De ce nu au ieșit românii în stradă pentru proteste anti austeritate? De ce și când se va atinge punctul maxim de tensiune socială în România? Explicații din economia comportamentală

Revin cu a doua analiză legată de riscul de tensiuni sociale mari în România.

Argumentez de ce iarna aceasta va aduce primele tensiuni sociale majore. Explic simptomele timpurii ale colapsului social și arăt de ce anul 2026 va fi mai rău din punct de vedere economic, social și politic. Încerc să argumentez cauzele principale ale lipsei protestelor masive împotriva austerității în România și iau în considerare inerția comportamentală drept principala cauză a absenței tensiunilor sociale majore.

Propun atenție la lecțiile oferite de economia comportamentală și lansez un nou semnal de avertizare asupra consecințelor urâte la nivel economic, social și politic, legate de momentul și perioada de după atingerii punctului maxim de tensiune socială.

Și lansez un apel la măsuri de politici publice de refacere a plasei de siguranță socială, pentru a nu fi prea târziu.

Iarna va aduce tensiuni sociale majore

În luna august, publicam analiza De ce și când vor exploda tensiunile sociale în România? O analiză bazată pe indicatori de avertizare timpurie. Folosind argumente legate de dinamica măsurilor de austeritate anunțate, așezarea incorectă / inechitabilă a măsurilor de consolidare fiscal-bugetară aproape exclusiv în spinarea celor cu venituri mici și medii și a companiilor corecte fiscal, precum și dinamica indicatorilor de avertizare timpurie privind stresul social, estimam că peste două-trei trimestre, adică în februarie-martie 2026, România va experimenta tensiuni sociale mari. Îmi mențin estimarea.

Suntem la sfârșitul lunii decembrie. Atât trecutul recent cât și anul 2026 nu au adus / vor aduce tendințe pozitive. Economia României a căzut în trimestrul III față de trimestrul II cu 0,2%. Managerii din industrie și construcții estimează o scădere a producției în următoarele trei luni, o reducere a numărului de salariați și o creștere a prețurilor. Inflația a explodat și se menține sus (la 9,8% în noiembrie), aproape dublu față de nivelul din mai 2025 (5,5%). Datele Eurostat arată că România este pe primul loc în UE cu cea mai mare inflație, dublă față de următoarea țară și mai mult decât triplă față de media UE. Deficitul bugetar țintit pentru acest an este de 8,4% din PIB pe metodologie cash (față de 8,7% din PIB cash în 2024) (în fapt reducerea ca procent in PIB nu vine din reducerea numărătorului – deficitul, deoarece acesta crește cu 7 miliarde lei, ci din creșterea numitorului, adică PIB – îndeosebi ca urmare a investițiilor din ultimii ani).

Măsura creșterii TVA a fost un eșec. Deși, conform studiilor BNR, creșterea TVA s-a dus integral în prețuri, încasările reale din TVA au scăzut ca efect al contracției bazei macroeconomice principale – consumul. Investițiile publice vor fi mai mici cu 20-25 de miliarde lei față de alocarea (menținută la ambele rectificări) de 149 miliarde lei pentru acest an. Amânarea implementării Planului de Relansare Economică propus de social democrați face ca anul 2026 să arate și mai rău din punct de vedere economic.

Simptomele colapsului social se văd

Consecință a implementării celei mai dure austerități din Uniunea Europeană  , România experimentează cea mai mare cădere a puterii de cumpărare din ultimii 25 de ani. Salariile și pensiile înghețate, dublarea inflației prin creșterea TVA, accizelor si alte măsuri de creștere de impozite și taxe etc, măsuri de austeritate pentru populația vulnerabilă și clasa de mijloc (inclusiv mame gravide, veterani, persoane fără venituri etc), creșterea normei didactice pentru profesori etc … toate acestea conduc la un risc de tensiuni sociale majore.

Semnele ruperii plasei de siguranță socială sunt aici. Peste un milion de români se vor întoarce în situația de risc de sărăcie și excluziune socială, iar polarizarea economică și de venituri se accentuează dramatic. Institutul Național de Statistică arată că luna octombrie reprezintă a patra lună consecutivă de scădere a puterii de cumpărare a salariilor. Ultima lună de creștere a puterii de cumpărare a fost iunie 2025, plus 1,3%, iulie a venit cu minus 2,4%, august minus 5%, septembrie minus 5,3% iar octombrie minus 5%. Înghețarea pensiilor și în anul 2026 face ca jumătate din creșterea puterii de cumpărare din anul 2024 (indexare și recalculare) să fie eliminată.

