”Nunta lui Figaro” – iubirea nu este un capriciu, este nevoia infinită de a iubi femeia potrivită – pe scena Operei Naționale București

Compusă de geniul austriac la doar 29 de ani, această operă nu este doar o comedie muzicală, ci o reflecție profundă asupra lumii în care trăim, pe parcursul căreia iubirea dezvăluie adevărul din spatele aparențelor.

Miercuri, 11 martie, de la ora 18:30, scena Operei Naționale București devine locul în care această ”zi nebună” prinde din nou viață, invitând publicul într-un univers în care muzica lui Mozart transformă fiecare emoție într-o revelație.

Nunta lui Figaro este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Mozart și este prima dintr-o serie de colaborări pline de succes cu Lorenzo Da Ponte, care au dus și la crearea operelor Don Giovanni și Così fan tutte. Este o operă comică în patru acte, al cărei libret a fost scris de Lorenzo da Ponte, care s-a inspirat din comedia ”La folle journèe ou le mariage de Figaro”, a autorului francez Pierre Caron de Beaumarchais (creatorul trilogiei Figaro: Bărbierul de Sevilla, Căsătoria lui Figaro și Mama vinovată), a cărei primă reprezentație a avut loc la Burgtheater din Viena, pe 1 mai 1786, iar mai târziu, în Italia, în 1788 la Florența.

Opera este construită în jurul comploturilor contelui de Almaviva, îndrăgostit de slujnica contesei, Susanna, căreia încearcă să-i impună dreptul ”ius primae noctis”. Povestea se desfășoară într-un complot strâns și nebun, cu o pasiune copleșitoare, plină de evenimente atât dramatice, cât și comice, și în care până la urmă ”slujitorii” se dovedesc a fi mult mai domni și mai inteligenți de stăpânii lor. Întreaga poveste poate fi interpretată ca o metaforă a diferitelor faze ale iubirii: pajul Cherubino și Barbarina reprezintă dragostea dureroasă, Susanna și Figaro dragostea care tocmai a înflorit, Contele și Contesa dragostea uzată de timp și fără pasiune, Marcellina și Don Bartolo dragostea matură.

Iubirea nu este un capriciu, ci acea nevoie infinită de a iubi pe care o simte un bărbat, în căutarea continuă a femeii potrivite, dar și creându-și propriul destin. Opera ”Nunta lui Figaro” se concentrează pe neliniștea căutării și pe alunecarea spre nostalgie, alternanță între stimulul amoros și moarte, în care se poate observa cu ușurință incongruența naturii umane, dar merge mai departe și depășește conceptul de dramă socială aducând în prim-plan vanitatea revoluției burgheze.

• Regie: Sir David Pountney
• Scenograf decoruri: Leslie Travers
• Scenograf costume: Ula Shevtsov
• Lighting designer: Eyal Levi
• Maeștri de cor: Adrian Ionescu/Ethan Schmeisser
• Asistenți de regie: Claudia Machedon
• Mișcare scenică: Beatrice Șerbănescu
• Distribuție:
• Dirijor: Vlad Conta
• Figaro: Iustinian Zetea, Susanna: Mădălina Barbu, Contesa: Irina Iordăchescu, Contele Almaviva: Cătălin Toropoc, Cherubino: Mihaela Ișpan, Don Bartolo: Damian Vlad – debut, Marcellina: Adina Secobeanu, Don Basilio: Lucian Corchiș, Curzio: Ioan Coca, Antonio: David Miron, Barbarina: Andreea Guriță Novac
• Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București

Miercuri, 11 martie, de la ora 18:30 sunteți invitată să descoperiți o operă de excepție ”Nunta lui Figaro”, o poveste despre căutare, despre triumful iubirii, despre inteligență și mediocritate pe scena Operei Naționale București. ”Nunta lui Figaro” nu este doar povestea unei zile pline de intrigi și răsturnări de situație; este o meditație asupra condiției umane. În spatele râsului, Mozart ne amintește că iubirea trece prin vârste, că puterea este trecătoare și că inteligența inimii învinge adeseori privilegiul rangului. În această operă, fiecare personaj reflectă o etapă a iubirii și a vieții, iar muzica devine limbajul universal al adevărului interior. Pe scena Operei Naționale București, această capodoperă continuă să ne arate că, dincolo de comedie, viața însăși este o ”zi nebună” în care omul își caută sensul, iubirea și libertatea.