Analiza EIG Re în urma răspunsului ASF cu privire la procesul pierdut de lichidatorul judiciar al Euroins România la Curtea Supremă de Casație din Bulgaria
Răspunderea pentru pierderea litigiului internațional privind contractul de reasigurare cu Euroins Romania Asigurare Reasigurare S.A. (Euroins Romania) nu va fi plătită din contul lichidatorului judiciar, CITR, ci se va reflecta în resursele disponibile ale masei falimentare și, în cele din urmă, implică un cost economic care trebuie plătit – de către creditori, de către sistem și de către societate în ansamblu, potrivit echipei juridice a EIG Re.
Analiza specialiștilor EIG Re a fost trimisă redacției Mediafax, care a fost prima care a relatat despre decizia Curții Supreme de Casație din Sofia, în urma reacției oficialilor Autorității de Supraveghere Financiară, publicată de Agerpres. Trebuie menționat că, înainte de această declarație, agenția de știri a solicitat un comentariu din partea CITR, una dintre părțile implicate în litigiu, care nu a răspuns până la momentul publicării.
„Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a luat act de informațiile apărute în domeniul public cu privire la hotărârea Curții Supreme de Casație din Bulgaria referitoare la contractul de reasigurare dintre Euroins România și EIG Re. Pentru o înțelegere corectă, este important de menționat că această hotărâre nu vizează legalitatea deciziilor administrative adoptate de ASF în România, întrucât acestea sunt supuse controlului judiciar de către instanțele naționale, în conformitate cu Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. „Măsurile adoptate de ASF în cazul Euroins România au fost dispuse în exercitarea competențelor sale legale privind supravegherea prudențială a pieței de asigurări, în conformitate cu cadrul european aplicabil, inclusiv Solvency II, iar recursul societății împotriva acestora este pendinte în fața instanței”, au explicat reprezentanții ASF, la solicitarea AGERPRES.
Impactul deciziei de la Sofia
Efectele directe ale hotărârii Curții Supreme de Casație, conform analizei EIG Re, sunt, pe scurt, următoarele:
- Contractul de reasigurare dintre Euroins România și EIG Re este autentic, valabil, executoriu și încheiat în conformitate cu legislația aplicabilă. Aceasta este o circumstanță esențială care nu poate fi ignorată în niciun proces judiciar, indiferent de jurisdicție
- Decizia Curții Supreme de Casație confirmă validitatea, eficacitatea, absența nulității, absența viciilor de consimțământ, rezilierea legală și producerea efectelor contractuale în contractul de reasigurare dintre Euroins România și EIG Re
- Contractul nu este nul, niciuna dintre clauzele sale nu este nulă, nu există vicii de consimțământ, iar rezilierea contractului a avut loc în mod legal
- Contractul nu poate fi caracterizat ca un instrument fictiv, o simulare, o tranzacție fictivă sau un plan ascuns de a prejudicia creditorii asigurați
- Orice dezbatere publică sau judiciară viitoare trebuie să pornească de la acest fapt: contractul de reasigurare este un contract real, valabil și eficient, nu o construcție fictivă lipsită de efect contractual
„Decizia Curții Supreme de Casație (CSC) a Republicii Bulgaria din data de 20 aprilie 2026, prin care cea mai înaltă instanță a țării a respins cererile administratorului judiciar al Euroins Romania Asigurare Reasigurare S.A. (Euroins România) – CITR, Sucursala București, SPRL, de a anula sentința Curții Internaționale de Arbitraj din Sofia din 2 iulie 2024, care a confirmat legalitatea și valabilitatea contractului de reasigurare în cotă-parte (denumit în continuare Contractul de reasigurare) dintre asigurătorul român și ZD EIG Re AD (în prezent Phoenix Re), reprezentat de noi, încheiat la 9 februarie 2023, a dat naștere la numeroase interpretări și opinii. Unele dintre părțile implicate în cauză și-au publicat deja opiniile. Din acest motiv, EIG Re, parte direct implicată în cauză, publică opinia de specialitate și analiza profesională a hotărârii Curții Supreme de Casație, pregătite de echipa sa juridică.
Această poziție are ca scop corectarea percepțiilor eronate ale publicului cu privire la natura Acordului de reasigurare. Ea nu urmărește să prejudicieze procedurile individuale pendinte în România, ci mai degrabă să evidențieze fapte care nu pot fi ignorate. Punctul fundamental și cel mai important este că un tribunal arbitral independent și, ulterior, cea mai înaltă instanță bulgară, Curtea Supremă de Casație, în cadrul competenței lor, au confirmat că Acordul de reasigurare este o relație juridică valabilă, care nu contravine ordinii publice și nu poate fi caracterizată ca o construcție juridică nulă și neavenită.
