În Oradea, oraș cu energie mai ieftină, locuitorii plătesc mai mult la termoficare, față de București, unde gigacaloria este mai scumpă. Expertul Dumitru Chisăliță (AEI) explică diferențele

Orădenii plătesc mai mult pentru termoficare decât bucureștenii, deci costul total al gigacaloriei, în principal din sursă geotemală, este aproape la jumătate. Este vorba de prețul pe care îl plătesc direct consumatorii racordați la termoficare, pentru că diferența este acoperită masiv în Capitală prin subvenții de la buget, care, în final sunt suportate tor de populație.

În tariful total practicat la Oradea este de 549 lei/MWh, semnificativ mai redus în comparație cu alte municipii și București.

În Capitală, aproximativ 60% din preț este suportat în prezent de municipalitate, prin subvenție, populația achitând restul, după cum explica primarul general la finalul lunii august

Prețul real al gigacaloriei este de 921,82 lei, de fapt, Termoenergetica cumpără gigacaloria de la ELCEN cu 485,37 lei și o vinde populației cu 330 de lei, după cum a precizat Ciprian Ciucu.

Suma de 330 de lei este de fapt media lunară, calculată pornind de la prețul facturat fără TVA, la care se aplică o cotă diferită în funcție de sezon.

Conform 1. H.C.G.M.B. nr. 13/31.01.2023-privind aprobarea prețului local de facturare al energiei termice furnizate populației de Compania Municipala Termoenergetica București S.A., prețul local de facturare al energiei termice furnizate populației este de 283,75 lei/MWh -fără TVA.

În sezonul rece (noiembrie–martie) cota de TVA aplicată la furnizarea energiei termice este de 11%, iar în afara sezonului de încălzire cota de TVA este de 21%, conform Legii nr. 141/25.07.2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, începând din 1 august 2025:

• TVA 11% – sezon rece – 314.9625 de lei
• TVA 21% – extra sezon rece – 343.3375 de lei

Prețul mediu facturat: 329.15 lei

Orădenii se rebranșează

Spre deosebire de trendul la nivel național, de deconectare de la sistemul centralizat de termoficare, în Oradea, locuitorii se rebranșează, așa cum arată Rapoartele privind starea serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat pentru anul 2025 și 2024, realizat de specialiștii Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei.

În majoritatea regiunilor, în 2025 față de 2024, la fel ca în 2024 față de 2023,  o scădere a numărului de locuințe alimentate din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET).

Urmare a centralizării datelor raportate de către operatorii SACET, la sfârșitul anului 2025 s-a înregistrat un număr total de consumatori de energie termică alimentați din SACET de 1.012.681, din care 8.261 sunt operatori economici, 1.911 instituții publice și 1.002.509 reprezintă locuințe (apartamente și case).

Astfel, numărul de locuințe (apartamente și/sau case) alimentate din SACET este în scădere cu 16.414 față de cele de la sfârșitul anului 2024, de 1.018.923, care era cu cu 10.814 mai mic decât la finalul anului 2023, când erau racordate la rețeaua de termoficare 1.029.737 de locuințe.

Cel mai mare număr de locuințe alimentate din SACET se înregistrează în Regiunea București-Ilfov – 533.407, iar cel mai mic număr de locuințe alimentate din SACET se înregistrează în regiunea Centru, cu 14.359 locuințe alimentate din SACET.

Potrivit ANRE, în anul 2025, în 33 din cele 49 de localități au avut loc debranșări ale locuințelor de la SACET, cele mai semnificative fiind prezentate în graficul următor.

„În același timp s-au înregistrat rebranșări ale locuințelor la SACET, în general de valori mici, cele mai semnificative fiind prezentate în graficul următor. O creștere semnificativă s-a înregistrat în Municipiul Oradea și Comuna Sânmartin, zona păstrând tendința ascendentă din anul precedent”, arată raportul citat, creșterea fiind de 789 de locuințe pe parcursul anului 2025. Cu un an înainte, în municipiul Oradea și comuna Sânmartin au fost 1.161 de locuințe rebranșate.

Dumitru Chisăliță: Căldura ieftină din Oradea și factura scumpă a orădeanului

„Oradea are un motiv real să vorbească despre eficiență: operatorul local indică un cost total al energiei termice de aproximativ 549 lei/MWh, mai mic decât tarifele totale prezentate pentru multe alte municipii. Orașul a investit în rețele, a redus pierderile și folosește inclusiv energie geotermală. Cu toate acestea, avantajul nu se vede pe deplin în suma cerută locatarului.

