„Chimicalele eterne”, din nou în centrul atenției după o decizie controversată a administrației Trump

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

PFAS sunt substanțe chimice sintetice produse de om, întâlnite într-o gamă largă de produse, de la haine impermeabile și tigăi antiaderente cu teflon până la pesticide folosite în agricultură. Totuși, există o dezbatere privind definiția exactă a ceea ce reprezintă un PFAS, potrivit Le Figaro.

Cele cinci substanțe autorizate recent nu sunt incluse în definiția PFAS adoptată de autoritățile federale din SUA. Mulți experți susțin însă că acestea sunt, în realitate, „chimicale eterne” și avertizează asupra riscurilor pe care noile pesticide le prezintă pentru mediu. AFP analizează această controversă.

Problema clasificării

PFAS sunt caracterizate prin structura lor chimică, care conține legături foarte stabile între carbon și fluor. Rezistența lor la coroziune, lumină și temperaturi ridicate le face excelente materiale izolatoare, antiaderente și impermeabile.

Australia dă în judecată gigantul american 3M pentru 1,4 miliarde de dolari din cauza „chimicalelor eterne” PFAS

Poluare toxică în Marea Britanie: „chimicalele eterne” au contaminat ecosistemul marin

O definiție bazată pe structura chimică, adoptată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 2021, a fost preluată de aproximativ jumătate dintre statele americane, de Congres, Pentagon și de un grup de 150 de oameni de știință care au publicat un consens în 2024.

În 2023, însă, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) a adoptat o definiție proprie, mai restrictivă. În timpul mandatului lui Joe Biden, după introducerea acestei definiții, a fost aprobat un singur pesticid, comparativ cu cinci de când Donald Trump a revenit la putere.

EPA susține acum că aceste pesticide sunt autorizate și în alte țări și că sunt importante pentru securitatea alimentară.

Doar vârful aisbergului

Pentru cercetători și activiștii de mediu, noile substanțe permise datorită acestei clasificări restrictive continuă să reprezinte un pericol pentru oameni și mediu.

Există „dovezi care sugerează un potențial cancerigen”, recunoaște chiar EPA în evaluarea unuia dintre erbicidele aprobate recent, trifludimoxazin.

Iar noile autorizări reprezintă doar vârful aisbergului. O analiză realizată în 2024 asupra substanțelor deja autorizate în Statele Unite și Canada a concluzionat că 66 dintre acestea sunt PFAS, potrivit definiției OCDE.

„Este o problemă pe care guverne succesive au ascuns-o sub preș”, a declarat Nathan Donley, reprezentant al organizației de mediu Center for Biological Diversity. „Dar situația se agravează astăzi”.

Potrivit lui Varun Subramaniam, care a realizat analize pentru ONG-ul Environmental Working Group, „există șanse foarte mari ca nouă din zece produse agricole cumpărate din comerț în Statele Unite să conțină reziduuri de PFAS foarte toxice”.

Multe dintre aceste pesticide se degradează în acid trifluoroacetic (TFA), un poluant prezent pe scară largă în ape. La sfârșitul lunii iulie, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și-a înăsprit recomandările privind dozele admisibile pentru această substanță extrem de persistentă, identificată în soluri, ape subterane, culturi agricole, apă potabilă și, în cele din urmă, în alimentele consumate de oameni.

Acuzații privind influența lobby-ului

ONG-urile critică legăturile strânse dintre industrie și autoritățile americane de reglementare.

Șeful EPA, Lee Zeldin, a modificat în noiembrie pagina dedicată PFAS și pesticidelor de pe site-ul agenției, eliminând orice referire la definiția mai largă a „chimicalelor eterne”, potrivit unor documente publice obținute de Center for Biological Diversity.

În aceeași zi, organizația de lobby a industriei americane a pesticidelor, CropLife America, a publicat un document împotriva reglementărilor mai stricte, citând pagina recent modificată. Reprezentanții organizației au declarat pentru AFP că nu a existat nicio coordonare cu EPA.

O poveste care se repetă

Pentru Cindy Hu, cercetătoare în știința mediului la George Washington University, această dezbatere amintește de situații similare din trecut.

După eliminarea treptată a primei generații de PFAS la începutul anilor 2000, industria le-a înlocuit cu alte molecule promovate drept mai sigure. Ulterior, una dintre acestea a provocat o contaminare semnificativă a apei potabile în statul Carolina de Nord.

„Este o nouă versiune a aceleiași povești”, a spus cercetătoarea, susținând aplicarea principiului precauției, potrivit căruia aceste substanțe ar trebui considerate periculoase până când se demonstrează contrariul.