INTERVIU - Scriitorul Dorin Tudoran: Este deplorabil ce se petrece în România în numele democraţiei

Scriitorul Dorin Tudoran, care revine în România între 11 şi 18 ianuarie, vorbeşte, într-un interviu acordat MEDIAFAX, despre cum percepe România din afara ţării, dar şi despre dosarul său din arhivele Securităţii, care stă la baza celui mai nou volum al lui - "Eu, fiul lor. Dosar de securitate".

346 afişări
Imaginea articolului INTERVIU - Scriitorul Dorin Tudoran: Este deplorabil ce se petrece în România în numele democraţiei

INTERVIU: Scriitorul Dorin Tudoran: Este deplorabil ce se petrece în România în numele democraţiei

Dorin Tudoran vorbeşte, în interviul acordat MEDIAFAX, şi despremodul în care este percepută România în Statele Unite, despre cumvede implicarea intelectualilor în politică şi despre ce aşteptăriare de la ţara sa.

Distins în 2010, cu Premiul Naţional pentru Poezie "MihaiEminescu", secţiunea Opera Omnia, Dorin Tudoran este anul acestaunul dintre invitaţii de onoare ai editurii, el urmând să participela toate manifestările organizate la Botoşani şi Cernăuţi cu ocaziaJubileului Premiului Naţional pentru Poezie şi a Zilei CulturiiNaţionale.

La Bucureşti, Dorin Tudoran se va întâlni cu cititorii şi mediaautohtone în cadrul a două evenimente deschise publicului larg,prilejuite de apariţia, la Editura Polirom, în urmă cu câteva luni,a volumului "Eu, fiul lor. Dosar de securitate".

Volumul "Eu, fiul lor. Dosar de securitate" reprezintă oselecţie din documentele de urmărire informativă a lui DorinTudoran din perioada 1976-1986. Deşi, oficial, lui Dorin Tudoran is-a deschis dosar de urmărire informativă în 1982, cele 9.852 defile recuperate din dosarul său de Securitate indică faptul că eraurmărit informativ încă din anul 1976, când apare şi primatranscriere a unei convorbiri telefonice.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX descriitorul Dorin Tudoran:

Reporter: De ce aţi ales să veniţi în Româniaacum?

DorinTudoran: Fiţi liniştiţi, nu e vorba de nimicsubversiv. Revoluţiile se plănuiesc vara, prin august, iarcontrarevoluţiile se săvârşesc în decembrie. În ianuarie seîntâmplă doar lucruri banale. Cum ar fi - se naşte Mihai Eminescu.În urmă cu un an, când am primit Premiul Naţional de Poezie "MihaiEminescu" - Opera Magna, am promis că voi veni şi în acest an sprea participa la Zilele Eminescu, mai ales că organizatorii lanseazăantologii ale laureaţilor de până acum. Cum spuneam într-un texttrimis la Botoşani prietenului şi colegului Gellu Dorian pentrurevista Hyperion, am fost convocat din nou la lotul naţional depoezie (unde nu există nici rezerve, nici titulari) şi e o plăceresă mă prezint. Al doilea motiv îl constituie organizarea de cătreEditura Polirom a două întâlniri - una la Institutul Român deIstorie Recentă (IRIR), cealaltă la Librăria de la Sala Dalles -dedicate volumului "Eu, fiul lor", apărut acum câteva luni, când,din păcate, nu am putut veni în România pentru o lansare decarte.

Rep.: Vi s-au schimbat aşteptările despreRomânia faţă de ultima dată când aţi fost în ţară?

D.T.: Este greu cadoar într-un singur an să se schimbe asemenea aşteptări. Fără aintra în detalii dureroase, mai ales pentru românii trăind înRomânia, situaţia este chiar mai neliniştitoare decât era în urmăcu un an.

Rep: Aţi criticat, la un moment dat, modul încare se implică intelectualii în viaţa politică. Din punctuldumneavoastră de vedere, cum ar trebui să se întâmple acestlucru?

D.T.: Nu era vorbade o critică... Discuţia este complicată. Pe de-o parte,intelectualii sunt acuzaţi că nu se implică, pe de altă parte, cândse implică sunt şi mai beşteliţi. Asta ar trebui să le spună unlucru simplu: problema nu o constituie implicarea, ci cum o fac. Înmomentul în care un intelectual girează, necondiţionat, cu numelesău un politician, îşi asumă riscuri enorme, pe care, de la unmoment încolo, devin imposibil de administrat. Şi aşa, politicieniiconsideră că nu trebuie să dea socoteală nimănui după ce au fostaleşi ori sprijiniţi. Intelectualul ce decide să se implice,trebuie să ţină în lesa responsabilităţii politicianul. Dacă nu oface, este prima victimă a acestuia. Mai întâi devine"intelectualul lui X", după aceea mai totul curge în defavoarea sa,chiar dacă, pentru o vreme, se bucură de onoruri, sinecuri şi alteavantaje...

Rep.: Cea mai recentă carte a dumneavoastrăeste "Eu, fiul lor. Dosar de securitate". Cât de greu v-a fost săajungeţi la documentele pe care le prezentaţi în volum?

