Experții solicită Guvernului să nu adopte proiectul de OUG pentru declararea crizei pe piața țițeiului și petrolului și limitarea adaosurilor. Impactul estimat de AEI

În scrisoarea deschisă transmisă marți presei de specialitatea, Asociația Energia Inteligentă își exprimă profunda îngrijorare cu privire la intenția de adoptare a unei Ordonanței de Urgență privind declararea situației de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere și pentru instituirea unor măsuri de protejare a economiei și populației pe durata situației de criză.

„Proiectul nu va genera efectele pozitive anticipate asupra prețurilor la carburanți”

Este vorba de proiectul – publicat luni seara de Ministerul Energiei după anunțul de dimineață al Guvernului prin care s-au prefațat măsurile – prin care se propune declararea situației de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere și limitarea adaosul comercial pentru benzină, motorină și materiile prime utilizate pentru obținerea acestora la cel mult 50% din media adaosului comercial practicat în anul 2025 de către fiecare operator economic care produce, importă, distribuie și/sau comercializează astfel de produse.

Creșterile la raft de 10-15% sunt un scenariu plauzibil, deși nu exclusiv din cauza transportului. Presiunea vine pe mai multe paliere simultan – Estimările specialiștilor

Gândul: Din ce se compune prețul carburanților și cât încasează statul

„În forma actuală, considerăm că acest act normativ nu răspunde în mod real nevoilor consumatorilor și nu va genera efectele pozitive anticipate asupra prețurilor la carburanți. Dimpotrivă, există riscul ca intervențiile propuse să distorsioneze funcționarea pieței și să creeze dezechilibre semnificative în lanțul de aprovizionare”, de arată în documentul semnat de Dumitru Chisăliță, președintele AEI.

Potrivit analizei AEI, măsurile propuse nu oferă beneficii concrete și sustenabile pentru consumatori și acestea vor fi anulate de creșterile viitoare de preț în doar câteva zile, iar intervențiile administrative asupra pieței pot descuraja importurile și distribuția eficientă a produselor petroliere, astfel că există un risc real de apariție a unor disfuncționalități majore în aprovizionare, care ar putea conduce la penurie de motorină și benzină în lunile următoare, așa cum a precizat luni Dumitru Chisăliță, într-un comentariu pentru Mediafax.

„Într-un context economic deja marcat de incertitudine, considerăm esențial ca orice intervenție guvernamentală să fie fundamentată pe analize solide, consultări reale cu actorii din industrie și evaluarea atentă a impactului pe termen mediu și lung”, se arată în scrisoarea transmisă.

În acest sens, AEI solicită:

• Suspendarea procesului de adoptare a Ordonanței de Urgență în forma actuală;
• Inițierea unui dialog transparent cu reprezentanții industriei și al consumatorilor;
• Realizarea unei analize de impact care să evalueze riscurile asupra securității aprovizionării și stabilității pieței prin lipsa unor măsuri concrete de combatere a crizei țițeiului;
• Identificarea unor măsuri alternative, eficiente și sustenabile, care să sprijine consumatorii fără a afecta funcționarea pieței.

„Considerăm că stabilitatea pieței de carburanți este un element esențial pentru economia națională și pentru bunăstarea cetățenilor. Orice decizie care poate genera perturbări majore trebuie tratată cu maximă responsabilitate”, a transmis Dumitru Chisăliță, exprimându-și deschiderea la dialog și colaborare instituțională pentru identificarea celor mai bune soluții.

AEI: Iluzia blocării creșterii prețurilor și pericolul penuriei

Expertul Dumitru Chisăliță subliniază, în analiza atașată, că într-un moment în care piața energetică globală este deja tensionată, ideea plafonării marjelor comerciale la carburanți în România pare, la prima vedere, o măsură de protecție pentru consumator.

„În realitate însă, mecanismele economice pe care le declanșează sunt mult mai complexe – și, în anumite condiții, pot duce exact la efectul opus: reducerea ofertei și creșterea riscului de penurie”, arată președintele AEI, care aduce calcule în susținerea poziției sale:

Ce este, de fapt, marjă comercială și de ce contează

„Marja comercială nu este profitul final al distribuitorilor, ci diferența brută dintre prețul de achiziție și cel de vânzare.

În România, marja brută tipică în anul 2025 este de cca. 0,10 – 0,70 lei/litru  (1% – 7% din prețul final.

Sursa: AEI

Așadar, profitul real este extrem de mic. În unele cazuri, vorbim de 2–30 bani pe litru.

Ce se întâmplă când plafonezi marja la 50%

Aplicând scenariul propus de autorități, reducerea marjei la 50% din media ultimelor 12 luni pe baza datelor extrase de AEI din rapoartele publice ale companiilor.

Sursa: AEI

Astfel măsura propusă privind plafonarea nu reduce profitul – îl elimină și îl transformă în pierdere.

Logica economică este simplă, capitalul fuge de unde nu e profit

Orice piață funcționează după un principiu de bază, marfa merge acolo unde randamentul este mai bun.

În cazul carburanților:

• motorina este un produs complet fungibil
• poate fi redirecționată rapid între țări
• deciziile sunt zilnice, nu contractuale pe termen lung

Dacă în România se pierd bani din vânzare, iar în altă țară 0,10 – 0,20 lei/l, rezultatul este inevitabil volumele se mută din România

Nu toți pleacă, dar pleacă cei care contează marginal

Afirmația „furnizorii vor abandona România” este exagerată. Realitatea este mai subtilă și mai periculoasă:

1. Nu pleacă jucătorii mari care au infrastructură fixă, au rafinării locale și sunt ancorați în piață
2. Pleacă sau se retrag parțial cei marginali cum ar fi importatori independenți traderi, furnizori oportuniști

Problema este că acești jucători marginali sunt cei care aduc flexibilitate și volum suplimentar.

