Copiii să învețe despre dispozitivele digitale, fără să aibă acces la ele sub 6 ani, spun specialiștii

Unii profesioniști din domeniul sănătății recomandă interzicerea ecranelor la copiii sub 6 ani, cea mai mare problemă fiind aceea că cei mici stabilesc rapid legături afective foarte strânse cu aceste dispozitive. Interdicția pare nerealistă și greu de implementat, însă studii sociologice recente arată că există factori de protecție care pot diminua atât timpul petrecut în fața ecranului, cât și efectele sale negative, în special riscurile asociate.

Serge Tisseron, doctor în psihologie, cel care a dezvoltat programul 3-6-9-12+, recomandând vârstele corespunzătoare pentru introducerea diferitelor tipuri de media în viața copiilor, a sugerat câteva măsuri de precauție, reamintind că „ecranele sunt doar vârful cel mai vizibil al unui iceberg uriaș, acela al obiectelor conectate”.

Specialistul a oferit exemplul Elveției, țara care a introdus educația digitală începând din grădiniță, fără ca micuții să aibă acces la ecrane: „Începând cu grădinița, educația digitală poate fi introdusă fără a fi necesar să se folosească ecrane, un exemplu oferit de un program implementat în Elveția, în cantonele Vaud și Neuchâtel”.

„Mai târziu, în învățământul primar, este important ca educația să abordeze subiecte precum istoria tehnologiilor, funcționarea algoritmilor, programarea și impactul ecranelor asupra creierului”.

Statul trebuie să-și asume formarea specialiștilor care să integreze componenta digitală în școli, fără accesul copiilor la ecrane

Deși în mod clar benefice pentru copii, deoarece îi ajută să înțeleagă cum funcționează inteligența din spatele ecranelor și influența acesteia asupra psihicului uman, propunerile implică o formare inițială și continuă a cadrelor didactice, astfel încât componenta digitală să fie integrată eficient în procesul educațional.

Din perspectivă medicală, extinderea psihiatriei dedicate copiilor și adolescenților este esențială pentru a oferi sprijin adecvat tinerilor și pentru a preveni transformarea dificultăților lor emoționale în probleme de durată.

Studiile au arătat că impactul ecranelor asupra copiilor mici diferă în funcție de context: ecranele neînsoțite de adulți reduc abilitățile lingvistice, în timp ce vizionarea în familie și conținuturile educative le pot îmbunătăți. Mesele fără televizor favorizează dezvoltarea cognitivă, iar expunerea excesivă la ecrane a celor mici, mai ales peste cinci ore pe zi, este adesea legată de probleme grave ale părinților, precum depresia.

Inegalitățile sociale influențează, de asemenea, modul în care copiii sunt protejați și însoțiți în utilizarea digitalului, iar părinții cu resurse limitate au mai puține posibilități de a controla expunerea acestora la ecrane. Accesul la activități alternative este inegal, iar joaca în aer liber e percepută în ultimul timp ca fiind riscantă. În plus, „tehnoferența”, folosirea ecranelor de către părinți în prezența copiilor, afectează negativ comunicarea și dezvoltarea emoțională a acestora.

Concluziile cercetărilor sociologice au arătat că statul trebuie să aibă are un rol esențial în dezvoltarea factorilor de protecție implicați în gestionarea expunerii copiilor la ecrane, în principal pentru informarea părinților, dar, mai ales, în formarea specialiștilor care să-i sprijine pe copii în școli.