COMENTARIU Marius Oprea / Atunci cînd spitalele ard

”Un accident îngrozitor”, a spus Klaus Iohannis despre tragedia de la Piatra Neamţ, de acum un an, cînd în 14 noiembrie 2020 au murit zece persoane, arzînd de vii în paturile lor în secţia de ATI a spitalului din oraş. Numărul victimelor ar fi putut fi mai mare, dacă un medic, Cătălin Denciu, n-ar fi sărit în foc, la porpriu, să-i salveze pe restul, suferind şi el arsuri grave. Denciu a fost decorat de Tedros Ghegreyesus, preşedintele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ca şi de statul belgian. Nu şi de preşedintele României: deja îl decoraseră alţii, iar Iohannis nu vrea decît să fie primul.

Pe doctorul din Neamţ, cînd s-a întors acasă în 6 mai acest an, nu l-au întîmpinat autorităţile cu flori, ci necazurile. Mai întîi, că legislaţia în vigoare nu prevede ca gestul eroic al medicului, de a sări în foc pentru a-şi salva pacienţii bolnavi, să fie considerat obligatoriu pentru acordarea concediului medical, de-a lungul întregii recuperări. A fost somat să se prezinte la serviciu şi nu i s-au plătit nici salariile restante, aşa încît s-a adresat justiţiei, primind primul termen abia în luna septembie, care tocmai care s-a încheiat. Motivul invocat al restanţelor de plată a fost lipsa banilor, deşi de luni de zile, premierul Cîţu ne asigură: ”bani sînt!”

După Piatra Neamţ, Klaus Iohannis a făcut nenumărate exerciţii şi piruete de imagine, pe marginea subiectului. A invitat experţi la Cotroceni, s-a consultat cu ei. Ocazie cu care Dorin Săndesc, şeful medicilor ATI pe ţară spunea că a înmînat un memorandum, privind toţi paşii care ar trebui parcurşi, pentru ca asemenea situaţii să nu se mai repete. E ultima oară cînd a mai văzut documentul, uitat prin verun sertar.

Situaţia s-a repetat, cu şi mai multe victime, în 29 ianuarie 2021, la ”Matei Balş”, în Bucureşti. De astă dată, au murit arşi de vii în paturile lor 20 de oameni, în cursul nopţii. La prînz, din faţa spitalului, preşedintele spunea: ”O zi foarte tristă astăzi, cu tragedia care s-a întîmplat aici. Ce pot să spun este că îmi pare foarte rău, transmit condoleanţe familiilor îndoliate”. A mai cerut ”cu celeritate” măsuri de îndretare a unor probleme care, ştia şi el deja, ”ţin de sistem”. A doua zi, preşedintele n-a mai făcut nicio comisie, nu s-a mai implicat personal. A plecat la schi.

După acelaşi model, în loc să rezolve problemele, ”sistemul” a devenit terenul unui război politic, care a dat foc ţării şi nici pînă astzi nu s-a stins, între cei doi parteneri principali ai guvernării, PNL şi USR-PLUS. Un război declanşat, ştim toţi, de o echipă autocdeclarat ”cîştigătoare”, sub stindardul preşedintelui.

Pe fundalul acestui război, acum a ars a treia secţie de ATI, la Spitalul de Boli Infecţioanse, din Constanţa. Zece oameni se aflau acolo, conectaţi la aparate. Iniţial, s-au anunţat nouă victime. La cîteva ore apoi, procurorul de caz a numărat şi a anunţat şapte, cam în vremea în care preşedintele Iohannis declara a treia oară, după acest al treilea incendiu, ieşind dintr-o muţenie de cîteva ore, care dacă ar fi continuat i-ar fi ars lui însuşi scaunul de la Cotroceni, că ”am cerut premierului şi ministrului Sănătăţii să ia toate măsurile necesare şi să facă absolut tot ce este posibil pentru a preveni ca un alt accident să se mai întîmple în spitalele din ţară”. Mersi! Exaxt, dar exact acelaşi lucru, l-a spus şi acum un an, doar că nu în aceeaşi alcătuire a frazei.

În vremea în care morţii sînt număraţi în România precum steagurile lui Pristanda, într-un cinism fără margini, Klaus Iohannis a recunoscut totuşi că "sînt îngrozit de tragedia care a avut loc în această dimineaţă la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa (...). Astăzi, din păcate, statul român a eşuat în misiunea sa fundamentală de a-şi proteja cetăţenii”.

”Statul român” e deci vinovatul, că preşedintele României e nevoit să recunoască ceea ce ”este o zi neagră, de doliu, pentru naţiunea română”.

Aşa stau lucrurile. Preşedintele a spus, de astă data, răspicat, adevărul. Simt nevoia să spun că totuşi, ceva diferă. Poziţia noastă faţă de statul român. Domnia sa e preşedintele acestui stat ”care a eşuat”, condus de guvernul său, de premierul său. Eu, dumneavoastră, cititorii revoltaţi ai acestor rînduri, sîntem simpli cetăţeni, constatînd că atunci cînd politica înseamnă numai şi numai luptă pentru putere, funcţii şi bani, spitalele ard şi ţara toată se face scrum.