Egiptul se pregăteşte de alegeri într-un climat de violenţe. Modul de scrutin şi principalele partide politice

În pofida ciocnirilor violente dintre forţele de ordine şi militanţii care cer de sâmbătă plecarea fără întârziere a armatei de la putere, aceasta din urmă a menţinut data începerii scrutinului despre care mulţi cred că va fi afectat de violenţe.

Greutatea electorală a islamiştilor, aflaţi în plină ascensiune, scorul fragilelor partide rezultate din revolta împotriva lui Mubarak sau restabilirea în funcţie a unor foşti susţinători ai lui Mubarak sub o altă etichetă figurează printre mizele principale ale votului în această ţară reprezentativă pentru "primăvara arabă".

Alegătorii vor trebui să suporte un maraton electoral care se întinde pe mai multe luni, pentru alegerea, începând de luni şi până la 10 ianuarie, a deputaţilor Adunării Poporului, apoi, începând din 29 ianuarie şi până la 11 martie a senatorilor din cadrul Shura (Camera superioară consultativă).

Timp de trei decenii de regim Mubarak, Parlamentul a fost dominat în mod covârşitor de Partidul Naţional Democrat (PND) devotat preşedintelui.

Parlamentul a fost dizolvat, la fel ca PND, la scurt timp după înlăturarea lui Mubarak, la 11 februarie, sub presiunea unei mişcări populare fără precedent.

Viitorul Parlament va avea ca misiune formarea unei comisii alcătuite din aproximativ 100 de persoane care să redacteze o nouă Constituţie.

Consiliul Suprem al Forţelor Armate (CSFA), care asigură conducerea ţării din februarie, a anunţat organizarea alegerilor prezidenţiale până la sfârşitul lui iunie 2012, ceea ce îi va permite să predea puterea unui şef de stat ales democratic.

Două treimi dintre deputaţi vor fi aleşi prin scrutin proporţional pe liste, iar o treime prin scrutin individual, o metodă care face operaţiunile de vot deosebit de complexe.

Egiptul a cunoscut în martie un referendum privind amendamentele constituţionale propuse de armată şi susţinute de Fraţii Musulmani, aprobat de 77 la sută dintre alegători.

Rata de participare de 41 la sută din momentul respectiv a fost considerată deosebit de ridicată într-o ţară unde absenteismul era masiv din cauza lipsei unei mize.

Modul de scrutin

Aproximativ 40 de milioane de alegători din totalul de 82 de milioane de cetăţeni egipteni vor vota, începând cu 28 noiembrie.

Ei vor trebui să aleagă 498 de membri ai Adunării Poporului (Camera Deputaţilor), în timp ce alţi zece vor fi numiţi de comandantul armatei şi şeful statului de facto, mareşalul Hussein Tantawi.

O treime dintre mandatele Adunării Poporului vor fi atribuite prin scrutin uninominal cu două tururi, iar celelalte două treimi vor fi atribuite prin scrutin proporţional pe liste.

Egiptul este împărţit în 27 de guvernorate divizate în trei grupe, care vor vota succesiv, în două tururi.

La 28 noiembrie, scrutinul va debuta la Cairo şi Alexandria cu alegerea deputaţilor, urmând ca al doilea tur să aibă loc la 5 decembrie. La 14 decembrie, vor merge la urne locuitorii din Suez şi Asswan, iar la 3 ianuarie cei din Sinai şi regiunea Deltei Nilului.

Egiptenii care locuiesc în străinătate vor putea vota pentru prima dată în aceste alegeri, al căror rezultat final va fi cunoscut la 13 ianuarie.

Ciclul electoral va continua în perioada 29 ianuarie - 11 martie cu alegerea Shura (Camera superioară consultativă), a doua Cameră a Parlamentului egiptean.

Principalele partide politice

Candidaţii Fraţilor Musulmani se prezintă pentru prima dată în Egipt sub sigla unui patid, Partidul Libertăţii şi Justiţiei.

Confreria, care participă la dialogul cu armata de la plecarea lui Mubarak, este forţa politică cel mai bine organizată din ţară şi apreciază că este în poziţie de forţă.

Creată în octombrie, în urma "revolţiei din 25 ianuarie", El-Thaura al-Mustamira (Revoluţia continuă) regrupează mai multe partide mici din cadrul stângii marxiste.

Înfiinţată tot după înlăturarea lui Mubarak, El-Kotla el-Masreya (Blocul egiptean) reprezintă principala forţă a curentului liberal şi regrupează circa 15 partide, în special Egiptenii Liberi al lui Naguib Sawiris, un milionar copt aflat la conducerea Irascom, un imperiu al telecomunicaţiilor.

La jumătatea lui noiembrie, justiţia a autorizat candidaturile unor foşti membri ai Partidului Naţional Democrat (PND) dizolvat, în campanie prezentaţi ca independenţi sau sub diverse etichete politice.

O incertitudine subzistă totuşi în privinţa mandatului deputaţilor, care este de cinci în mod legal, această Adunare neputând fi decât de tranziţie, până la adoptarea unei noi Constituţii.

Citeste si: Kamal el-Ganzuri, însărcinat cu formarea noului guvern al Egiptului

Citeste si: Armata egipteană prezintă scuze după moartea a zeci de manifestanţi

Citeste si: Consiliul militar din Egipt, dispus să organizeze un referendum pentru transferul puterii