Decizia Curții Supreme de Casație din Bulgaria are o importanță semnificativă, întrucât confirmă definitiv decizia Curții Internaționale de Arbitraj din Sofia din data de 2 iulie 2024, care a recunoscut Acordul de reasigurare ca fiind un contract autentic, valabil și eficient, încheiat în conformitate cu legislația aplicabilă. Aceasta stipulează în mod explicit că Acordul de reasigurare NU ESTE nul, că NICIUNA dintre clauzele sale NU ESTE nulă, că NU EXISTĂ vreun viciu de consimțământ și că REZILIEREA ACORDULUI A AVUT LOC ÎN CONFORMITATE CU LEGEA, împreună cu consecințele contractuale prevăzute în acesta.
Acest lucru este extrem de important, întrucât motivele de nulitate prevăzute de legislația bulgară includ cele mai grave defecte posibile ale unui contract — contradicția cu legea, eludarea legii, conflictul cu ordinea publică, lipsa consimțământului real, lipsa contraprestației, obiectul imposibil, nerespectarea formei cerute, simularea, precum și defectele de consimțământ, cum ar fi eroarea, frauda, constrângerea sau încheierea în condiții de extremă necesitate și în condiții manifest dezavantajoase.
Tocmai pe aceste motive, decizia Curții Supreme de Casație confirmă sentința arbitrală, constatând că nu există temei pentru a declara contractul sau vreuna dintre clauzele sale nul și neavenit.
Decizia Curții Supreme de Casație nu se limitează la stabilirea validității formale a Acordului de reasigurare. De asemenea, aceasta exclude și respinge cele mai grave acuzații aduse împotriva acordului – și anume, că acesta este fictiv, fără temei juridic, contrar legii sau contrar ordinii publice. În aceste circumstanțe, prezentarea publică a contractului ca fiind un plan fictiv, imoral sau nul este nefondată. În plus, afirmația că, chiar și la momentul încheierii sale, contractul a constituit un plan deliberat de a prejudicia creditorii garantați nu poate fi dedusă din contractul în sine și se află în contradicție directă cu validitatea și admisibilitatea deja stabilite ale contractului. Aceasta înseamnă că contractul NU POATE fi prezentat publicului ca un instrument fictiv, o simulare sau o tranzacție fictivă. Cea mai înaltă instanță din Bulgaria, în cadrul competenței sale, confirmă că aceasta este o RELAȚIE JURIDICĂ DE REASIGURARE AUTENTICĂ, și nu un aranjament nul sau fără efect juridic.
Contractul de reasigurare a fost încheiat ca o măsură de redresare autentică pentru a sprijini Euroins România. Scopul său era de a oferi protecție de reasigurare, de a-și asuma un risc semnificativ, de a asigura capacitatea financiară și de a susține poziția financiară și de reglementare a societății în cadrul actual al supravegherii europene în domeniul asigurărilor.
Acest context nu s-a limitat exclusiv la relația dintre Euroins România și ASF. Acordul a făcut obiectul unei analize de supraveghere în cadrul supravegherii de grup, inclusiv în cadrul reuniunilor speciale ale colegiului de supraveghere la care au participat ASF, autoritatea de reglementare financiară bulgară — Comisia de Supraveghere Financiară (FSC) — și EIOPA. La momentul revocării bruște a licenței de către ASF (17 martie 2023), acest dialog european de supraveghere NU SE ÎNCHEIASE. Dimpotrivă – se afla în faza sa cea mai activă, inclusiv în ceea ce privește aspectele legate de solvabilitatea EIG Re și efectul acordului ca măsură de redresare pentru Euroins România.
În calitate de autoritate de supraveghere a grupului în temeiul Solvabilității II, FSC din Bulgaria are competență directă în ceea ce privește tranzacțiile semnificative intragrup din cadrul grupului, inclusiv acordul de reasigurare dintre Euroins România și EIG Re. Această competență nu exclude rolul ASF ca autoritate de supraveghere individuală pentru Euroins România, ci înseamnă mai degrabă că evaluarea de către FSC a EIG Re, a solvabilității grupului, a riscului intragrup și a caracterului executoriu al acoperirii de reasigurare subscrise este o parte esențială a cadrului european de supraveghere.
În conformitate cu Solvabilitate II, o astfel de evaluare nu este doar formală. Ea servește același obiectiv fundamental al supravegherii europene în domeniul asigurărilor – protejarea asiguraților și a beneficiarilor prin asigurarea solvabilității, a asumării efective a riscurilor și a capacității asigurătorilor și reasigurătorilor de a-și îndeplini obligațiile. Prin urmare, evaluarea de către FSC a acordului cu EIG Re este, de asemenea, relevantă pentru a determina dacă acordul a fost o măsură de stabilizare și protejare a intereselor părților asigurate și vătămate, precum și ale creditorilor, mai degrabă decât un plan de a le prejudicia.
