Iran / Israel a intrat cu trupe la sol în sudul Libanului și atacă în Iran. IRGC lovește ambasada SUA din Riad, câmpuri petroliere și baze SUA.

De ce Iranul a ripostat rapid, după eliminarea lui Khamenei? Teheranul pune în aplicare un plan secret, conceput chiar de fostul lider

Lobby de milioane de dolari

MEK a investit ani de lobby pentru a-și construi această rețea și încearcă să se prezinte drept alternativa politică organizată și pregătită pentru un Iran post-Khamenei. După ce a obținut, în 2012, eliminarea desemnării ca organizație teroristă, gruparea a plătit peste 2,7 milioane de dolari unei firme conduse de fostul senator democrat Robert Torricelli pentru facilitarea unor întâlniri cu diplomați și congresmeni americani.

Conferințele anuale „Free Iran”, organizate la Washington și în Europa, au atras constant foști oficiali de rang înalt. Potrivit declarațiilor financiare, fostul vicepreședinte Mike Pence a primit peste 400.000 de dolari pentru discursuri susținute în fața NCRI, brațul politic al MEK. De asemenea, fostul consilier pentru securitate națională al președintelui Donald Trump, John Bolton, una dintre vocile dure ale politicii externe americane, a încasat 40.000 de dolari pentru un discurs la un miting al grupării la Paris.

Reza Pahlavi, rivalul din exil

Cel mai mare obstacol pentru MEK ar putea fi însă Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului, care trăiește de ani buni în zona Washingtonului și promovează revenirea la o formă de monarhie constituțională sau o tranziție inspirată din perioada pre-revoluționară. De la începutul conflictului, Pahlavi a apărut în mai multe emisiuni ale unor posturi importante din Statele Unite, cu audiență națională, și a publicat un articol de opinie în The Washington Post, în care i-a mulțumit lui Donald Trump pentru rolul jucat în eliminarea lui Khamenei.

Conflict deschis în diaspora

Rivalitatea dintre cele două tabere este vizibilă. Fostul primar al New Yorkului, Rudy Giuliani, unul dintre susținătorii consecvenți ai MEK, l-a criticat pe Pahlavi, numindu-l „destabilizator” și „o formulă pentru dezastru”. Tot el a spus că, dincolo de rivalitate, există un punct comun: „Lucrul asupra căruia oamenii lui Pahlavi și oamenii MEK sunt de acord este că ayatollahul Khamenei ar fi trebuit înlăturat acum 47 de ani și că este un criminal nebun”.

Nu cer bani și intervenții militare

Reprezentanții MEK susțin că nu solicită intervenție militară americană. „Nu cerem trupe la sol. Nu cerem alocări de bani. Nu cerem arme”, a declarat Alireza Jafarzadeh, adjunctul filialei americane a NCRI. El a cerut însă Washingtonului „să nu ofere concesii regimului iranian” și să recunoască „dreptul poporului Iranului de a răsturna regimul”.

În lipsa unui succesor clar și a unei tranziții stabilizate la Teheran, competiția dintre forțele interne ale regimului și alternativele din exil se mută și pe teren diplomatic. Pentru prima dată după zeci de ani în exil, grupările din diaspora iraniană încearcă să transforme sprijinul acumulat în Occident într-un proiect politic concret pentru Iranul de după Khamenei.