Orădeanul plătește 408,46 lei pentru o gigacalorie. Bucureșteanul plătește aproximativ 366 lei, la tariful actual pentru populație și cu TVA de sezon rece inclus. La același consum de 5 gigacalorii, asta înseamnă circa 2.042 lei în Oradea, față de 1.830 lei în București: o diferență de aproximativ 212 lei. Este un exemplu de calcul pentru aceeași cantitate de căldură facturată, nu factura anuală reală a unui apartament.

Cum poate un oraș cu un cost al căldurii mai mic să ceară populației un preț mai mare decât Bucureștiul? Prin felul în care împarte nota de plată. O parte ajunge pe factura locatarului, iar restul este plătită din bugetul local. La Oradea, primăria a acordat în 2025 subvenții de 43 de milioane de lei și încă 8 milioane de lei pentru acoperirea pierderilor, potrivit Agerpres. Așadar, nici aici gigacaloria nu este plătită integral de consumator. La București, prețul afișat populației este menținut mai jos printr-o susținere mai mare din bani publici.

Aceasta este problema pe care discuția despre „cea mai ieftină energie” o ascunde. Pentru o familie, contează factura. Pentru oraș, contează factura plus subvenția. Iar subvenția nu este căldură gratuită: banii vin din bugetul din care se plătesc și alte servicii publice.

Oradea trebuie apreciată pentru investițiile care au redus costurile sistemului. Dar tocmai rezultatul lor ridică o întrebare legitimă: cât din câștigul de eficiență ajunge efectiv la consumator? În același timp, Bucureștiul trebuie să explice deschis cât costă menținerea unui preț mic pe factura individuală și ce poate face bugetul orașului cu acei bani dacă reduce pierderile din sistem.

România are nevoie de o comparație cinstită între orașe, publicată în aceeași formă: costul real al unei gigacalorii, suma plătită de populație și diferența achitată de primărie. Abia atunci vom vedea cine produce eficient, cine subvenționează mult și cine plătește, în cele din urmă, pentru căldură.

Oradea demonstrează că poți avea energie termică relativ ieftină fără ca locatarul să aibă automat cea mai mică factură. Bucureștiul demonstrează că poți avea o factură mai mică fără ca energia să coste mai puțin. În ambele cazuri, nota întreagă trebuie arătată publicului.

Oradea arată cât de înșelătoare poate fi comparația facturilor la încălzire. Orașul are un sistem de termoficare eficient, însă, din iulie 2026, populația racordată la rețeaua de distribuție plătește 550,76 lei/Gcal, cu TVA. Prețul local este de 734,58 lei/Gcal, iar diferența de 183,82 lei/Gcal este acoperită prin subvenție.

Astfel, un oraș care produce căldură relativ ieftin poate avea o factură pe gigacalorie mai mare decât un oraș cu un sistem mai costisitor, dacă acesta din urmă alocă subvenții mai mari. Factura mică nu dovedește automat eficiență: o parte din cost poate fi mutată de pe factura locatarului în bugetul primăriei, plătit tot din bani publici.

Acesta este mecanismul pe care România refuză să îl discute deschis. Un oraș poate investi, poate reduce costurile și totuși să ceară locatarului mai mult. Alt oraș poate avea un sistem mai costisitor, dar să afișeze o factură mică, achitând diferența din bani publici. Subvenția nu dispare din buzunarul cetățeanului; își schimbă doar traseul.

Nu propun eliminarea sprijinului pentru oamenii care nu își pot încălzi locuința. Propun să încetăm să numim energie ieftină ceea ce este, uneori, o factură ieftinită din buget. Ajutorul social trebuie să protejeze familiile vulnerabile. Bugetul public trebuie, în același timp, să reducă pierderile și costul viitor al căldurii.

Oradea ne obligă să punem întrebarea corectă fiecărui primar: cât costă o gigacalorie, cât plătește locatarul, cât plătește primăria și ce rezultate a obținut din banii investiți? Până când toate cele patru cifre nu vor fi publicate împreună, vom continua să premiem politic factura mică, fără să știm dacă premiem și un sistem eficient”, arată Dumitru Chisăliță în analiza realizată la rugămintea Mediafax.