D.T.: După o primăîncercare eşuată, pe la începutul anilor '90, când nu exista uncadru legal, clar, de intrare în posesia unor asemenea documente,am renunţat. Ba, chiar nu am dorit să dau nas în nas cu asemeneadocumente, fiind sigur de ce mizerii se află în ele. Abia prin2006, când unul dintre marii provocatori şi diversionişti ai preseiromâneşti, pre şi post-decembriste, a scris nişte aiureli despremine m-am hotărât să-mi caut dosarul. S-a întâmplat că dosarul meua apărut prin 2008, când la CNSAS au ajuns 22 de kilometri liniaride asemenea dosare (să nu uităm, lucrul se datorează iniţiativeipreşedintelui Traian Băsescu) şi am putut să consult paginile cupricina. Editura Polirom mi-a oferit şansa de a strânge într-unvolum 500 de pagini din cele aproape 10.000. Munca i-a revenitdomnului Radu Ioanid.

Rep.: Care a fost cea mai tristă descoperire,citind aceste documente?

D.T.: Nu vreau sădau nume... Cea mai tristă descoperire este că mi-a revenit înmemorie o replică dintr-un scriitor uitat, Teodor Mazilu, caresuna, parcă, aproximativ aşa: "Poate omul să fie atât de porc? Da,poate".

Rep.: V-aţi confruntat cu o parte din oameniicare au scris note informative despre dumneavoastră?

D.T. Nu, nu m-amconfruntat. Le-am semnalat unora ce am găsit în dosarul meu şireacţiile lor au fost atât de, de cum să le spun, hai să zicem,atât de ciudate, încât i-am lăsat în boii lor. Şi-apoi, nu mi-aufost deconspiraţi decât câţiva din acea armată de informatori,surse, oameni de încredere. Şi nu neapărat cei mai odioşi dintreei. Pe alţii i-am identificat fără mare greutate, dar până cândinstituţia acreditată să confirme asemenea identităţi, CNSAS, nu vaconfirma asemenea identificări, nu se cuvine să pomenesc numelerespective.

Rep.: De ce aţi decis, totuşi, să publicaţiaceste scrieri în volum?

D.T.: Nu suntscrieri, sunt documente. Am preferat să las documentele săvorbească. Contribuţia mea este minimă. M-a interesat nu atâtexpunerea unor oameni deveniţi neoameni, cât ilustrarea pârghiilorsistemului de represiune. Din păcate, multe dintre lecturi suntaxate pe nume, deconspirări surprinzătoare, iar ce este important -citirea sistemului - a trecut pe al doilea plan.

Rep.: Sunteţi director în cadrul organizaţieiamericane "World Learning". Cum se vede, din Statele Unite,democraţia din România?

D.T.: Depinde deunde te uiţi la ea. Din cadrul unei instituţii federale? Din cadrulunei organizaţii neguvernamentale? Din perspectiva unui jurnalismîn goană după senzaţional? Din perspectiva unui om care doreşte săînţeleagă cum merg lucrurile prin alte părţi? Etc. Prefer interesulcelor ce nu au nici un… interes direct în chestiunile româneşti.Judecata lor este mai dreaptă. Instituţiile cu interese politice,geostrategice, economice etc. citesc foarte special starea de faptdin România. În ce mă priveşte, consider că este deplorabil ce sepetrece în România în numele democraţiei. Diferenţa între cine este(nu doar azi) la putere sau în opoziţie este deseori invizibilă.Din cauza acestor lucruri, democraţia a început să fie văzută dreptgeneratoarea marilor necazuri ale României, când, de fapt, ea esteprima victimă a batjocurei celor ce acţionează în numele ei. Ca şiîn trecut, când acuzată este democraţia, reapare tentaţiaextremismelor de tot felul. Şi România îmi pare în acest momentextrem de predispusă la asemenea "soluţii". Se mimează foarte multîn România. Cel mai bine este mimat statul de drept. Într-o anumitămăsură el există, numai că fibra din care este croit e lamentabilă.Un stat de drept există ori nu. Pseudo-statul de drept e o glumăproastă şi scumpă.

Dorin Tudoran s-a născut la 30 iunie 1945, la Timişoara. Esteabsolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română aUniversităţii din Bucureşti. Este director al programului DemocracyFellows la World Learning, Washington, DC, Statele Unite. A scrispoezie: "Mic tratat de glorie" (1973), "Cântec de trecut Akheronul"(1975), "O zi în natură" (1977), "Uneori, plutirea" (1977),"Respiraţie artificială" (1978), "Pasaj de pietoni" (1978), "Semneparticulare" (antologie, 1979), "De bună voie, autobiografia mea"(1986), "Ultimul turnir" (antologie, 1992), "Optional Future"(1988), "Viitorul Facultativ/Optional Future" (1999), "TânarulUlise" (antologie, Polirom, 2000).

Printre cărţile sale de publicistică se numără: "Martorioculari" (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), "Biografiadebuturilor" (1978), "Nostalgii intacte": (1982), "Adaptarea larealitate"(1982), "Frost or Fear? On the Condition of the RomanianIntellectual" (traducere şi prefaţă de Vladimir Tismăneanu, 1988),"Onoarea de a înţelege" (antologie, 1998), "Kakistokraţia" (1998),"Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare" (Polirom, 2006).

Interviu de Oana Ghita,oana.ghita@mediafax.ro.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici