Iranul susține că are dreptul să dezvolte energia nucleară în scopuri pașnice, inclusiv îmbogățirea, și că nu ar trebui să fie izolat sau să i se refuze tehnologia pe care o dețin alte națiuni, potrivit CNN.

SUA recunosc dreptul Iranului la energia nucleară civilă, dar nu au încredere în asigurările Teheranului că programul său de îmbogățire va rămâne pașnic.

Iată ce ar putea determina refuzul Iranului de a ceda:

Mândria națională și suveranitatea

Pentru Teheran, programul nuclear ține de identitatea sa ca națiune modernă. Iranul este o țară cu 92 de milioane de locuitori și o civilizație veche de 2.500 de ani, care odinioară rivaliza cu grecii și romanii antici. Imaginea sa istorică este aceea a unei mari puteri civilizaționale, nu a unui stat periferic care poate fi presat de alte țări.

Stăpânirea tehnologiei nucleare nu este, așadar, doar o realizare tehnică, ci o dovadă a suveranității Iranului și a avansării sale la nivelul puterilor globale.

„Dacă Iranul ar renunța complet la îmbogățirea uraniului, extremiștii ar considera probabil acest lucru ca o capitulare, mai ales dacă relaxarea sancțiunilor ar fi limitată”, a declarat Sanam Vakil, de la think tank-ul Chatham House din Londra.

Descurajare și pârghie

Chiar dacă Iranul este sincer în declarațiile sale că nu va urmări niciodată fabricarea unei bombe, îmbogățirea îi oferă o pârghie strategică puternică ca stat prag nuclear – unul cu capacitatea de a construi o armă, dacă ar alege să o facă. În gândirea Teheranului, capacitatea sa de a-și schimba părerea în scurt timp este o modalitate de a preveni coerciunea sau atacul adversarilor săi.

Iranul a demonstrat acest lucru după ce Trump s-a retras din acordul nuclear din 2015, îmbogățind treptat uraniul la niveluri mult peste cele necesare pentru producerea de energie civilă. Mesajul implicit către Washington era clar: acordul din 2015 impunea limite verificabile la nivel internațional asupra îmbogățirii uraniului de către Iran, iar fără acesta, limitele respective nu mai erau aplicabile.

Dar strategia aceasta s-a întors împotriva Iranului. În loc să determine Washingtonul să revină la acord, ea a provocat în cele din urmă un atac surpriză al Israelului în iunie 2025 și primele lovituri militare directe ale Americii pe teritoriul iranian.

Ce spun experții

Războiul de vară de 12 zile „probabil a forțat Teheranul să-și reevalueze această ipoteză”, a declarat Danny Citrinowicz, cercetător principal în cadrul Programului Iran și Axa Șiiților al Institutului pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, Israel. „Amploarea și precizia atacurilor americane și israeliene au demonstrat că statutul de prag nu imunizează Iranul împotriva acțiunilor militare”.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca Teheranul să renunțe la programul său nuclear, a declarat Danny Citrinowicz, cercetător principal în cadrul Programului Iran și Axa Șiiților al Institutului pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, Israel. Din perspectiva sa, „renunțarea completă la programul nuclear ar expune Iranul la coerciune și posibile atacuri în viitor”.