PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Rechinii corupţiei corporatiste din lume, de la vaccinul anticovid pînă la finanţarea terorismului şi peştişorii cei mici ai şpăgii în plic din România

M-am săturat de povestea ”corupţiei din România”, în vreme ce, de la Bruxelles pînă în Siria, începe să iasă la iveală o corupţie corporatistă transnaţională, care se întinde de la vaccinuri pînă la ciment, de la presiuni asupra guvernelor statelor lumii asediate de pandemie, şi pînă la finanţarea terorismului. În această lume, noi pare că sîntem cei mai mici peştişori, printre rechini.    

 

 

”Corupţia” a fost cuvîntul fermecat pentru a deschide poarta politicii în România, fiind cel mai des folosit în ţara noastră, în ultimele decenii. În numele ”luptei anticorupţie” s-a întemeiat un stat poliţienesc, prin asocierea dintre serviciile secrete din România şi procurori, s-au făcut sute şi mii de arestări şi anchete abuzive, au fost chiar oameni care au murit în puşcărie şi pe tot acest eşafodaj şi-a construit puterea şi popularitatea un preşedinte-turnător, Traian Băsescu. Dar corupţia din ţara noastră e un puiuţ nevinovat, o simplă şpagă în plic, pe lîngă corupţia din restul lumii. ”Rest” care în schimb, atunci cînd interesele îi dictează, nu încetează să ne atace cu propriul arsenal de etichete asupra propriei corupţii, cum o fac olandezii guvernului Mark Rutte, ridicînd steagul ”MCV” împotriva României şi a aderării noastre la Schengen, în încercarea de a ne băga pe gît corvetele multirol produse de firma olandeză Damen, în schimbul celor pe care le va produce compania de stat franceză care a cîştigat licitaţia MApN şi care vor fi produse în cooperare cu şantierele navale de la Constanţa. 

 

Ultimele veşti din lume ilustrează însă cum arată de fapt adevărata corupţie. Cea ”care contează”. Recentul scandal al vaccinurilor anticovid, despre care Parchetul European al Laurei Codruţa Kovesi a confirmat, în fine, acum zece zile că a demarat o anchetă, o aduce în prim-plan chiar pe Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene. Se pare că von der Leyen a dat-o rău în bară şi riscă să intre în istorie drept cel mai înalt şi probabil cel mai corupt personaj din istoria recentă a Europei. Cînd spun acestea, mă bazez pe faptul că Laurei Codruţa Kovesi nu-i place nici să rişte, nici să piardă. Ea merge ”la sigur” şi dacă a anunţat ancheta, înseamnă că ”e groasă”. În genere, dosarele sale în ţară au fost ”servite” de informaţiile serviciilor şi cînd a pierdut, a făcut-o pe chestiuni de procedură, sau pentru că erau însăilări la comandă politică. Acum nu mai e cazul – e vorba, totuşi, de cel mai înalt oficial al Uniunii Europene. 

 

Ursula von der Leyen a fost anchetată şi în Germania, unde o Comisie parlamentară a investigat presupuse nereguli, în atribuirea contractelor de apărare unor consilieri ai săi şi unor companii private, în perioada în care Von der Leyen a condus ministerul federal al Apărării. Între timp, ancheta din ţara natală a fost băgată sub preş, pentru că germanii nu-şi dau singuri cu stîngul în dreptul (ca noi), acuzîndu-şi de corupţie omul nr.1 din Europa. Se poate şi mai tîrziu, cînd va fi căzut din poziţia în care se află, iar această cădere poate va fi amînată, în opinia mea, numai de oportunitatea momentului. De astă dată, momentul e unul inoportun: războiul din Ucraina şi nevoia de stabilitate politică de la vîrful UE, şi nu altceva, pot întîrzia şi tergiversa rezultatele anchetei. Ca să nu mai vorbim de poziţia pe care o ocupă ”împricinata”.   

 

Ursula von der Leyen a fost acuzată la nivelul Uniunii Europene încă de anul trecut, de biroul ombudsman-ului Uniunii europene, Emily O’Reilly, o persoană deplin respectabilă care ocupă această funcţie din 2013, că ar fi favorizat firma Pfizer, cu care a negociat netransparent, pe sms-uri care n-au fost puse la dispoziţia autorităţilor europene. În toată această vreme, Kovesi, şefa parchetului European, a tăcut şi şi-a văzut mai departe de bulgari, unde a anchetat, între altele, o firmă pentru o ”fraudă” de cîteva mii de euro, cu fonduri europene. Asta, pînă acum o săptămînă – semn că poziţia doamnei von der Leyen pare a se fi şubrezit, la nivel european. Codruţa noastră nu se leagă de oamenii cu adevărat puternici, dacă nu are un spate şi mai puternic. E greu de spus încă ce anume a stat la baza anchetei achiziţiei vaccinurilor anticovid la nivel european, dar e bine că se face.     

