Nimeni nu știa cum sunau aceste instrumente vechi de mii de ani. Tehnologia a schimbat totul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Reconstrucția sunetelor instrumentelor muzicale din Antichitate a devenit una dintre cele mai fascinante provocări aflate la granița dintre arheologie, muzicologie și inginerie, arată Il Post. Interesul pentru acest domeniu a crescut și mai mult după ce compozitorul Ludwig Göransson a ales să folosească în coloana sonoră a noului film Odiseea instrumente inspirate din cele care existau în lumea antică.

Printre acestea se numără lira și aulosul, un instrument de suflat cu două tuburi, foarte răspândit în Grecia Antică. Instrumentele folosite în film sunt însă copii moderne, deoarece originalele nu mai pot fi cântate, iar unele componente esențiale, precum ancile din trestie, nu s-au păstrat.

Croazierele nu mai înseamnă doar relaxare. Noile tendințe care atrag tot mai mulți turiști în 2026 și 2027

UPDATE: Accident cu patru mașini pe A1, în apropiere de Sibiu. Traficul se desfășoară pe o singură bandă

De ce este atât de greu să afli cum suna un instrument antic

Problema nu este doar vechimea obiectelor. Sunetul unui instrument depinde de detalii invizibile, precum cavitățile interne, densitatea lemnului, grosimea pereților sau materialele folosite pentru corzi și membrane, elemente care rareori supraviețuiesc trecerii timpului.

Muzică antică. Sursa foto: X

În trecut, specialiștii au încercat pur și simplu să cânte la instrumentele originale, cu rezultate dezastruoase. Un exemplu celebru este cel din 1939, când două trompete descoperite în mormântul faraonului Tutankhamon au fost folosite într-o transmisie radio. Una dintre ele s-a deteriorat în timpul probelor și a trebuit reparată înainte de concert, iar astăzi asemenea experimente sunt considerate prea riscante.

Scanări 3D și tomografie computerizată în locul experimentelor

În ultimii ani, muzee și universități au schimbat complet abordarea. Cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Museum of Fine Arts din Boston folosesc scanări 3D și tomografie computerizată (CT) pentru a reconstrui cu precizie atât exteriorul, cât și interiorul instrumentelor. Pe baza acestor imagini sunt realizate copii identice, imprimate 3D și apoi reproduse din ceramică sau alte materiale apropiate de cele originale. Astfel, muzicienii pot interpreta instrumentele fără ca piesele istorice să fie atinse sau deteriorate. Primul rezultat important a fost reproducerea unui fluier aparținând culturii Paracas din Peru, vechi de peste 2.000 de ani, prezentat public în 2025. Echipa intenționează acum să extindă proiectul și la instrumente din lemn, inclusiv flaute și instrumente cu coarde.

Proiecte similare în Europa și Asia

Inițiative asemănătoare au fost dezvoltate și în Marea Britanie, unde cercetători au recreat instrumente din Egiptul Antic, precum și în cadrul European Music Archaeology Project, finanțat de Uniunea Europeană. Acest program a permis reconstruirea unor instrumente spectaculoase, printre care carnyxul galic – o trompetă de aproape doi metri lungime – dar și instrumente romane folosite în amfiteatre sau în ceremoniile militare.

În China, cercetătorii au apelat la simulări informatice pentru a recrea sunetul celebrului ansamblu de 64 de clopote din bronz ale marchizului Yi de Zeng, vechi de aproximativ 2.400 de ani. Fiecare clopot produce două note diferite, însă originalele sunt prea valoroase și prea grele pentru a fi utilizate în experimente.

Tehnologia deschide o nouă fereastră către trecut

Specialiștii spun că aceste metode nu urmăresc doar reconstruirea unor obiecte istorice, ci și înțelegerea modului în care muzica era interpretată în civilizațiile antice. Combinând arheologia cu scanarea digitală, imprimarea 3D și modelarea acustică, cercetătorii pot reda sunete care nu au mai fost auzite de sute sau chiar mii de ani, oferind o perspectivă nouă asupra culturilor care au stat la baza civilizației moderne.