COMENTARIU Marius Oprea. ”Revoluţia culturală a sexelor” din Europa

Cînd a început ”revoluţia culturală” în China lui Mao, mulţi dintre occidentali, în special intelectuali din mediile academice, au aplaudat-o. Implicit, şirul de orori care au însoţit-o a căpătat astfel o acoperire ”culturală”, a intrat în etosul marxist. Violenţele au fost negate sau privite drept accidente de parcurs, deşi ele erau regula şi motorul aşa-zisei revoluţii, de fapt un conflict ideologic intern, menit să stopeze declinul de popularitate al liderului comunist chinez, după ce acesta aruncase ţara în haos economic.

3319 afișări
Imaginea articolului COMENTARIU Marius Oprea. ”Revoluţia culturală a sexelor” din Europa
S-ar spune că nu e nicio asemănare între ”revoluţia culturală” maoistă şi revoluţia corectitudinii politice şi de impunere a propagandei LGBTQ în mediul social-politic şi în educaţie. Că nu putem vorbi de o ”revoluţie culturală” a sexelor. Eu cred că dimpotrivă. Asemănările sînt numeroase, le-au observat mulţi, nu neapărat doar din rîndurile ”conservatorilor” şi, deşi nu îmbracă forme violente – ca în China – efectele în plan social pot fi la fel de devastatoare. 
 
E greu, dar nu imposibil de anticipat cum va arăta societatea ”civilizată” a viitorului. În orice caz, ea ar opune un occident emasculat (fosta ”zonă creştină”, devenită areal LGBTQ) unei puternic şi conservator etos musulman, veşnic în ofensivă. Străvechile cruciade îşi vor stabili astfel cîştigătorul istoric, prin distrugerea crucii, la ea acasă. Şi încet, odată cu acumularea valurilor de emigranţi în ”bătrîna Europă”, în 2-3 generaţii minaretele vor domina catedralele, iar profeţiile privind ”victoria jihadului asupra necredincioşilor” se vor realiza fără lansatoare de rachete.
 
Doar ca rezultat al unui război cultural, pe care Europa îl poate, împotriva ei înseşi.
 
Acest război e în plină desfăşurare deja, iar autorităţile de la Bruxelles par să nu găsească satisfacţie mai mare, decît în el. Mai mult decît economia şi pandemia, Uniunii Europene îi pasă de educaţia sexuală a copiilor din Ungaria. Încălcînd principiul anunţat drept sacru al subsidiarităţii, poliţia culturală bruxelleză caută să impună valori şi să imprime trăsături comportamentale, nu doar în Ungaria, dar şi în restul ţărilor foste comuniste, în genere mai mult decît reticente la ”dirijismul ideologic” pe care deja aceste ţări l-au exersat, cînd se aflau sub ”cortina de fier”. Acceptarea propagandei LGBTQ este doar una din aceste componente şi este cea mai vizibilă, dar sînt mult mai multe aceste noi ”valori”, afirmate în ceea ce generic e numit ”corectitudinea politică”.  
 
”Un război cultural între Est şi Vest ameninţă să rupă UE în două”, a titrat ”The Telegraph”, definind astfel realitatea politică din Uniunea Europeană. ”Întîmplarea face ca mulţi dintre noi, între care şi homosexuali, să considerăm că lupta pentru egalitatea homosexualilor a fost în ultimii ani grav şi inutil deviată”. Orice nerespectare a regulilor în materie, devenite rapid dogme, Von der Leyen susţine că ”e contrară tuturor valorilor [...] Uniunii Europene”, ceea ce ziariştii britanici socotesc lucid drept ”o exagerare grandilocventă, dacă poate exista aşa ceva”. Tot ei adaugă: ”UE consideră că nu poate permite divergenţe politice cu privire la unele chestiuni sociale. Dar concomitent, nu reuşeşte să realizeze că este şi ea cel puţin la fel de dogmatică ca guvernele pe care le critică”.
 
Nu ştiu încă unde va duce acest război ideologic, pornit acum între vest şi est. În orice caz, e greu de presupus că va avea învingători. Dacă Bruxelles-ul îşi va impune prin forţa şantajului economic regulile, va stîrni mai degrabă valuri de resentimente şi solidarizări ale populaţiei, cu guverne de dreapta. Decît să-şi atingă un scop ”educaţional”, va reuşi să provoace exact contrariul acestui scop. Pe de altă parte, negarea cu obstinaţie a drepturilor minorităţilor, asociată cu un suveranism căzut astfel în păcatul naţionalismului şi al xenofobiei, în ţările din estul Uniuniunii Europene, exact ca reacţie faţă de politica inconştientă şi pur birocratică de la Bruxelles, are un rol dizolvator al consensului european. 
 
Oricum ar fi, ”revoluţia culturală” a sexelor din Europa nu are cîştigători, pe frontul astfel deschis. Singurii care au ceva de cîştigat sînt departe de acest front, spre răsărit la Moscova, şi mai departe în ţările musulmane din Orient, unde se pregătesc de ultima invazie a creştinătăţii muribunde, armatele întregi  de imigranţi, dezmoşteniţi de soartă, dar rămaşi dreptcredincioşii lui Allah. 
 
Fosta Chină a lui Mao continuă să fie o ţară puternică, tocmai pentru că a renunţat la dogmă. Uniunea Europeană abia a început să şi le afirme şi să le propage, pe ale ei. Cu ce preţ pentru viitor, mi-e şi frică să-mi imaginez.    
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici