Născută pe 6 aprilie 1917, într-o familie bogată de industriaşi britanici, Leonora Carrington a început să picteze de la o vârstă foarte fragedă.
La 20 de ani s-a mutat la Paris, unde a avut o relaţie amoroasă foarte intensă cu pictorul suprarealist Max Ernst, care era cu 26 de ani mai în vârstă decât ea. El a fost acela care i-a făcut cunoştinţă cu marile personalităţi ale acestui curent artistic, precum André Breton, Salvador Dali, Marcel Duchamp şi Joan Miro.
După arestarea lui Max Ernst în 1939 şi deportarea lui într-un lagăr de concentrare, Leonora a intrat într-o depresie profundă, fiind internată apoi într-o clinică de psihiatrie din Santander (Spania).
Artista a relatat această experienţă într-una dintre cărţile ei, intitulată „Down Below”.
Leonora Carrington a reuşit să evadeze din acea clinică, iar prietenul ei, junalistul şi poetul mexican Renato Leduc, a ajutat-o să părăsească Spania, luând-o de soţie. S-a stabilit definitiv în Mexic începând din 1942, unde s-a împrietenit cu Octavio Paz, laureat ulterior cu premiul Nobel pentru literatură pe anul 1990, dar şi cu celebra pictoriţă Frida Kahlo.
În urmă cu o lună, scriitoarea mexicană Elena Poniatowska a lansat la Madrid o versiune romanţată a vieţii Leonorei Carrington, intitulată „Leonora”.
O expoziţie retrospectivă cu picturile Leonorei Carrington a fost vernisată recent în Ciudad de Mexico. Mai multe dintre sculpturile ei sunt amplasate de-a lungul celui mai mare bulevard din capitala mexicană, Paseo de la Reforma.