Lecția plafonării în Europa

• Plafonarea prețurilor din Ungaria (2021–2022)

Cazul Ungariei este exemplul perfect de manual economic cum plafonarea adduce penurie:

a) Cererea a crescut artificial

• prețuri mici → consum mai mare
• inclusiv „turism de combustibil”

b) Oferta a scăzut

• importatorii au ieșit din piață
• piața a devenit dependentă de câțiva actori

c) Sistemul a devenit fragil

• cozi la benzinării
• lipsuri locale
• stații închise

d) Final inevitabil

• plafonarea a fost eliminată
• prețurile au explodat instant

Concluzia este că nu pleacă toți – pleacă exact cei care mențin echilibrul pieței

• Franța – când marjele mici întâlnesc un șoc de ofertă (2022–2023)

Franța nu a impus formal o plafonare a marjei, dar a făcut ceva echivalent, a forțat reduceri de preț și a menținut presiune politică asupra distribuitorilor.

În paralel, rafinăriile erau afectate de greve. Rezultatul? Marjele au fost comprimate exact în momentul în care costurile creșteau și riscurile erau mai mari. Distribuitorii nu au plecat din piață. Au făcut ceva mai subtil, au redus fluxurile. Transporturile au devenit mai rare, livrările mai selective. Sistemul, deja tensionat, a început să se golească.

În câteva săptămâni, imaginea era clară:

• până la o treime din benzinării fără combustibil
• cozi de kilometri
• intervenție de urgență a statului

Nu pentru că „nu exista petrol”, ci pentru că nu mai exista motivație suficientă să fie distribuit la acele prețuri.

• Marea Britanie – lecția marjei invizibile (2021)

În Marea Britanie nu a existat o plafonare clasică, dar combinația de:

• marje mici
• costuri în creștere
• presiune publică asupra prețurilor

a creat exact același efect.

Lanțul logistic — deja fragil — a început să funcționeze la limită.

Distribuitorii nu mai aveau spațiu de manevră financiar. Orice perturbare devenea critică.

Când a apărut șocul (lipsa de șoferi, panic buying), sistemul a cedat imediat:

• benzinării goale
• livrări întârziate
• intervenții guvernamentale

A fost dovada că nu ai nevoie de o plafonare explicită — este suficient ca marja să fie prea mică.

• Spania – momentul în care distribuitorii mici nu mai au putut funcționa (2022)

Spania a ales o cale diferită: subvenții pentru consumatori. Pe hârtie, nu era plafonare. În realitate, însă, mecanismul a mutat presiunea pe distribuitori.

Aceștia trebuiau:

• să vândă mai ieftin
• să aștepte compensări de la stat

Pentru jucătorii mari, acest lucru era gestionabil. Pentru distribuitorii mici, a devenit rapid o problemă de supraviețuire. Lichiditatea a dispărut. Costurile curente nu mai puteau fi acoperite în timp real.

Rezultatul nu a fost o criză imediată, ci un semnal clar:

• amenințări de închidere
• reducerea activității
• retragere graduală din piață

Adică exact începutul procesului care duce la penurie.

• Italia – tensiunea înainte de ruptură (2022–2023)

În Italia, statul nu a plafonat direct marja, dar a început să o investigheze și să o limiteze indirect prin presiune și reglementare. Distribuitorii au reacționat imediat.

Nu au dispărut, dar au transmis un semnal clar, dacă marja este împinsă prea jos, sistemul nu mai funcționează.

Au apărut:

• proteste
• amenințări de închidere a stațiilor
• tensiuni cu autoritățile

Piața nu a intrat în penurie, dar a ajuns la limita la care orice șoc extern ar fi declanșat-o.

Diferența esențială între importul de țiței și cel de motorină

Țițeiul prezintă un flux rigid cu  contracte pe termen lung și rafinării integrate . Aspect care face ca acesta să nu plece odată cu plafonarea marjelor.

Motorina fiind produs finit, are un flux flexibil cu tranzacționare zilnică și redirecționare rapidă, se mută imediat unde e profit

Imediat după plafonare un importator nu „abandonează” piața peste noapte. El face 3 lucruri: reduce volumele și aduce doar strict necesarul, elimină riscul și nu mai face importuri speculative și selectează piața prin prioritizarea țărilor mai profitabile

Rezultatul nu dispare imediat oferta – dar dispare excesul. Oferta dispare în câteva luni.

De ce asta este periculos pentru România

România depinde de importuri motorină. Dacă importurile scad cu 10–20% și cererea rămâne constantă atunci apare tensiune în lanțul de aprovizionare, diferențe regionale și lipsuri temporare

Descompunerea riscului pe cauze (Ormuz +. plafonare). Procentele sunt contribuții aproximative la riscul total estimat anterior de AEI

Sursa. AEI

Intervenția statului prin plafonarea adausului nu face decât să aducă o amânare a plății prețului la pompă, dar vine cu un mare risc de penurie

Guvernul încearcă să compenseze prin limitarea exporturilor și limitarea marjei. Această măsură pe termen scurt ține combustibilul în țară. Pe termen mediu creează distorsiuni, descurajează importurile, reduce concurența și crește dependența de jucători mari

Paradoxul economic exact în momentul în care marfa devine rară și competiția globală crește, România reduce marjele și scade atractivitatea pieței

Plafonarea marjelor NU produce un colaps imediat. Dar produce ceva mai periculos: eroziunea lentă a ofertei. Nu vei vedea instant benzinării închise peste tot. Vei vedea: lipsuri locale, livrări întârziate, piață mai rigidă și dependență de câțiva actori

Iar în condiții de stres global, această fragilitate va devenii criză”, potrivi analizei lui Dumitru Chisăliță.