Chipul real al ciocolatei „etice” – farsa unei industrii de miliarde / Copii de cinci ani, exploatați pe plantațiile de cacao sau când suferința nu intră în prețul ciocolatei

Aproximativ 2.1 milioane de copii din Coasta de Fildeș și Ghana muncesc la fermele de cacao, iar cei mai mulți dintre aceștia sunt expuși la cele mai rele forme de muncă, arată un raport Food Empowerment Project din 2022.

Mai mult decât atât, copii din Mali și Burkina Faso sunt aduși, fie prin trafic (ademeniți cu bani și biciclete), fie chiar cumpărați de la familii sărace pe plantațiile de cacao din Coasta de Fildeș și Ghana, țări care produc 70% din producția totală de cacao din lume, potrivit aceluiași raport.

Elveția, Belgia, Olanda – realitatea cruntă a sclaviei copiilor

Exportată în Europa, ciocolatieri elvețieni, belgieni și olandezi duc cacaoa la un alt nivel, iar excelentele strategii de marketing impun, în mentalul colectiv, ideea că ciocolata provenită de aici este de cea mai înaltă calitate.

Astfel, o lume întreagă a ajuns să pună semnul egalului între ciocolata bună și Elveția, Belgia, Olanda, ignorând, uneori cu bună știință, realitatea cruntă a celor două milioane de copii exploatați pe plantațiile de cacao, care muncesc în condiții mizerabile pentru a-i livra producătorului european materia primă a unui produs ce poartă-n el o suferință pe care banii n-o pot cumpăra.

Obligați să mintă în privința vârstei

Cei mai mulți dintre copiii care muncesc pe plantațiile de cacao au între 12 și 16 ani, dar reportaje realizate de-a lungul vremii au găsit aici copii chiar și de cinci ani.

40% dintre acești copii sunt fete, care ajung să muncească la fermele de cacao până la vârsta maturității, în ciuda faptului că, atât în Ghana, cât și în Coasta de Fildeș, munca copiilor este ilegală.

Copiii sunt, însă, forțați să mintă în privința vârstei lor. Într-o investigație a Washington Post, un băiat i-a spus reporterului că are 19 ani, când fermierul era lângă el, însă, când acesta s-a îndepărtat, i-a spus că, de fapt, are 15.

Ambalajul care minte, exonerându-te de la culpă

O anchetă cutremurătoare publică jurnalista Heidi Kingstone (care a scris, printre altele, pe probleme legate de drepturile omului) în Politico.

Aceasta remarcă ipocrizia de pe ambalajul de ciocolată, care promite „comerț echitabil”, „fără muncă infantilă” și „sustenabilitate”, când, în realitate, copii chiar și de cinci ani folosesc macete pentru a sparge păstăile de cacao în mâini, cară în spate greutăți mai mari decât greutatea propriului corp și pulverizează pesticide toxice fără protecție.

Dorm în șoproane fără ferestre

În spatele promisiunilor morale de pe pachetele de ciocolată stau defrișări în regiuni-cheie ale planetei, cultivări ilegale în păduri protejate ale fermierilor disperați după bani.

Stau decenii de angajamente și promisiuni de certificare fără acoperire în realitate.

Pe „ambalajele care strălucesc de virtute – ale pădurilor salvate” nu scrie nimic despre fermieri care defrișează de capul lor, pun copii la muncă extrem de grea, care lucrează 14 ore pe zi, dorm în șoproane fără ferestre, fără apă curată, fără toalete, iar majoritatea nu văd niciodată interiorul unei săli de clasă.

40% dintr-un salariu decent pentru fermierul mediu

„Astăzi, mulți dintre cultivatorii de cacao din Coasta de Fildeș și Ghana încă câștigă mai puțin de un dolar pe zi, mult sub pragul sărăciei. Conform unui raport din 2024 al Inițiativei Internaționale pentru Cacao, fermierul mediu câștigă doar 40% dintr-un salariu decent.

Pe scurt, pe măsură ce piața globală a ciocolatei crește până la aproape 150 de miliarde de dolari pe an în 2025, fermierul mediu primește acum mai puțin de 6% din valoarea unei singure tablete de ciocolată , în timp ce în anii 1970 primea peste 50%”, arată Politico.