Datele Eurostat arată că în România, cele mai sărace 40% dintre gospodării (primele 2 quintile) suportă o povară la creșterea TVA de 3-4 ori mai mare decât cele mai bogate 40% dintre gospodării (ultimele 2 quintile). 279.769 români cu depozite sub 100.000 euro și-au lichidat depozitele în bănci în primele 3 luni de activitate ale Guvernului actual (trim 3 2025 față de trim 2 2025) (Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare). Biroul de Credit arată că 600.000 de români au restanțe mai mari de 30 de zile la ratele de credit, plus 100.000 de români în ultimul an. Tot mai mulți români apelează la Casele de amanet pentru a-și plăti facturile, iar ANPC arată că numărul românilor care și-au declarat falimentul personal a crescut de 3 ori în ultimele 3 luni, față de primele luni de la începutul anului (știre A3CNN).

Anul 2026 va fi mai rău, atât din punct de vedere economic cât și social

Înghețarea salariilor și a pensiilor pentru al doilea an consecutiv pe fondul inflației de aproape 10%, amânarea creșterii salariului minim la 1 iulie, creșterea masivă (o medie de 70-80%) a impozitelor pe case, terenuri și mașini, dar și măsuri ideologice precum înghețări / reduceri până și la persoanele cu dizabilități / HIV SIDA, sunt tot atâtea scântei aruncate deasupra ”butoiului cu pulbere” social la început de an. Facturile ridicate la utilități în lunile de iarnă precum și anunțata explozie a prețului gazelor naturale de la 1 aprilie 2026 – căci nu-i așa, liberalizarea în România = explozia prețurilor, întotdeauna – reprezintă alte scântei ce pot declanșa tensiuni sociale.

De ce nu au explodat până acum tensiunile sociale în România?

De ce românii nu au ieșit masiv în stradă până acum, precum procedează alții, atunci când austeritatea oarbă le reduce dramatic puterea de cumpărare? De ce românii nu sunt precum francezii, grecii, chiar și ungurii, bulgarii sau polonezii… au mai multă răbdare? De ce românii acceptă curbele de sacrificiu, printr-o resemnare colectivă, atât de mult timp? Sunt cauze istorice și culturale? Este vorba despre experiența traumatizantă a perioadei comuniste (austeritatea anilor ”80 cu raționalizarea drastică a alimentelor, energiei și bunurilor de consum de bază, frigul din case, penurie alimentară și opririle frecvente de curent)?

Suntem o națiune de oameni resemnați și răbdători?

Suntem ”cel mai spiritual popor din univers, mâncăm principii și ne încălzim cu propaganda”, așa cum scrie Patrick André de Hillerin aici ?

Sunt corecte teoriile economiei comportamentale? Suferă românii de biasul „lumii juste”, adică atribuie propria situație greșelilor personale sau lipsei de efort și nicidecum unor politici greșite? Au românii tendința de a apăra status-quo-ul, chiar și când sunt defavorizați de acesta? Le este românilor mai confortabil să creadă că „așa a fost să fie”, decât să ia atitudine împotriva unor măsuri profund injuste? Nu ies românii imediat în stradă, fiind convinși că „oricum nu se întâmplă nimic din proteste”, așa cum susține Bogdan Ficeac în ziare.com? Preferă să se plângă anonim sau să caute strategii individuale de supraviețuire?

Nu știm cu certitudine. ”Adevărul este undeva la mijloc”, așa cum ne place să spunem deseori.

Sunt evidente semnele de oboseală și exasperare latentă, acumularea unei frustrări profunde în societate. Dacă în aparență nimic nu se va întâmpla, în realitate, nu va mai trece mult și populația va respinge noua cură de austeritate, nu va mai ”suporta în tăcere” reducerea nivelului de trai. Să nu uităm, România a mai traversat pe termen lung valuri de proteste după măsuri de austeritate severe (de exemplu, în 2010 o tăiere de 25% a salariilor bugetarilor a atras proteste de masă în tot anul 2011, culminând cu demisia guvernului în 2012).

