Posibile scenarii în economia globală după atacul SUA asupra Iranului

De fiecare dată pare nepotrivit ca analiștii să se concentreze asupra impactului economic și financiar al unor conflicte precum cel actual dintre Israel și Iran, în timp ce vieți omenești sunt pierdute. Totuși, astfel de evaluări sunt necesare. Așadar, ar trebui să ne îngrijorăm serios după atacul SUA asupra Iranului?

În general, factorii non-economici, inclusiv cei care implică pierderi de vieți omenești, nu au un impact major asupra economiei și piețelor financiare globale. Există, desigur, excepții.

Un eveniment cu adevărat major, precum un conflict militar între marile puteri, ar avea, fără îndoială, un impact economic uriaș. Iar când un conflict aparent local izbucnește, nu se poate anticipa cu exactitate cât de grav va deveni, notează The Telegraph.

Război Israel-Iran. SUA confirmă că nu există victime în urma atacului iranian cu rachete asupra bazei al Udeid / Șase rachete lansate asupra bazelor americane din Qatar

Donald Trump, în Situation Room după atacul iranian asupra bazelor americane din Orientul Mijlociu

Această incertitudine duce la o altă reținere în a formula evaluări. Există două tipuri de incertitudine interconectate: cea obișnuită privind relațiile economice și, mai dificil de gestionat, incertitudinea fundamentală legată de aspecte complet externe sferei economice – cât de grav va fi conflictul, cât va dura și care va fi deznodământul său.

Scenarii posibile după atacul SUA lansat asupra Iranului

Singura abordare viabilă este analizarea unor posibile scenarii. Iată câteva dintre ele.

Scenariul optimist presupune că, deși Statele Unite au lansat un atac asupra Iranului în weekend, conflictul s-ar putea stinge rapid. În acest caz, nu ar exista daune economice semnificative la nivel global. O altă variantă ar fi ca ostilitățile să continue câteva săptămâni, dar într-un mod relativ limitat, fără a afecta alte state și fără un impact dramatic asupra prețului petrolului.

Un scenariu mai îngrijorător implică o reacție a Iranului prin închiderea Strâmtorii Ormuz, acțiune recent aprobată de autoritățile de la Teheran. Această strâmtoare reprezintă punctul de trecere a aproximativ 20% din consumul mondial de petrol.

Nu ar fi nevoie decât ca traversarea strâmtorii să fie percepută ca fiind atât de periculoasă încât transportul să devină neasigurabil. Într-un asemenea caz, prețurile petrolului și gazelor ar exploda, provocând daune severe atât piețelor financiare, cât și economiei reale.

Cei care își amintesc crizele din 1973-74 și 1979-80 știu că lumea a fost deja de două ori zguduită de creșteri bruște ale prețurilor la petrol. La început, economiștii se întrebau dacă aceste scumpiri sunt inflaționiste sau deflaționiste.

Tarifele Trump și nașterea termenului „stagflație”

În realitate, la fel ca efectele tarifelor impuse de Donald Trump asupra SUA, ele au fost inflaționiste în privința prețurilor și deflaționiste în ceea ce privește cererea reală, ducând la șomaj ridicat. În acea perioadă s-a născut și termenul „stagflație”.

Creșterile recente ale prețului petrolului sunt relativ mici comparativ cu acele episoade. Chiar și în cazul unei creșteri puternice, impactul ar fi mai redus decât în anii 1970, pentru că dependența economiei globale de petrol s-a diminuat considerabil.

Această evoluție nu este doar rezultatul eforturilor recente de reducere a combustibililor fosili în contextul schimbărilor climatice. Tendința a început înainte de „criza climatică” și este determinată mai ales de eficiența crescută în consumul de energie și de creșterea ponderii sectorului serviciilor în PIB – un sector care nu este foarte intensiv energetic.

Cu toate acestea, șocurile de prețuri la petrol încă pot provoca perturbări economice serioase. De asemenea, ele pot afecta negativ piețele financiare: randamentele obligațiunilor sunt susceptibile să crească (adică prețurile acestora să scadă), iar piețele de acțiuni ar putea slăbi, din cauza efectului dublu al dobânzilor mai mari și al încetinirii economice.

Desigur, există un grad ridicat de incertitudine. Însă dacă Iranul chiar ar închide strâmtoarea, cel mai probabil această situație nu ar dura mult. Tocmai din cauza riscurilor economice uriașe, Statele Unite nu ar permite menținerea blocadei și ar interveni militar pentru a asigura trecerea sigură a navelor.

Totuși, este posibil ca nici măcar această intervenție să nu fie necesară – Iranul are nevoie să exporte petrol prin strâmtoare pentru a-și menține veniturile.

Un alt scenariu optimist

Există și un scenariu optimist, în care actualul regim iranian decide să semneze un acord nuclear în termeni favorabili Statelor Unite și să renunțe la susținerea terorismului în Orientul Mijlociu și în alte regiuni. O altă variantă favorabilă ar putea apărea în cazul răsturnării regimului actual din Iran – o ipoteză despre care tot mai mulți analiști spun că este posibilă.

Speranța ar fi ca un nou regim să caute reconcilierea cu Occidentul, ceea ce ar duce la ridicarea sancțiunilor. Prețul petrolului ar putea scădea, stimulând investiții noi în producția iraniană, iar piețele financiare ar reacționa pozitiv.

Totuși, o tranziție pașnică este greu de obținut. Cel mai probabil ar urma o perioadă de lupte interne între diverse grupuri care vor puterea. Chiar și așa, acest lucru nu ar afecta neapărat Occidentul din punct de vedere economic. Cu alte cuvinte, ar putea exista o perioadă lungă de conflict intern în Iran, cu suferință umană profundă, dar fără consecințe militare dincolo de granițele sale.

Concluzia este că, deși situația rămâne incertă și periculoasă, este puțin probabil ca acest conflict să provoace daune economice majore sau panică pe piețele financiare. Acestea își pot îndrepta din nou atenția spre tarifele impuse de Trump și următoarele date privind piața muncii din SUA.