FSC a examinat efectul Acordului de reasigurare asupra solvabilității reasiguratorului și a concluzionat că, în urma încheierii acestuia, EIG Re continuă să îndeplinească cerința de capital de solvabilitate, retrocesiunea anticipată și măsurile de capital planificate consolidând și mai mult această poziție. Combinată cu hotărârea arbitrală privind Acordul de reasigurare, care a fost recunoscută definitiv de Curtea Supremă de Casație, această evaluare prudențială are o importanță semnificativă. Aceasta demonstrează că acordul nu este recunoscut doar ca o relație juridică de reasigurare autentică, valabilă și efectivă între părți, ci a fost considerat, în cadrul de supraveghere european, ca o măsură de relevanță directă pentru solvabilitate, gestionarea riscurilor și protecția asiguraților și a părților vătămate, precum și a creditorilor. Acest lucru conferă o importanță deosebită faptului că contractul a făcut parte dintr-un cadru prudențial autentic, și nu dintr-un aranjament extrabilanțier sau fictiv. Din acest motiv, contractul de reasigurare dintre Euroins România și EIG Re nu poate și nu trebuie prezentat ulterior ca un plan ascuns de a prejudicia creditorii asigurați, ci trebuie evaluat ca o măsură care, la momentul revocării licenței, a făcut obiectul unei analize de supraveghere și al unui dialog continuu și nefinalizat între autoritățile europene competente.
Această măsură trebuie evaluată la momentul încheierii sale. La acel moment, acordul a fost conceput și pus în aplicare ca o măsură autentică de reasigurare și redresare menită să sprijine continuarea activității Euroins România, să ofere protecție prin reasigurare și să protejeze interesele asiguraților, ale persoanelor vătămate și ale creditorilor. Aceste interese nu apar doar după deschiderea procedurii de insolvență – în esență, ele privesc același grup de persoane ale căror drepturi ar fi cel mai bine protejate prin stabilizarea societății, mai degrabă decât prin eliminarea forțată a acesteia de pe piață.
În acest context general, toate declarațiile publice ale oricărei persoane din orice instituție, care susțin că decizia Curții Supreme de Casație din Bulgaria este irelevantă sau nu afectează substanța contractului, ignoră aspectul cel mai important și esențial: această decizie a Curții Supreme de Casație confirmă validitatea, eficacitatea, absența nulității, absența viciilor de consimțământ, încetarea legală și producerea efectelor contractuale în contractul de reasigurare dintre Euroins România și EIG Re.
În calitate de echipă de avocați, observăm că în prezent sunt în curs de desfășurare proceduri separate în România, inclusiv cele legate de insolvența Euroins România. În aceste proceduri, însă, trebuie să se țină seama de faptul că contractul de reasigurare a fost deja recunoscut ca fiind valabil între părți; că clauzele sale NU au fost declarate nule sau anulabile pe NICIUN motiv, inclusiv faptul că contractul NU este viciat de acte de simulare; că NU s-au stabilit motive pentru nulitatea contractului sau a vreunei clauze individuale a acestuia; că rezilierea a fost recunoscută ca fiind legală; și că s-a recunoscut că au survenit consecințele contractuale. În plus, trebuie luată în considerare evaluarea autorității de reglementare a grupului cu privire la solvabilitatea EIG Re și la caracterul executoriu al acoperirii de reasigurare asumate, precum și faptul că, la momentul revocării licenței, analiza de supraveghere europeană a aspectelor-cheie privind EIG Re și efectul contractului NU fusese încă finalizată.
În consecință, în urma deciziei Curții Supreme de Casație din Bulgaria, orice dezbatere publică sau judiciară viitoare trebuie să pornească de la acest fapt: contractul de reasigurare este un contract real, valabil și eficient, nu o construcție fictivă lipsită de efect contractual. Aceasta este o circumstanță cheie care nu poate fi trecută cu vederea la evaluarea acțiunilor Euroins România, EIG Re și ale proprietarului asigurătorului român la acel moment — Euroins Insurance Group.
Luate împreună, aceste circumstanțe – decizia Curții Supreme de Casație, care a confirmat definitiv hotărârea arbitrală privind Contractul de reasigurare, evaluarea prudențială efectuată de FSC și revizuirea de supraveghere europeană care era încă în curs la momentul revocării licenței – resping în mod substanțial orice afirmație publică potrivit căreia acordul ar fi fost un aranjament fictiv sau un plan ascuns menit să cauzeze prejudicii. Toate faptele și circumstanțele enumerate și menționate mai sus susțin tocmai concluzia opusă: acordul A FOST o măsură de reasigurare autentică și valabilă, supusă unei evaluări prudențiale, menită să stabilizeze Euroins România și să protejeze interesele asiguraților și ale părților vătămate, precum și ale creditorilor.
EIG Re își va apăra în continuare poziția în toate procedurile relevante și va insista asupra faptului că acțiunile reasiguratorului au fost întreprinse cu bună-credință, cu scopul de a proteja Euroins România, solvabilitatea acesteia și interesele asiguraților”, au conchis specialiștii din Departamentul juridic al EIG Re.