Avertismentul unei jurnaliste ruse în exil: Propaganda rusă este extrem de sofisticată, aproape perfectă

Cartea ei a fost publicată în limba spaniolă la editura Capitán Swing. Este o cronică a Rusiei care dă voce celor uitați de sistem – de la pacienți din instituții psihiatrice până la fete din sate recrutate pentru prostituție – și care, printre aceste relatări despre o țară ce se întinde mult dincolo de Moscova, împletește propria ei poveste, una de sacrificiu și opresiune.

Ea a lucrat pentru deja cenzuratul ziar Novaya Gazeta. A fugit din țara natală la începutul războiului cu Ucraina, iar de la distanță afirmă că, deși „Rusia este mai mare decât (președintele Vladimir) Putin și decât fascismul”, nu ezită să-și numească țara astfel.

„Mi-e greu să procesez asta, pentru că Uniunea Sovietică a luptat cândva împotriva fascismului și aproape toate familiile au participat la acel război, dar nu trebuie decât să vezi lucrurile care se spun acum”, spune ea despre actualul regim, în cadrul căruia a fost calificată drept trădătoare de patrie.

Kostyuchenko (Iaroslavl, 1987) a dezvăluit în 2023 suspiciunea că ar fi fost otrăvită de stat din cauza reportajelor sale despre invazia Ucrainei. Apărarea propriilor drepturi ca persoană homosexuală i-a adus și bătăi, și arestări, iar criticile la adresa ambițiilor expansioniste ale Rusiei i-au provocat conflicte chiar și cu mama ei, care are dificultăți în a accepta că URSS nu mai este „cea mai importantă țară din lume”.

„Mi-ar plăcea să cred că Putin este singura problemă pe care o avem, dar el este doar unul dintre cei 150 de milioane de ruși, iar toți sunt responsabili. E greu de înțeles ce se întâmplă acum în Rusia, pentru că jurnalismul este practic criminalizat. Fascismul are nevoie de represiune, pentru că se bazează pe frică”, spune ea într-o conversație purtată pe Zoom.

Jurnalista crede că primul pas spre o schimbare constă în ceea ce se întâmplă deja în Rusia (faptul că „oamenii s-au săturat de acest război”), ceea ce, în opinia ei, reprezintă „o fereastră de oportunitate”. Nu consideră realistă posibilitatea unei lovituri de stat, dar crede că o revoluție este ceva ce se poate spera.

Uniune civică

„Oameni diferiți, cu valori și opinii diferite, au început să lucreze împreună. Acesta este un prim pas. Și, evident, Putin și administrația sa știu acest lucru, de aceea societatea rusă este puternic reprimată, pentru a-i face pe oameni să se teamă unii de alții.”

Kostyuchenko nu crede că presiunea externă funcționează. Unele sancțiuni menite să izoleze țara, susține ea, au servit de fapt la menținerea economiei și finanțarea războiului. „Așa că, dacă aș fi un politician occidental, m-aș strădui să sprijin societatea civilă din interiorul Rusiei, pe cei care sunt acolo și pot schimba lucrurile.”

Ea rămâne optimistă, „pentru că, altfel, nu aș putea merge mai departe”. Totuși, admite că mașinăria de propagandă rusă, „extrem de sofisticată, aproape perfectă”, face dificil ca cetățenii să se ridice împotriva guvernului.

„Sper să mă înșel, dar se pare că funcționarii statului rus se gândesc tot mai mult să aplice modelul chinez în realitatea rusă, precum deconectarea de la internet. Oamenii tind să creadă că sunt mai inteligenți decât propaganda, dar aceasta influențează pe toată lumea, la diferite niveluri”, avertizează ea.

În cartea sa, Kostyuchenko concluzionează că cuvântul nu poate opri un război și nici salva o țară, dar are puterea de a crea legături între oameni, care, în ultimă instanță, „sunt cel mai puternic lucru pe care îl avem în lume”.

Kostyuchenko nu regretă sacrificiile pe care a trebuit să le facă pentru a-și face vocea auzită.

„Știi că mulți dintre colegii tăi au fost uciși și că într-o zi ți se poate întâmpla și ție. Știi că unii ajung în exil și niciodată nu am crezut că voi fi una dintre ei, (…) dar, fără îndoială, încheie ea, nu am impresia că a fost o greșeală.”