Utilizarea muncii copiilor este foarte bine întrețesută în structura acestei economii.

Progresul, în această, privință, nu există, despre el doar se minte.

Protocolul Harkin-Engel din 2001, un acord voluntar de a pune capăt muncii copiilor în lanțurile de aprovizionare, nu a adus nimic, în afară de „rapoarte lucioase de mediu, social și de guvernanță”.

Companiile de ciocolată nu comentează sclavia copiilor

Industria nu a respectat termenul-limită inițial (2010) pentru eliminarea muncii copiilor, nici pe cel nou (2020), prin care se promitea o reducere cu 70% a acesteia.

Dimpotrivă, arată Politico, un studiu realizat de Centrul Național de Cercetare a Opiniei al Universității din Chicago a constatat că munca periculoasă a copiilor în producția de cacao a crescut între 2008 și 2019.

Companiile de ciocolată refuză să comenteze. Adevărul este că niciuna dintre ele nu este liberă de sclavi.

Peste 1,5 milioane dintre copiii care lucrează în Africa de Vest în producția de cacao sunt traficați de țările vecine, Burkina Faso și Mali. Traficanții îi ademenesc cu promisiui false sau îi răpesc direct.

Pe cei de 10 ani îi momesc cu biciclete sau sume mici de bani până în Coasta de Fildeș, iar aici sunt vânduți fermierilor pentru 34 de dolari „bucata”.

Marse, Ferrero, Cargill, Jacob – miliarde pe seama copiilor

Adăugați la asta defrișările ilegale, de care profită finanțatorii.

„Fondul suveran de investiții al Norvegiei este cel mai mare investitor din lume, iar Norges Bank Investment Management (NBIM) este acționar la 9.000 de corporații, inclusiv Nestlé, Mondelez, Hershey, Barry Callebaut și Lindt – toate făcând parte din clusterul direct de ciocolată. NBIM deține, de asemenea, acțiuni la McDonald’s, Starbucks, Unilever, compania-mamă Dunkin’ și Tim Hortons – clusterul indirect de cumpărători cu volum mare.

„Cele mai bogate familii producătoare de cacao — familiile Marse, Ferrero, Cargill, Jacob — sunt miliardare datorită exploatării celor mai săraci copii de pe pământ”, a declarat jurnalistul și activistul pentru drepturile omului Fernando Morales-de la Cruz, fondatorul organizației Cacao for Change. „Iar țări precum Norvegia, care pretind că sunt etice, profită de pe urma sclaviei și a muncii copiilor”, scrie Politico.

Responsabilitate și legislație, nu cumpărare „etică”

O tonă metrică de cacao se vinde cu aproximativ 5.000 de dolari pe piețele mondiale, dar Morales-de la Cruz crede că prețul corect la poarta fermei este de 7.500 de dolari pe tona metrică. „Drepturile omului ar trebui să fie la fel de obligatorii în comerț ca și tarifele vamale”, spune acesta.

Soluția?

Nu cumpărarea de batoane „etice”, ci responsabilitate și susținerea legislației care face ca exploatarea să fie neprofitabilă.

La două decenii după ce industria a promis că va pune capăt exploatării copiilor, lanțul de aprovizionare cu cacao rămâne unul dintre cele mai exploatatoare și mai puțin responsabile din lume.

Ipocrizia din Parlamentul European

În Parlamentul European, pachetul Omnibus de simplificare (care scutește companiile de la raportarea ecologică) scoate în evidență „controlul corporativ și orbirea morală” în procesul de elaborare a politicilor UE, toate pretextate de „reducerea birocrației”.

„Cu toate acestea, mass-media europene și ONG-urile finanțate de UE rămân tăcute, vorbind despre competitivitate și tranziții verzi, ignorând în același timp copiii care recoltează cacao, cafea și bumbac”, a declarat Morales-de la Cruz, preluat de publicația citată.

„Europa nu poate pretinde că apără drepturile omului în timp ce profită de pe urma exploatării”.

Între timp, niciun pachet de ciocolată cumpărat, fie el „etic”, „moral” sau „sustenabil”, nu vine fără o vină morală a unui întreg lanț de producție și distribuire, care câștigă miliarde de pe urma muncii unor copii invizibili.