 

 De un an încoace, pe diferite tonuri din registrul ”soft”, Ursula von der Leyen a fost acuzată, deci, că a favorizat firma Pfizer, achiziţionînd ”netransparent” 1,8 miliarde de doze de vaccin. Netrasparent e în ghilimele. Restul nu. Am citit acum aproape un an că Pfizer şi Moderna făceau, în perioada de vîrf a pandemiei Covid-19, potrivit unei socoteli realizate de o anchetă jurnalistico-medicală, publicată în noiembrie 2021, un profit de 1.000 de dolari pe secundă, în timp ce în cele mai sărace ţări din lume populaţia a rămas în mare parte nevaccinată. Articolul o cita pe Maaza Seyoum, de la Alianţa Africană şi Alianţa Populară pentru Vaccin din Africa: ”Este obscen că doar câteva companii obţin profit de milioane de dolari în fiecare oră, în timp ce doar două procente dintre oamenii din ţările cu venituri mici au fost vaccinaţi împotriva Covid”.

 

Dar mi se pare şi mai obscen, să obţii şpagă, pe speranţă. Pentru că, dacă se adeveresc suspiciunile Parchetului European, e devastator nu numai pentru protagonistă, Ursula von der Leyen, ci pentru însăşi arhitectura Uniunii, căreia îi trebuie resurse importante pentru a supravieţui unui asemenea şoc. Tocmai cînd ”se strînge cureaua”, din cauza sancţiunilor impuse Federaţiei Ruse. Momentul nu e tocmai cel potrivit, dar o circumstanţă care ar salva Uniunea de posibila acuzare a unora din cei mai înalţi oficiali ai ei de corupţie, ar fi momentul cîştigării războiului de către Ucraina, sau, în orice caz, de încheiere a păcii. Una peste alta, certitudinea e că Parchetul European a confirmat într-un comunicat de presă că are în desfăşurare o anchetă privind achiziţia de vaccinuri COVID-19 în Uniunea Europeană, ”demarată în urma primirii mai multor sesizări” şi că ”în această primă etapă a cercetării penale nu vor fi făcute publice alte detalii”, dar surse apropiate Parchetului European susţin că ancheta verifică în principal acordul încheiat între Comisia Europeană, prin preşedintele Ursula von der Leyen şi compania Pfizer, privind livrarea de vaccin ţărilor UE până în anul 2023, cît şi ”modul în care Comisia Europeană a realizat achiziţia centralizată de vaccinuri şi achiziţiile făcute ulterior de diverse ţări de la Comisie”. 

 

Parchetul General din România a anunţat, la rîndul său, că a demarat o anchetă în acest sens, cu privire la achiziţiile făcute de guvernele de la Palatul Victoria, în timpul pandemiei. Ceea ce mulţi spuneau, simţeau ori credeau, şi anume că pandemia Covid-19 a fost o mare afacere a ”Big Pharma” se adevereşte. Nu pentru că n-ar fi existat covidul, ci pentru că acolo unde se învîrt mulţi bani e şi multă corupţie. Din acest din urmă motiv, personal nu cred că România e mai coruptă decît alte state din Europa. Decît Olanda, de pildă, în care guvernul face lobby pe faţă unei firme de construcţii navale. Ţara noastră e prea săracă, pentru a fi locul unei mari corupţii, unde miliardele se numără cu sacul. Totuşi, poate vom afla ce aranjamente oculte s-au făcut şi la noi, de către guvernanţii români, care au cumpărat, ca şi Comisia Europeană, ”total netransparent” nu mai puţin de 120 de milioane de doze de vaccin, de ajuns ca toţi cei care au decis să se imunizeze să o facă pînă la mijlocul secolului. Ca să nu mai vorbim de tone de măşti ”neconforme” sau de ”izolete”, cîte două la preţul unei limuzine. ”Lupta cu pandemia” s-a transformat, astfel, pe nesimţite în lupta cu buzunarul românului, pe care l-a găurit, înainte ca preţul energiei să-l golească cu totul. În acest caz însă, de vină n-a mai fost ”România coruptă”, ci Europa coruptă. 