Impactul austerității va fi maxim în 2026, un prim val va fi resimțit puternic în primul trimestru din 2026 și altul în iarna viitoare. Românii nu vor mai înghiți propaganda legată de ”intrarea în incapacitate de plată”, ”lipsa banilor pentru pensii și salarii” și alte minciuni. Furia din stradă va fi spontană iar oamenii vor respinge politizarea protestelor. Sindicatele (minus cele din preuniversitar, active) nu vor mai putea nici ele mima, ca până acum, apărarea drepturilor angajaților, deoarece se vor confrunta cu retrageri masive ale membrilor de sindicat. Rețelele sociale, sindicatele și media vor transforma tensiunile sociale incipiente în acțiune colectivă.

Oamenii vor reacționa emoțional, rapid și puternic la știrile negative, mai ales când vor conștientiza că se putea face și altfel consolidarea, altfel decât prin austeritatea oarbă, pusă exclusiv în spinarea celor cu venituri mici și medii.

Histereza / inerția comportamentală

În opinia mea, lipsa protestelor sociale majore în ultimele luni se datorează fenomenului de ”histereză /inerție comportamentală”. Oamenii caută să-și mențină nivelul de trai și comportamentul de consum cu care s-au obișnuit în ultimii ani, cu orice mijloace. Măsurile de creștere a nivelului de trai din perioada 2023-2024 au permis realizarea unor rezerve financiare care, în marea lor majoritate, se finalizează în următoarele luni. Mai mult, majoritatea populației încă ”nu acceptă” că austeritatea oarbă le șterge din veniturile mai mari – demonstrându-le injust că veniturile temporar mai mari nu se vor transforma în venituri permanent mai mari. Sunt eliminate depozite bancare, se amână plata ratelor bancare, se apelează din ce în ce mai des la amanet și IFN-uri. Se amână cheltuieli, oamenii deja sunt mai prudenți.

Riscul legat de tensiuni sociale majore este ridicat în România anului 2026. Criza socială va conduce la un cerc vicios: criză socială – criză politică – incertitudine economică și adversitate față de continuarea consolidării bugetare – criză economică accentuată – criză socială s.a.m.d

Am atras atenția și am dat soluții. Consolidarea fiscal-bugetară echitabilă, prin impozitarea progresivă și reducerea evaziunii fiscale + un program țintit, cu creșteri de venituri orientate strict către românii aflați într-o situație vulnerabilă aici .

Am utilizat argumente științifice. Teoria aversiunii față de pierdere (Kahneman și Tversky) – populația va percepe scăderea nivelului de trai ca pe o pierdere mult mai dureroasă (de 2-2,5 ori mai mare conform Genesove și Mayer, 2001 și Bowman, Minehart și Rabin, 1999) decât câștigul echivalent. Este o asimetrie. Teoria Modigliani, nu vă liniștiți că până acum nu au fost tensiuni sociale majore – românii au presupus, într-o primă fază că șocul este temporar, că austeritatea oarbă este doar ”o fază scurtă, temporară” (conform și cu Teoria Gennaioli, Shleifer și Vishny, 2018). Am atras atenția că românii vor fi atinși de Teoria ”dreptului câștigat” – sunt atașati de stilul de viață, obiceiurile de consum și nivelul de consum mai ridicat anterioare și că românii subevaluează, într-o primă fază, viitorul față de prezent. Adică ”lasă pe mai târziu” durerea pricinuită de austeritate, o amână. Mai mult, atenție că aici recomandările experților din Vest sunt incorecte – rigiditatea descendentă a consumului în prima parte și ajustarea abruptă în a doua parte, sunt mult mai mari în țările din Est decât în cele din Vest.

”Punctul de rupere social” se va manifesta urât și va avea consecințe economice, sociale și politice majore. Rezervele sunt pe cale să se epuizeze, întârzierea ajustării nivelului de trai este pe final, accesul la credit devine din ce în ce mai greu, urmează prăbușirea dramatică și trezirea dezordonată, deteriorarea violentă.

Vom vedea dacă realitatea va valida argumentele sau nu. Tensiunile sociale majore nu sunt de dorit în România.

Pentru a le evita, trebuie acționat rapid cu politici publice echitabile, pentru a nu fi prea târziu.