COMENTARIU Marius Oprea: De ce n-ar trece Iohannis de la ”Jo napot kivanok, PSD”, la ”Jo napot kivanok PNL”?

Locul din capul mesei e tare rîvnit, încît e greu de imaginat că PNL sau PSD renunţă la pretenţia de a avea prim ministrul, într-un cabinet comun. Dacă liberalii vor alege ”ciuma roşie”, atunci va fi greu de construit o punte de dialog, între doi adversari de moarte, pînă mai ieri. Să treacă, direct, de la război deschis, la colaborare? Fără măcar un armistiţiu, pentru un timp? De cealaltă parte, să refaci încrederea între doi aliaţi, PNL şi USR, care s-au trădat reciproc şi s-au torpilat pînă n-a mai rămas piatră pe piatră, e iarăşi dificil, atunci cînd una din părţi îl dă la o parte pe cel ce şade în capul mesei. De aceea, un premier UDMR ar fi o soluţie logică.

Dar, ce e logic în România? Tocmai din acest motiv, mă îndoiesc sincer  că preşedintele Klaus Iohannis va lua, de fapt, în considerare propunerea avansată de liderul politic al minorităţii maghiare. De altfel, preşedintele nu-i place pe maghiari. George Simion de la AUR n-a fost amendat pentru declaraţii şovine, dar Iohannis da. Ne amintim declaraţia din 29 aprilie 2020, pentru care preşedintele a fost sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu 5.000 de lei, pentru insultarea minorităţii maghiare: ”Jo napot kivanok, PSD (Vă doresc o zi bună, PSD”). Este incredibil, dragi români, ce se întîmplă în Parlamentul României. PSD a ajutat UDMR să treacă prin Camera Deputaţilor o lege prin care dă autonomie largă Ţinutului Secuiesc. O napot, Ciolacu! (Bună ziua, Ciolacu!) Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orban, în schimbul acestei înţelegeri? Vedeţi, dragi români, asta înseamnă o majoritate toxică…”.

Va trece Iohannis peste prejudecăţile lui antimaghiare, acceptînd ceea ce ar putea reprezenta o ieşire din nesfîrşitele dispute politce, care, cu toate angajamentele, n-au cum să nu se transfere şi la vîrful executivului, şi mai ales acolo? Prin urmare, n-ar fi un bine pe care l-ar face românilor, curmînd criza din rădăcină, prin numirea unui prim-ministru maghiar? Căci rădăcina crizei e scaunul de prim-ministru. Şi, cînd doi se ceartă – nedînd semne că s-ar împăca, nici cînd spun că o fac, ci doar că au obosit, nu-i mai bine, mai precaut, să aşezi între el un al treilea, mai echilibrat şi cumpătat, care n-are legătură cu miezul disputei şi se înţelege bine cu amîndoi?

Logic, aşa ar fi, în viaţa reală. Dar nu în viaţa politică din România. Mai ales în cazul preşedintelui Klaus Iohannis, care de mult timp a dovedit că el nu e parte a soluţiei, ci a crizei. Să vedem că ne scot ungurii din groapă... Cel mai bun argument, pentru o asemenea propunere din partea UDMR ţine inclusiv de natura practică a exerciţiului guvernării. De pildă, prestaţia lui Cseke Atilla ca interimar al portofoliului sănătăţii a fost, de departe, cu mult mai bună decît a titularilor săi care l-au precedat, în toate guvernele coaliţei. Guvernele lui Iohannis.

Să nu mai vorbim şi de prestaţia lui Kelemen Hunor însuşi, ca vicepremier. Mie, personal, nu-mi iese din minte cuvîntul pe care l-a avut la Congresul PNL, ca probă premonitorie de elocvenţă, substanţă politică şi umană: ”azi veţi alege preşedintele PNL, dar cu toate emoţiile şi tot zgomotul aceasta, ziua se va termina foarte repede, problemele nu vor disparea, nu s-a încheiat pandemia, preţurile au explodat, dar haideţi să ne oprim la cîteva dintre cele mai acute probleme M-am uitat pe cîteva cifre si sînt alarmante: sînt 4,5 milioane de consumatori care plătesc 40, 50 lei pentru energia consumată, un bec si un frigider, mai sînt 3 milioane unde factura nu depăşeste 100, 110 lei. Am făcut un calcul şi există o previziune sumbră, o treime din gospodării vor plăti pentru gaze şi curent jumătate din veniturile gospodăriei, asta e dimensiunea reală, adevarata problemă care ne aşteaptă şi la care trebuie să găsim un răspuns urgent. (..) Trebuie să ne mişcăm repede, să dăm un ajutor real pentru persoanele fizice, dar şi pentru firme. A doua problemă urgentă e sistemul sanitar, valul 4, vom avea nevoie de mai mulţi bani, trebuie să cumpărăm medicamente şi să avem o campanie foarte intensă, de a accelera vaccinarea. Nu putem lăsa impresia că ne certăm între noi şi această ceartă ne ocupă tot timpul".

Kelemen Hunor a avut, în aceste vremuri ale pandemiei mai multe luări de poziţie, care s-au dovedit extrem de umane şi echilibrate, semne ale înţelegerii modului în care lipsa de fermitate şi curaj politic, ba mai mult, iresponsabilitatea, afectează cetăţeanul de rînd. Între altele, a spus, încă de pe 13 aprilie 2020, că ”în pandemie, într-o criză, din viaţa oamenilor nu faci subiecte politice”. E exact ce au făcut toţi cei cu care e chemat să stea, în continuare, la masă.

Atunci, dacă preşedintele vrea ca toată cearta să ia sfîrşit şi ţara să fie din nou guvernată, de ce nu l-ar desemna pe Hunor prim-ministru? Ar fi un răspuns tranşant către cei de la AUR, care tot îi vor capul, cît şi şansa să cîştige procesul intentat CNCD-ului, care nu s-a încheiat încă, împotriva amenzii primite. Nici măcar nu e o glumă, iar românilor, cărora le e lehamite de clasa politică ”a lor”, n-ar privi deloc cu ochi răi această încercare de a reveni, măcar pînă ieşim din iarnă, la un pic de normalitate şi echilibru. E ceea ce, în fond, politicienii maghiari din România au dovedit că pot oferi.