 

 

Corupţia corporatistă promovată de ”Big Pharma” a fost întrecută, ca nocivitate, de un domeniu neaşteptat – industria cimentului.  O anchetă de peste ocean, unde americanii nu se joacă cu terorismul, a fost deschisă la Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Brooklyn, New York, unde a fost pusă sub acuzare pentru ”conspiraţie pentru a oferi sprijin material unei organizaţii teroriste” trustul Lafarge. Compania franceză a cumpărat multe fabrici de ciment şi în România, pentru a le vinde ulterior elveţienilor de la Holcim (cum s-a întîmplat, în cele din urmă, chiar cu întreaga companie-mamă din Franţa). Ţin bine minte (eram la consilier la Cotroceni atunci) cum în anul 2000, Lafarge a emis pretenţia, greu de îndeplinit, ca pentru a investi în România, să cumpere absolut toate fabricile producătoare de ciment din ţară. Revenind la practicile corporatiste incriminate de procurorul american Breon Peace din New York, care au mers pînă la sprijinul financiar acordat grupării islamice ISIS de către divizia din Siria a companiei Lafarge, acesta este indubitabil: compania, cumpărată din 2015 de Holcim şi-a recunoscut vinovăţia, pentru activităţile şi practicile ei, din perioada august 2013 – octombrie 2014. A scăpat deocamdată cu o amendă, de 777,8 milioane de dolari – un fleac, s-ar spune, în comparaţie cu gravitatea faptei.

 

S-a stabilit că, pentru a menţine în funcţiune o fabrică de ciment din Siria, compania Lafarge a plătit ISIS şi unei alte organizaţii teroriste, Frontul Al Nusrah, nu mai puţin de 10,24 milioane de dolari, bani daţi chiar în timp ce teroriştii au ucis, prin decapitare, au răpit şi ţinut ostatici mai mulţi cetăţeni occidentali. ”Lafarge a recunoscut şi şi-a asumat responsabilitatea pentru crima sa uluitoare. Niciodată până acum o corporaţie nu a oferit sprijin material şi resurse organizaţiilor teroriste străine”, a declarat procurorul american care a instrumentat cazul. La vremea respectivă, compania Lafarge îşi liniştea conştiinţa, socotind că banii se ridicau la nivelul taxelor, pe care oricum ar fi trebuit să le achite statului sirian, dar pe care acum le ofereau sub formă de ”donaţii” celor din ISIS, care stăpîneau teritoriul pe care opera fabrica. Lor le plăteau atît pentru protecţia afacerii, cît şi pentru a le intermedia aprovizionarea cu materii prime, din teritoriile aflate sub control.

 

În mod normal, dacă aceste operaţiuni n-ar fi fost derulate de ”corporatişti”, ci de nişte afgani sau sirieni oarecare, aceştia ar fi fost arestaţi şi ar fi ajuns, nu mă îndoiesc, la Guantanamo. Dar directorii Lafarge au scăpat cu amendă. Deocamdată, ni se spune, spre a se linişti, iarăşi, conştiinţele – că ancheta va continua, pentru a stabili şi răspunderile personale. Care sînt imense, pentru că, aşa cum susţine procurorul Peace, ”în mijlocul unui război civil, Lafarge a făcut alegerea de neconceput de a pune bani în mâinile ISIS, una dintre cele mai barbare organizaţii teroriste din lume, pentru a putea continua să vândă ciment. Lafarge a făcut acest lucru nu doar în schimbul permisiunii de a-şi opera fabrica de ciment – ceea ce ar fi fost destul de rău – ci şi pentru a-şi valorifica relaţia cu ISIS pentru un avantaj economic, solicitând asistenţa ISIS pentru a dăuna concurenţei Lafarge, în schimbul unei părţi din vânzările Lafarge”. Deci, n-a fost doar o colaborare de nevoie, dar Lafarge i-a folosit pe teroriştii ISIS chiar ca pe o armată personală, pentru a-şi distruge concurenţa. 

 

Totuşi, înclin să cred că lucrurile nu vor merge mai departe. La urma urmei, se poate invoca faptul că Lafarge nu mai există – din 2015, grupul francez a fost cumpărat de compania elveţiană Holcim. Care a comunicat deja că ” regretă profund” că ”acest comportament a avut loc şi am colaborat cu Departamentul de Justiţie al SUA, pentru a rezolva această problemă”, cît şi că susţine ”acordul la care a ajuns Lafarge cu Departamentul de Justiţie american”, de plată a amenzii de 777,8 milioane de dolari. Vor merge parte din aceşti bani la victimele ISIS din perioada în care Lafarge finanţa terorismul? Greu de spus. În orice caz, trăim într-o lume în care corupţia din aerul rarefiat al marilor puteri ajunge greu, foarte greu, pînă jos – la noi, cei mai mici. Care, în schimb, tulburăm atît de mult apele hăituindu-ne între noi, cu numele aceleiaşi corupţii în gură, încît nu mai putem vedea, cum înoată maiestuos pe deasupra, rechinii ei adevăraţi.